Provocările în calea înființării unui stat palestinian
Australia a anunțat recunoașterea statului palestinian la Adunarea Generală a ONU din septembrie, alăturându-se Regatului Unit, Canadei și Franței. Această recunoaștere are o semnificație simbolică, subliniind un consens global tot mai mare pentru dreptul palestinienilor de a avea un stat propriu. Totuși, pe termen scurt, impactul asupra situației din Gaza este limitat. Formarea unui stat palestinian ce include Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est se dovedește a fi extrem de dificilă.
Problemele politice esențiale
Guvernul israelian a exclus soluția celor două state și a reacționat vehement la inițiativa celor patru membri ai G20 de a recunoaște Palestina, prim-ministrul Benjamin Netanyahu calificând decizia drept „rușinoasă”. O problemă majoră este soarta așezărilor israeliene din Cisiordania și Ierusalimul de Est, considerate ilegale de Curtea Internațională de Justiție. Din 1967, Israel a construit aceste colonii pentru a preveni divizarea Ierusalimului și a expropria teritorii, având acum peste 500.000 de coloniști în Cisiordania și 233.000 în Ierusalimul de Est. Palestinienii consideră Ierusalimul de Est esențial pentru un viitor stat, neacceptând o soluție fără acesta.
Recent, Israel a anunțat construcția a 22 de noi colonii, cea mai mare expansiune din ultimele decenii, descrisă de ministrul apărării drept o „mișcare strategică” care împiedică înființarea unui stat palestinian. În plus, Israel se îndreaptă spre anexarea completă a Cisiordaniei.
Complexitatea geografică a ocupării
O altă problemă este demarcarea viitoarei frontiere între statul palestinian și Israel. Teritoriile din Gaza, Cisiordania și Ierusalimul de Est nu au frontiere recunoscute internațional, fiind doar linii de încetare a focului. În urma Războiului de Șase Zile din 1967, Israelul a ocupat Cisiordania, Gaza și Ierusalimul de Est, folosind construirea de așezări pentru a crea fapte pe teren. Acest control este consolidat prin desemnarea teritoriului ca „teritoriu de stat”, ceea ce limitează proprietatea palestiniană și, astfel, posibilitatea creării unui stat.
De exemplu, zidul de separare, care se întinde pe aproximativ 700 km, expropriază terenuri palestiniene și izolează comunități. Cisiordania este împărțită în zone A, B și C, fiecare cu un diferit nivel de control, iar izolarea acestor zone împiedică circulația liberă și dezvoltarea unui stat palestinian.
Provocările politice interne
În plus, condițiile impuse de guvernele occidentale pentru recunoașterea unui stat palestinian limitează capacitatea palestinienilor de a acționa. Occidentul a cerut ca Hamas să nu aibă rol în guvernarea viitorului stat, iar Fatah și Hamas sunt singurele mișcări capabile să formeze un guvern. Mahmoud Abbas, liderul Autorității Palestiniene, este nepopular, 80% dintre palestinieni dorindu-i demisia. O „reformare” a Autorității Palestiniene este preferată de Occident, dar impunerea unor condiții poate duce la percepția de ilegitimitate a noului guvern.
Concluzii și perspective
Remedierea acestor probleme va necesita timp, resurse și angajament politic. Întrebarea rămâne: cât de mult capital politic sunt dispuși să investească liderii occidentali pentru a transforma recunoașterea Palestinei într-un stat real? Refuzul Israelului de a demonta coloniile și continuarea anexării Cisiordaniei reprezintă provocări majore pentru orice soluție viitoare.
