Aprecieri mixte pentru documentarul Recorder
Profesorul de drept Radu Chiriță a urmărit recent documentarul Recorder, oferind o evaluare surprinzătoare. Deși ironizează calitatea regizorală și tehnică a producției, afirmând că „Oliver Stone ar fi chiar invidios”, el recunoaște un „progres uriaș” față de investigațiile anterioare, lăudând montajul, alegerea imaginilor și abilitatea de a crea emoție.
Critica eticii jurnalistice
În ciuda realizării tehnice, Chiriță subliniază că, dacă filmul ar fi fost prezentat ca ficțiune, ar fi fost demn de Oscar, dar ca jurnalism este „o mizerie”. El consideră că documentarul este, de fapt, o formă de propagandă deghizată, menționând viteza cu care a fost distribuit și impactul său asupra opiniei publice. Majoritatea spectatorilor au ajuns la concluzii favorabile personajelor prezentate, cum ar fi judecătoarea Panioglu, care este văzută ca victimă, și procurorul Bologa, considerat erou.
Obiecții privind reprezentarea informației
Chiriță ridică două obiecții principale. Prima se referă la absența vocii „părții cealalte”. Deși Savonea ar fi refuzat interviul, realizatorii ar fi putut găsi o alternativă pentru a prezenta o viziune contrară, subliniind că prezentarea unei singure perspective este „propagandă grețoasă”. A doua obiecție se leagă de credibilitatea surselor care susțin teza „confiscării” justiției, menționând că toți martorii-cheie au avut experiențe profesionale negative, ceea ce influențează obiectivitatea relatărilor lor.
Implicarea în justiție
Chiriță consideră că filmul promovează ideea toxică că orice acuzat este vinovat, iar achitările sunt rezultatul corupției. Această mentalitate este văzută ca un atac grav la independența justiției penale. El observă o tendință îngrijorătoare de atacuri asupra achitărilor și diabolizarea Elenei Savonea, afirmând că documentarul închide discuțiile necesare și pune presiune asupra judecătorilor.
Concluzie
Profesorul Chiriță concluzionează că, deși justiția are probleme care necesită atenție, ideea de „confiscare” a acesteia de către Savonea este o aberație. El îndeamnă judecătorii să reziste presiunilor externe și să revină la dezbateri fundamentate despre sistemul judiciar, mai degrabă decât să se bazeze pe propagandă emoțională.
