Negocieri Dificile în Contextul PNRR
Marcel Boloş, fost ministru al Investiţiilor şi Proiectelor Europene, a declarat marți că, în cadrul discuțiilor referitoare la granturile oferite prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), Comisia Europeană a impus cerinţe stricte pentru investiţii. Aceste criterii riguroase au dus la o estimare a pierderii din PNRR de 7,8 miliarde euro.
Condiţii Impuse de Comisia Europeană
Boloş a menționat pe rețelele sociale că negocierile au fost finalizate informal, atât pentru grant, cât și pentru situația împrumutului. El a subliniat dificultatea acestui proces, având în vedere că Comisia Europeană a impus reguli stricte, accentuate de situația fiscală delicată a României. Aceasta este rezultatul lipsei de corelare între reformele fiscale și cele privind cheltuielile, precum și al ritmului lent de implementare a investițiilor asumate prin plan.
Criterii de Progres pentru Investiţii
Conform fostului ministru, regulile stipulează că investițiile incluse în PNRR trebuie să atingă un progres fizic de cel puțin 50% pentru a evita pierderile financiare. De asemenea, aceste investiții trebuie finalizate până la 31 august 2026, iar România trebuie să asigure o parte din venituri fără a putea fi absorbite în totalitate.
Impactul Asupra Investițiilor Esențiale
Boloş a subliniat că procesul de negociere a fost unul provocator, deoarece aplicarea acestor criterii riscă să conducă la pierderi semnificative din fondurile PNRR. Unele investiții fundamentale pentru dezvoltarea țării, cum ar fi construcția de autostrăzi, modernizarea infrastructurii feroviare, școlilor și spitalelor, se află în pericol de a rămâne fără finanțare europeană, fiind posibil să fie finanțate din bugetul de stat sau din Politica de Coeziune.
Estimarea Pierderilor
Boloş a adăugat că aceste condiţii stricte au relevat un risc estimat de pierdere de 7,8 miliarde euro, afectând în mod special următoarele domenii:
- Sănătate: 920 milioane euro, în principal pentru spitale publice.
- Mediu: 2,290 miliarde euro, în special pentru infrastructura de apă-canalizare și gestionarea deșeurilor.
- Educație: 728 milioane euro.
- Eficiență energetică: 1,020 miliarde euro, axat pe clădiri rezidențiale și instituții publice.
- Infrastructură de transport: 1,980 miliarde euro.
- Digitalizare IMM-uri: 728 milioane euro, inclusiv renovarea energetică din Repower EU.
Fostul ministru a menționat că a încercat să propună noi proiecte de investiții în cadrul negocierilor pentru a minimiza riscurile de pierdere a acestor fonduri.
Impactul situației bugetare asupra proiectelor de finanțare
În prezent, România se confruntă cu o situație bugetară dificilă, care a împiedicat utilizarea eficientă a miliardelor de euro disponibile pentru dezvoltare. Deși au fost discutate opțiuni precum alocarea a 7,8 miliarde euro în capitalul Băncii de Investiții și Dezvoltare sau investiții în instrumente financiare pentru IMM-uri, aceste soluții nu au fost realizabile. Unele contracte de finanțare nu au fost însoțite de contracte de achiziție publică, în timp ce altele se află în diferite etape ale procesului de achiziție, iar unele proiecte au șantiere deschise, dar nu au înregistrat un progres fizic de peste 50%, așa cum este stipulat în negocierile cu Comisia Europeană.
Marcel Boloș a subliniat că cei mai afectați de această situație vor fi beneficiarii contractelor de finanțare – persoane și instituții care au investit în proiecte de dezvoltare cu bună-credință. Fără surse clare de finanțare, aceste inițiative riscă să rămână doar pe hârtie.
Provocările cererii de plată nr. 4
Cererea de plată nr. 4, care include reformele esențiale pentru modernizarea statului și restructurarea cheltuielilor publice, nu poate fi trimisă Comisiei Europene până la finalizarea procesului de renegociere. Această cerere este considerată piatra de temelie pentru continuarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Boloș a menționat că la finalul mandatului său, este important să ofere nu doar statistici, ci și o imagine clară asupra complexității gestionării PNRR, care aduce României 28,2 miliarde euro, din care 13,2 miliarde euro sunt nerambursabili, iar 14,9 miliarde euro sunt împrumuturi. Această evaluare reflectă o construcție vastă, realizată în timp real, cu multe așteptări și uneori cu pași mai rapizi decât s-ar fi anticipat.
Reforme esențiale incluse în cererea de plată
Cererea de plată nr. 4 include reforme importante, precum reforma fiscală, taxarea mijloacelor de transport poluante, noua lege a salarizării, Codul Urbanistic, Codul Silvic, Legea energiei, Legea apei, strategia națională de biodiversitate și strategia H2. Toate aceste jaloane sunt cruciale pentru continuarea PNRR și nu pot fi trimise Comisiei până la finalizarea renegocierilor.
Boloș a evidențiat că renegocierea este singura soluție pentru România, având în vedere că aproape toate statele membre au optat pentru aceasta în scopul protecției împotriva riscurilor de pierdere a fondurilor alocate PNRR. Procesul de renegociere, început în ianuarie 2025, este considerat extrem de complex. Ministerele responsabile au realizat evaluări ale implementării investițiilor, încercând să fie realiste în privința timpului necesar pentru finalizarea proiectelor.
În prezent, la un an de la implementare, încasările efective din PNRR se ridică la 10,7 miliarde euro, incluzând primele două cereri de plată și cererea de plată 3 parțială. Sumele suspendate de la Comisia Europeană continuă să reprezinte o provocare pentru viitorul acestor proiecte.
Plăți și Riscuri Asociate cu PNRR
Din cererea de plată 3 se ridică la suma de 870 milioane euro, dintre care 330 milioane euro sunt destinați operaționalizării și funcționării AMEPIP, 231 milioane euro pentru pensii speciale și 227 milioane euro pentru consiliile de administrație ale Ministerului Energiei și Ministerului Transporturilor. Plățile realizate către beneficiari pentru implementarea PNRR totalizează 8,23 miliarde euro, din care 2,4 miliarde euro reprezintă granturi, 3,5 miliarde euro împrumuturi, 1,275 miliarde euro finanțare publică națională și 1,170 miliarde euro TVA. Dacă toate investițiile ar fi implementate integral, restul de plată ar fi de aproximativ 20 miliarde euro într-un an, ceea ce este considerat aproape imposibil.
Contracte de Finanțare și Achiziții Publice
Contractele de finanțare încheiate de coordonatorii de reformă și investiții se ridică la 46,990 miliarde euro, din care 19,8 miliarde euro pentru granturi, 27,181 miliarde euro pentru împrumuturi, 8,561 miliarde euro pentru finanțare publică națională și 5,886 miliarde euro pentru TVA. De asemenea, contractele de achiziție publică semnate de beneficiari totalizează 24,9 miliarde euro, incluzând 10,6 miliarde euro pentru componenta de grant și 14,3 miliarde euro pentru componenta de împrumut, aceste sume incluzând finanțarea publică națională, cheltuielile neeligibile și TVA.
Riscuri Identificate
Conform declarațiilor lui Marcel Boloș, aceste date sugerează că România se află într-un moment crucial, cu un an înainte de termenul limită pentru implementarea PNRR. Se evidențiază două mari categorii de risc: în primul rând, riscul de a pierde o sumă considerabilă de bani din PNRR, evaluată de Comisia Europeană la 7,8 miliarde euro, sumă care ar putea fi tăiată din împrumuturi. Aceasta reprezintă o sursă importantă de finanțare ieftină pentru investiții, având un cost al dobânzii de 1,5% – 2%, comparativ cu 8% în cazul împrumuturilor tradiționale.
În al doilea rând, există riscul ca investiții în valoare de 26,9 miliarde euro, ce rezultă din diferența dintre valoarea contractelor de finanțare de 46,9 miliarde euro și noua valoare actualizată a PNRR de 20,4 miliarde euro, să nu aibă sursă de finanțare sau să continue cu fonduri din bugetul de stat. Viitorul depinde de deciziile guvernamentale care vor fi adoptate în această privință.
Necesarul de Decizii și Implementare
Boloș subliniază că PNRR se află într-un moment critic, iar finalizarea renegocierii cu Comisia Europeană este esențială. Odată ce investițiile viabile sunt stabilite, trebuie găsite soluții alternative pentru celelalte investiții care rămân fără surse de finanțare, fie prin etapizare, fie prin accesarea bugetului național sau a fondurilor de coeziune. Este necesar un ritm accelerat de implementare și o atenție sporită asupra coordonatorilor de reformă, acolo unde întârzierile au afectat întregul calendar. Deși situația nu este ușoară și nu poate fi rezolvată rapid, cu răbdare și decizii asumate, România poate salva o parte din acest plan de investiții.
