Perioada Permianului: Era super-carnivorelor
Cu mult înainte de apariția Tyrannosaurus Rex, planeta noastră era populată de specii uriașe de carnivore, care erau de-a dreptul bizare și înfricoșătoare, depășind orice fantezie creată de Hollywood. În timpul Permianului, o eră geologică enigmatică ce s-a încheiat acum 250 de milioane de ani, existau mai mulți prădători decât animale terestre disponibile pentru a le hrăni, conform unor studii recente.
Pangeea și condițiile climatice extreme
În acea epocă, toate continentele de pe Pământ erau unite într-un supercontinent imens, cunoscut sub numele de Pangeea, având o formă similară cu cea a unui iepure. Un singur ocean vast, Panthalassa, se întindea pe aproape întreaga planetă. Permianul a fost marcat de extreme climatice, începând cu o eră glaciară care a transformat jumătatea sudică a continentului într-o vastă întindere de gheață, provocând o scădere a nivelului oceanului de până la 120 de metri.
Pe parcursul perioadei Permianului, Pangeea era locuită de prădători precum carnivorele cu dinți de sabie, cunoscute sub numele de Inostrancevia. După încheierea acestei ere, supercontinentul a început să se încălzească treptat, iar clima a devenit mai aridă. Datorită dimensiunii sale colosale, regiunile interne ale Pangeei nu beneficiau de influența oceanică, ceea ce a condus la formarea multor zone pustii.
Transformările climatice și extincția în masă
Până la mijlocul Permianului, centrul Pangeei a devenit un deșert lipsit de viață, cu temperaturi ce atingeau 73 de grade Celsius. Spre finalul acestei perioade, întreaga planetă s-a încălzit cu 10 grade Celsius, o creștere semnificativă, de două ori mai mult decât cele mai pesimiste prognoze actuale privind emisiile de gaze de seră. Această încălzire globală a generat cea mai mare extincție în masă din istoria Pământului, pregătind terenul pentru apariția dinozaurilor.
Sinapsidele și biodiversitatea excentrică
Între Permian și epoca dinozaurilor a trecut o perioadă similară cu cea dintre era dinozaurilor și zilele noastre. Cele mai mari animale terestre erau sinapsidele, precum Cotylorhynchus, care avea un cap mic și un corp de dimensiunea unui elan, și Estemmenosuchus, care semăna cu un hipopotam purtând o pălărie neobișnuită. Sinapsidele coexistau cu numeroase alte specii excentrice. Cerul era plin de insecte asemănătoare libelulelor gigantice, precum Meganeuropsis, iar în apele dulci înotau amfibieni carnivori de până la 10 metri lungime, având fălci similare cu cele ale crocodililor. Oceanele erau, de asemenea, patrulate de pești asemănători rechinilor, care aveau dinți în formă de „fierăstrău”.
Reflecții asupra biodiversității
Încălzirea globală de la finalul Permianului a dus la dispariția masivă a speciilor, dar a creat și condiții favorabile pentru evoluția dinozaurilor. „Există atât de multe creaturi bizare și extraordinare… cred că acest lucru evidențiază cât de vibrantă a fost acea perioadă”, afirmă un cercetător al Școlii de științe.
Primele animale patrupede în era Permiană
În perioada geologică denumită Permian, au fost identificate primele animale patrupede care s-au adaptat să trăiască în totalitate pe uscat. Aceasta a marcat o schimbare semnificativă în evoluția vieții terestre.
Era amfibienilor
Înainte de Permian, planeta a fost dominată de „era amfibienilor”, în care majoritatea speciilor se dezvoltau în medii umede, petrecând o parte considerabilă din viața lor în apă.
Extincția de la sfârșitul Permianului
La sfârșitul Permianului și începutul Triasicului, a avut loc o extincție masivă, care a dus la dispariția a aproape 90% din speciile marine și 70% din cele terestre. Această catastrofă ecologică a avut un impact profund asupra biodiversității de pe Pământ.
