Atracția unică a insulei Alicudi
În fiecare vară, insula italiană Alicudi devine o destinație preferată pentru turiștii care caută o evadare din tumultul modernității. Această mică insulă vulcanică, cu o suprafață de doar trei kilometri pătrați, nu dispune de mașini și nici de drumuri asfaltate, iar potecile sale pot fi parcurse călare pe măgari. Deși semnalul pentru telefoanele mobile este prezent în majoritatea zonelor, multe dintre case nu beneficiază de electricitate sau apă curentă.
Viața pe insulă și provocările locuitorilor
Locuitorii insulei, aproximativ 100 la număr, se confruntă cu dificultăți în lunile de iarnă, când populația scade semnificativ. Fără un spital pe insulă, aceștia trebuie să călătorească cu feribotul sau, în caz de urgență, cu elicopterul pentru a primi îngrijiri medicale. Potrivit fotografei italiene Camilla Marrese, școala din Alicudi a fost închisă din cauza lipsei de copii. Există două magazine alimentare și un bar care funcționează doar trei luni pe an, limitând opțiunile de socializare pentru localnici.
„În restul anului, principalul prilej de întâlnire este debarcarea bărcilor, unde oamenii se adună pentru a verifica cine a sosit și cine pleacă”, a explicat Marrese. De asemenea, ea a menționat că unele case sunt situate la două ore de mers pe jos de debarcader, astfel încât locuitorii urmăresc activitatea din zonă prin binoclu.
Schimbările demografice și comunitatea insulei
Alicudi ar putea fi locuită încă din secolul al XVII-lea î.Hr., însă migrația în ambele sensuri, inclusiv plecarea locuitorilor spre continent și către alte țări, în special Australia, a dus la o schimbare semnificativă a demografiei în ultimele decenii. Marrese a descris populația actuală ca fiind formată din „mai multe insule în aceeași insulă”, incluzând atât localnici pe termen lung, unii dintre ei numindu-se cu umor „indigeni”, cât și străini atrași de stilul de viață liniștit.
„Am întâlnit mulți oameni care au ales insula pentru a scăpa de problemele contemporane, precum schimbările climatice, poluarea și impactul sistemelor economice moderne”, a spus Chiapparini. Cu toate acestea, el și Marrese au observat un sentiment de comunitate remarcabil, în ciuda absenței unor locuri de întâlnire. „Toate casele sunt răspândite, ceea ce face dificilă dezvoltarea unui sentiment puternic de comunitate. Totuși, există un puternic sentiment de apartenență; toată lumea se cunoaște și este dispusă să se ajute reciproc”, a concluzionat Marrese.
Insula Alicudi: Un Microcosmos al Societății
Alicudi, o insulă situată în Marea Tireniană, la nord de Sicilia, reprezintă un exemplu fascinant al celor mai bune și mai rele aspecte ale societății. Aici, coexistența locuitorilor este marcată de conflicte mărunte și acte de răzbunare, dar și de solidaritate în momente dificile. Marrese, un observator al comunității, a comparat viața insularilor cu cea dintr-un apartament: „Nu-ți plac vecinii, dar când vine furtuna, te aduni și te ajuți reciproc.”
O Comunitate în Fluctuație
Fotografii care au vizitat insula au observat că mentalitatea locuitorilor, influențată probabil de caracterul temporar al populației sezoniere, facilitează construirea rapidă a încrederii. Aceștia reușesc să formeze legături puternice și să creeze relații sociale significative, chiar și în fața plecărilor frecvente ale celor din jur. „Sunt obișnuiți să vadă oameni plecând și să trăiască cu ideea că nimic nu este permanent”, a adăugat Marrese.
Legende și Halucinații
Alicudi are o istorie locală fascinantă legată de o pâine cu halucinogene, numită „secară nebună”. Până în anii 1950, localnicii consumau pâini contaminate cu ergot, o ciupercă care afectează culturile de secară și care constituie ingredientul de bază al LSD-ului. Generații întregi de săteni au mâncat această pâine fără să știe, ceea ce ar putea explica diversele mituri locale, inclusiv poveștile despre femeile zburătoare, cunoscute sub numele de „maiara”, care erau asociate cu vrăjitorii din tradițiile eoliene. Marrese a subliniat că „există o mulțime de legende transmise din generație în generație”, sugerând că aceste povești ar putea fi rezultatul experiențelor halucinogene comune ale comunității.
Transformarea Economiei Locale
Comunitatea insulei se remarcă și printr-o procesiune anuală în cinstea Sfântului Bartolo, precum și prin tradiții meșteșugărești, cum ar fi țesutul și recoltarea caperelor. Deși turismul este relativ limitat, el a influențat semnificativ economia locală. Marrese a observat că mulți locuitori s-au mutat de la zonele înalte ale insulei către mal, iar tinerii lucrează acum în construcții, renovând case pentru închiriere pe timpul verii. „Era foarte, foarte sărăcie”, a explicat Marrese, adăugând că economia locală depindea în mare parte de agricultură și pescuit până când electricitatea a ajuns pe insulă în anii 1990, aducând cu sine turismul și noi oportunități financiare.
Impactul Geografiei asupra Vieții Locuitorilor
Topografia accidentată a Alicudi, cu stâncile sale dramatice, a captat interesul fotografilor, care au analizat modul în care această geografie a influențat caracterul și perspectiva locuitorilor. Marrese a menționat că viața pe insulă le oferă oamenilor o evoluție atât fizică, cât și psihologică, evidențiind abilitatea lor de a naviga în întunericul nopții. „Viața în acest mod îi pătrunde cu adevărat și îi modelează… sunt mult mai conectați la ritmul răsăritului și apusului soarelui”, a adăugat ea.
Experiența insulei a lăsat o amprentă profundă asupra lui Chiapparini și Marrese, ambii raportând o legătură personală puternică cu acest loc unic.
Experiențele de pe insula Alicudi
Camilla Marrese și Gabriele Chiapparini au petrecut vara aceasta pe insula Alicudi, unde au descoperit o legătură profundă cu comunitatea locală. Marrese a reflectat asupra experiențelor lor, spunând: „Când sunt acolo, mă gândesc: «De ce nu locuim aici?»”. Deși s-au simțit atrași de viața insulară, au realizat că nu își doresc cu adevărat să trăiască permanent în acel loc, însă sentimentul de conexiune rămâne puternic.
„Un aspect esențial pe care l-am învățat este că nu există un singur mod corect de a trăi. Există numeroase abordări, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale, care pot fi foarte diferite de stilul nostru de viață”, a adăugat Marrese, subliniind acceptarea diversității de perspective a insularilor.
Documentarea unei aventuri
În cele două luni petrecute pe insulă, cei doi au explorat frumusețea naturală a Alicudi și au creat legături cu localnicii. Această experiență a fost transformată într-o carte intitulată „Thinking Like an Island”, care reunește portrete autentice ale locuitorilor și fotografii de peisaje ce reflectă un profund sentiment de izolare. Aventura lor nu doar că ilustrează viața insulară, ci și provocările și frumusețile acesteia.
