Pregătiri pentru război pe flancul estic al NATO
Planurile de acordare a îngrijirilor medicale în condiții de război au devenit o realitate palpabilă pentru țările de pe flancul estic al NATO. De la stocarea truselor de prim ajutor pentru incidente cu victime în masă, până la echiparea medicilor cu veste antiglonț, strategiile de răspuns la crize medicale sunt acum o prioritate majoră. Conflictul din Ucraina a îndepărtat iluzia că Europa este ferită de amenințarea unui război, determinând astfel țările NATO din această regiune să își revizuiască protocoalele de gestionare a crizelor.
Exercițiile militare în Lituania
În acest context, orașul Jonava din Lituania a fost scena unui exercițiu militar denumit „Lupul de fier”. Acesta a fost organizat de autoritățile lituaniene pentru a pregăti armata, poliția, pompierii, spitalele și paramedicii pentru un eventual atac din partea Rusiei. Pe parcursul exercițiului, orașul a fost zguduit de explozii simulate, iar sirenele au strigat alertând populația despre un atac. Participanții au fost solicitați să reacționeze într-un mediu de haos, unde oamenii se aflau în pericol, unii fiind întinși pe pământ, iar alții manifestându-și frica.
Martyna Veronika Noreikaite, un paramedic participant la acest exercițiu, a declarat că evenimentele din Ucraina au fost înspăimântătoare și că nu se știa dacă resursele disponibile erau suficiente pentru a face față unei situații reale. Ea consideră că astfel de exerciții ar trebui să devină o rutină.
Perspectivele amenințărilor rusești
Ragnar Vaiknemets, directorul general adjunct al consiliului medical din Estonia, a subliniat că întrebarea nu este dacă Rusia va ataca, ci când va face acest lucru. Pregătirea pentru război a devenit o necesitate urgentă pentru țările din estul NATO, care au avut experiențe istorice cu ocupația rusă și cunosc rapiditatea cu care trupele Moscovei pot avansa.
Daniel Naumovas, ministrul adjunct al sănătății din Lituania, a menționat că țara sa se află într-o poziție strategică, conectând restul teritoriului NATO cu țările baltice prin Coridorul Suwalki, un obiectiv principal al unei posibile agresiuni ruse. El a adăugat că, deși toate țările Uniunii Europene se confruntă cu aceeași amenințare, cele din prima linie resimt mai acut pericolul războiului, comparând situația cu „apa rece” care le stropește constant.
Katarzyna Kacperczyk, subsecretar de stat în Ministerul Sănătății din Polonia, a subliniat că pregătirea pentru război este o problemă pertinentă pentru statele din prima linie. În plus, armata rusă a arătat în Ucraina că atacă frecvent infrastructura critică, inclusiv instalațiile electrice, ceea ce impune spitalele să fie dotate cu generatoare de urgență pentru a putea funcționa în caz de atac.
Aceste măsuri reflectă o realitate neliniștitoare, dar necesară, pe flancul estic al NATO, unde pregătirea pentru război a devenit o prioritate absolută.
Infrastructura spitalicească în fața amenințărilor regionale
În contextul tensiunilor geopolitice din Europa de Est, spitalul Santaros Klinikos, parte a Universității din Vilnius, lucrează la dezvoltarea unei infrastructuri subterane avansate. Aceasta va include adăposturi, heliporturi și sisteme autonome, care vor permite continuarea funcționării spitalului chiar și în cazul întreruperii alimentării cu electricitate și apă.
Pregătiri în Estonia pentru situații de urgență
În Estonia, echipajele de ambulanță nu doar că primesc veste antiglonț, dar vor fi echipate și cu telefoane prin satelit. Aceste dispozitive vor asigura comunicarea în cazul în care rețelele de telecomunicații tradiționale nu sunt disponibile. De asemenea, se planifică crearea unei rețele independente de internet pentru a răspunde nevoilor critice.
Toate spitalele din Estonia au fost dotate cu generatoare electrice, având în vedere că armata rusă a demonstrat, prin acțiunile sale în Ucraina, că atacurile asupra infrastructurii electrice sunt frecvente. „Este esențial ca spitalele să rămână funcționale, indiferent de situația energetică”, a subliniat un oficial local.
Provocările infrastructurale și umane în sistemul de sănătate
Multe dintre spitalele din Europa de Est, rămase din perioada sovietică, se confruntă cu o vulnerabilitate accentuată. „Clădirile mari și complexe, aflate într-o singură zonă, sunt expuse riscurilor”, a afirmat un expert. Estonia a început să achiziționeze unități medicale mobile pentru a fi utilizate în situații de urgență.
Chiar și cele mai bine echipate spitale depind de disponibilitatea medicamentelor, proviziilor și echipamentelor, iar țările baltice își măresc stocurile pentru a face față eventualelor incidente cu victime în masă. Cu toate acestea, consilierul medical Jos Joosen a subliniat că țările baltice sunt prea aproape de linia frontului pentru a gestiona proviziile în siguranță.
Necesitatea cooperării europene în gestionarea crizelor
Joosten a subliniat importanța identificării lacunelor în aprovizionare și a propus cedarea unei părți din suveranitate către Uniunea Europeană, astfel încât aceasta să poată coordona distribuția resurselor esențiale.
Opinie publică și angajamente în fața războiului
Un sondaj recent din Lituania a arătat că un sfert din lucrătorii din sistemul de sănătate ar alege să părăsească țara în cazul izbucnirii unui război, mai puțin de 40% dintre aceștia exprimându-și dorința de a rămâne. Aproximativ 30% nu sunt siguri ce decizie ar lua.
În momentul invaziei ruse în Ucraina, paramedicul Noreikaite a fost nevoit să semneze o declarație angajându-se să rămână și să lucreze în caz de război. „Nu pot anticipa cum va fi situația, dar personal nu am copii sau familie, așa că probabil aș rămâne”, a declarat aceasta.
În Estonia, o situație similară se conturează. Deși există echipe de urgență dedicate, aproximativ 50-60% din populație nu este sigură dacă ar rămâne în cazul unui conflict. În special, medicii care au copii întâmpină dificultăți în a lua o decizie, considerând că nu ar fi potrivit să își abandoneze familiile în astfel de circumstanțe.
Exerciții militare și pregătire medicală în Țările Baltice
În contextul unei crize militare, Lituania a anunțat organizarea a șapte exerciții coordonate cu armata, precum și alte zece exerciții de apărare civilă destinate specialiștilor din domeniul medical. Această inițiativă are ca scop pregătirea medicilor pentru a face față provocărilor întâlnite în situații de conflict.
O parte dintre medicii lituanieni vor călători în Ucraina pentru a învăța cum să gestioneze spitalele în condiții de bombardamente, să facă față situațiilor cu victime în masă și să se ocupe de problemele legate de penele de curent. Această experiență este esențială, având în vedere utilizarea tot mai frecventă a dronelor în conflict.
Experiențe traumatizante în Ucraina
Medicii din țările baltice, care au oferit ajutor echipelor medicale din Ucraina, au fost confruntați cu răni pe care nu le mai întâlniseră anterior. Vaiva Jankiene, o asistentă și coordonatoare de la Blue/Yellow Medical, a declarat: „Nu ne puteam imagina că ar arăta așa.” În timp ce un spital din Lituania poate efectua o amputare pe an, spitalele din Ucraina se confruntă cu un număr alarmant de pacienți, mulți dintre ei având multiple amputări și răni severe.
Previziuni sumbre pentru viitor
Joosten, de la Serviciul European de Acțiune Externă, a subliniat necesitatea creării unor fonduri speciale de către instituțiile UE pentru a gestiona victimele militare și civile, precum și persoanele strămutate din cauza conflictelor. El a avertizat că numărul victimelor într-un conflict între Rusia și NATO ar putea fi mult mai mare decât cel din Ucraina, afirmând: „Cei 4.000 de pacienți pe care i-am mutat din Ucraina – asta e nimic.”
Joosten a propus că, în loc de 4.000 de pacienți în trei ani, am putea discuta despre 4.000 de victime în doar două săptămâni, subliniind diferențele semnificative în cifrele care ar putea apărea în cazul unui război real. Deși nu se știe când sau dacă un conflict va izbucni, Vaiknemets a menționat că „criza nu strigă niciodată când o să vină”, ceea ce face ca pregătirea să fie esențială. Polonezii și balticii trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău, dar cu speranța că nu se va ajunge la un astfel de scenariu.
