Introducere în cazul „Pfizergate”
Uniunea Europeană a confirmat că un oficial de rang înalt a revizuit mesajele dintre Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, și Albert Bourla, directorul executiv al Pfizer, dar a declarat că nu avea obligația de a le păstra. Aceasta a venit în contextul unui interes intens privind acordul pentru achiziționarea a până la 1,8 miliarde de doze de vaccin împotriva coronavirusului de la Pfizer, încheiat la începutul anului 2021.
Solicitarea de transparență și refuzul inițial
Când s-a aflat despre schimbul de mesaje text dintre cei doi oficiali, jurnaliștii au solicitat înregistrările conform regulilor de transparență ale Uniunii Europene. Comisia Europeană a refuzat inițial să le furnizeze, iar publicația New York Times a contestat acest refuz în instanță. O instanță a UE a decis că blocul comunitar „nu a reușit să explice plauzibil” de ce nu a publicat înregistrările.
Confirmarea existenței mesajelor
În urma hotărârii instanței, Comisia Europeană a oferit detalii suplimentare, recunoscând că mesajele text au existat și că Björn Seibert, șeful de cabinet al Ursulei von der Leyen, le-a citit în vara anului 2021. Decizia de a nu păstra mesajele a fost luată după o solicitare inițială din mai 2021, iar Comisia a afirmat că a distrus sau a pierdut mesajele, considerând că acestea nu erau importante.
Critici și îngrijorări legate de transparență
Activiștii pentru transparență, inclusiv Nick Aiossa de la Transparency International EU, și-au exprimat nemulțumirea față de decizia Comisiei, considerând-o o acțiune de rea-credință. Comisia a susținut că mesajele nu trebuie păstrate ca înregistrări publice, argumentând că sunt de scurtă durată și nu conțin informații importante.
Probleme politice pentru Ursula von der Leyen
Gestionarea acestui caz a generat controverse politice pentru Ursula von der Leyen, care a fost sub atacuri din partea dreptei politice, inclusiv un vot de neîncredere împotriva ei. Deși tentativa de a o răsturna a eșuat, criticile referitoare la transparență persistă, iar Comisia a evitat să recunoască explicit că mesajele ar fi existat vreodată.
Concluzie
Cazul „Pfizergate” ridică întrebări serioase despre transparența instituțiilor europene și modul în care acestea gestionează informațiile de interes public, având implicații semnificative pentru viitorul încrederii cetățenilor în conducerea europeană.
