Incendiu pe o navă de spionaj rusă în Mediterană
Un incendiu izbucnit la bordul unei nave de spionaj rusești, în apropierea coastei Siriei, a scos la iveală problemele grave cu care se confruntă marina rusă. Această situație ridică semne de întrebare cu privire la susținerea Kremlinului în Marea Mediterană, conform analizelor realizate de experți și agenții de securitate occidentale.
Incidentul navei Kildin
Nava de spionaj Kildin, care are o vechime de 55 de ani, s-a confruntat cu un incident serios joia trecută, când flăcările au cuprins-o. Echipajul a arborat două bile negre pe catarg, semnalând astfel că a pierdut controlul asupra navei. Aceștia au avertizat un cargo sub pavilion togolez, denumit Milla Moon, că nu pot vira și i-au cerut să se mențină la o distanță de cel puțin 2 km.
În ciuda situației critice, echipajul rus s-a adunat pe puntea de la pupa navei Kildin, unde a încercat să localizeze bărcile de salvare, fără a solicita ajutor din exterior. După cinci ore de luptă cu incendiul, nava a reușit să pornească din nou motoarele și să continue navigația.
Consecințele incendiului
Conform informațiilor provenite din surse de securitate occidentale, nava se afla în estul Mediteranei pentru a monitoriza evoluțiile din Siria, după căderea aliatului Moscovei, Bashar al-Assad, în decembrie. În același timp, marina rusă își muta echipamentele militare din portul Tartus. Incendiul de pe Kildin, care a avut loc la scurt timp după un incident similar pe fregata de rachete Amiral Gorshkov, a evidențiat starea precară a prezenței maritime ruse în zonă.
În perioada în care Kildin se afla în dificultate, alte două nave rusești, Ivan Gren și Aleksandr Otrakovsky, erau de asemenea în derivă, fără control al navigației. Michael Kofman, expert în armata rusă, a subliniat că aceste accidente nu sunt surprinzătoare, deoarece marina rusă se confruntă cu probleme cronice de întreținere și pregătire. El a adăugat că incendiile pe navele rusești sunt frecvente și sunt rezultatul unei flote învechite, care nu dispune de facilități adecvate de întreținere și suport.
Implicarea noilor lideri din Siria
Aceste dificultăți ar putea deveni și mai acute în cazul în care noul guvern din Damasc, reprezentat de Hayat Tahrir al-Sham (HTS), va restricționa accesul Rusiei la baza navală din Tartus. Până în prezent, Moscova a reușit să mențină o prezență în Siria post-Assad, având baza navală de la Tartus și baza aeriană Khmeimim, dar viitorul acestora rămâne incert în contextul schimbărilor politice din regiune.
Recent, HTS a anulat un contract din 2019 cu o companie rusă, ceea ce a dus la pierderea controlului asupra portului comercial Tartus, un proiect în care Moscova investea aproximativ 500 de milioane de dolari pentru a dezvolta exporturile de produse agricole rusești în Orientul Mijlociu. Această decizie reprezintă un semnal îngrijorător pentru baza navală rusă, a declarat Sidharth Kaushal, cercetător senior în domeniul energiei maritime.
Pierderile Rusiei în Marea Mediterană: O Criză în Flota Navală
Pierderea portului Tartus ar putea transforma problemele cronice cu care se confruntă flota rusă într-o adevărată criză. Aceasta este opinia unui expert în domeniu, care a subliniat că marina rusă, după perioada războiului rece, nu a fost construită pentru a face față provocărilor de rezistență. „După războiul rece, Rusia a optat pentru construirea unor nave mai mici, care puteau fi realizate rapid și dotate cu rachete. Aceasta abordare este eficientă în apărarea apelor proprii, dar pe distanțe mai mari, dimensiunea redusă a navelor aduce numeroase probleme de întreținere”, a declarat expertul. El a adăugat că această situație reprezintă o provocare constantă pentru marina rusă.
Căutarea Alternativelor în Marea Mediterană
Moscova explorează diverse opțiuni în Marea Mediterană, însă fiecare dintre acestea prezintă dificultăți considerabile. Algeria, care a fost un aliat de lungă durată al Rusiei, a văzut o deteriorare a relațiilor după implicarea Moscovei în Mali, unde mercenarii grupului Wagner sprijină o juntă militară. Această situație a creat o distanțare între cele două națiuni.
În conflictul civil din Sudan, Rusia a schimbat anul trecut direcția strategică, optând pentru sprijinirea Forțelor Armate din Sudan în locul Forțelor de Sprijin Rapid. Această mișcare a fost interpretată de mulți observatori ca o încercare de a asigura accesul la Portul Sudan, situat la Marea Roșie. Totuși, accesul la Marea Mediterană prin canalul Suez depinde de negocierile cu autoritățile sudaneze, care au eșuat până în prezent.
Posibilități în Estul Libiei
Estul Libiei ar putea reprezenta o a treia opțiune, unde porturile Tobruk și Benghazi sunt controlate de generalul Khalifa Haftar, susținut de Rusia. În această regiune, se estimează că se află deja aproximativ 2.000 de mercenari ruși. O bază rusă în Libia ar putea fi cea mai viabilă alternativă la Tartus, însă studiul realizat de experți subliniază că acest lucru ar putea transforma flota mediteraneană a Rusiei într-un ostatic al lui Haftar și al viitorilor săi aliați, ceea ce ar reprezenta un risc politic semnificativ pentru Moscova.
