Schimbările din Europa în urma invaziei Rusiei în Ucraina
De la declanșarea invaziei ruse în Ucraina, Europa a realizat cât de mult s-a bazat pe sprijinul militar al Statelor Unite. Odată cu al doilea mandat al președintelui Donald Trump, atenția Washingtonului s-a îndreptat către alte priorități, determinând astfel multe țări europene să își revizuiască strategiile de apărare. Astfel, miliarde de euro sunt acum alocate pentru reînarmare, iar Europa își dorește să devină mai independentă în acest domeniu. Însă, întrebarea rămâne: cât de eficientă este această abordare? Jurnaliștii au parcurs întreg continentul pentru a descoperi răspunsurile.
O nouă eră de incertitudine
Europa se află într-un nou capitol istoric, unde protecția oferită de o superputere nu mai este garantată. Politicile adoptate în vremuri de pace sunt acum reevaluate, iar riscurile cresc. Experții în politici europene subliniază că aceste vremuri sunt periculoase pentru continent.
Cu un sentiment de nesiguranță în rândul civililor, mulți europeni își schimbă perspectiva asupra apărării personale. Politicienii caută soluții radicale pentru a răspunde acestor provocări, iar președintele Comisiei Europene a declarat că Europa se află într-o eră a reînarmării.
Provocările reînarmerii
Întrebarea care se ridică este cât de repede poate Europa să se reînarmeze și dacă această cursă pentru remilitarizare va aduce o mai mare siguranță. Un expert din domeniu subliniază că industria armamentului are de câștigat în această situație, iar solidaritatea între națiuni devine esențială.
Instruirea civililor
Pe parcursul călătoriei noastre prin Europa, am întâlnit cetățeni care răspund apelului autorităților de a se familiariza cu abilitățile militare de bază. De exemplu, în Gdynia, Polonia, am întâlnit-o pe Patricia, o angajată de 31 de ani a unui hotel, care a participat pentru prima dată la un curs de instruire militară.
Patricia a declarat că a învățat cum să arunce o grenadă, chiar dacă nu a fost cea mai bună performanță a sa. Cu toate acestea, ea recunoaște importanța acestor abilități, afirmând că, în cazul unei situații extreme, ar prefera să știe cum să se apere.
Întrebări dificile
Cu toate că activitățile de instruire pot părea distractive, acestea implică și învățarea abilităților de autoapărare, inclusiv utilizarea armelor. Întrebarea care se pune este dacă Patricia ar fi dispusă să folosească aceste abilități în cazul în care ar fi confruntată cu un inamic. Răspunsul ei este complex, recunoscând că, deși este o întrebare dificilă, cunoașterea acestor abilități îi oferă un sentiment de siguranță în fața unei amenințări.
Astfel, Europa se află într-un moment de schimbare profundă, unde trecutul este reevaluat, iar viitorul devine incert în fața provocărilor moderne.
Insecuritatea și nevoia de pregătire militară
Patricia Ozdarska, angajată a unui hotel, a decis să urmeze un antrenament militar pentru a se simți mai în siguranță într-o lume tot mai nesigură. „Sper că nu va trebui să folosesc abilitățile învățate aici. Fiecare dintre noi ar trebui să fie instruit pentru propria siguranță. Cel puțin asta cred eu”, a declarat ea. Deși nu trăiesc în frică, mulți simt o apropiere a pericolului, mai ales în contextul războiului din Ucraina, ceea ce ar putea explica expansiunea rapidă a armatei poloneze.
Dimensiunea armatei poloneze în context european
În rândul membrilor europeni ai NATO, armata Poloniei este a doua ca mărime după cea a Turciei, având mai mulți soldați decât Franța, Germania, Italia și Marea Britanie. Comparativ, armatele europene sunt relativ mici. China dispune de aproximativ 2 milioane de militari activi, iar Statele Unite și Rusia au fiecare în jur de 1,3 milioane. Dacă adunăm toate armatele europene, cu excepția Turciei, obținem un total de aproximativ un milion și jumătate de soldați, dar aceștia nu beneficiază de un comandament centralizat, iar cooperarea între ele este limitată.
Prezența militară americană în Europa
În prezent, Statele Unite au aproximativ 80.000 de soldați staționați în Europa. Washingtonul a manifestat de mult timp dorința de a-și redirecționa capacitățile militare către Asia. Deși nu există un plan de retragere iminent, aliații europeni sunt preocupați de politicile imprevizibile ale administrației Trump și de amenințările anterioare de a nu respecta principiul de bază al NATO, care stipulează că un atac asupra unui membru este considerat un atac asupra tuturor.
Perspectivele europene privind securitatea
Camille Grand, fost oficial de top în NATO și expert în politici de securitate, afirmă că, chiar dacă retragerea soldaților americani nu ar fi catastrofală din punct de vedere numeric, capacitatea americană de a desfășura rapid trupe pregătite de luptă este esențială. „Armata o numește pregătire de luptă. Adică mai mulți soldați cu nivel ridicat de pregătire, care pot fi desfășurați rapid în diferite regiuni, dacă este necesar”, a explicat el. Majoritatea armatele europene nu dispun de un număr semnificativ de soldați cu un asemenea nivel de pregătire.
Îmbunătățiri recente în forțele armate europene
În ultimii ani, unele țări europene, inclusiv Letonia, au reintrodus serviciul militar, iar Danemarca a extins serviciul militar obligatoriu pentru a include și femei. Germania a anunțat planuri de întărire a forțelor sale armate. Cancelarul Friedrich Merz a declarat: „Guvernul german va asigura toate resursele financiare de care armata noastră are nevoie pentru a deveni cea mai puternică armată convențională din Europa.”
Cu toate acestea, estimările think tank-ului de politici economice Bruegel sugerează că Europa ar trebui să crească numărul trupelor cu aproximativ 20% – echivalentul a 50 de brigăzi – pentru a putea înlocui credibil prezența Statelor Unite. Astfel, Europa mai are mult de parcurs înainte de a putea revendica un statut de forță militară autonomă.
Granița între Polonia și Kaliningrad: O lume marcată de istorie
Înainte de a părăsi Polonia, ne îndreptăm spre granița cu enclava rusă Kaliningrad, un punct de limită între teritoriul Uniunii Europene și NATO. Aici, ecourile conflictelor din trecut sunt încă prezente, iar întâlnirile cu istorici amatori care caută artefacte din Al Doilea Război Mondial ne aduc aminte de vremuri tulburi. La 80 de ani de la finalizarea acestui conflict, acești pasionați continuă să facă descoperiri, găsind căști de soldați germani și sovietici, echipamente de comunicații și insigne. Teama de un nou conflict își face simțită prezența în rândul lor.
Kazimierz Sprawka, unul dintre voluntari, împărtășește îngrijorările sale: „Sper că nu va trebui să folosesc abilitățile învățate aici. Ce se petrece în capul rușilor? Nimeni nu știe. Pur și simplu, se poate întâmpla de pe o zi pe alta. Trebuie doar să așteptăm. Timpul ne va spune. S-ar putea întâmpla? Să sperăm că nu. Niciun război nu a fost vreodată bun.”
Olanda: Îngrijorări și pregătiri
La sute de kilometri distanță, în Olanda, teama pare să fie mai puțin acută. Această țară mică, înconjurată de aliați și orientată spre comerțul liber, se confruntă cu propriile provocări. Într-un efort de a conștientiza cetățenii despre riscurile actuale, guvernul olandez a recomandat tuturor să se pregătească cu provizii pentru trei zile în caz de criză.
Luuk van de Ruit, proprietarul unui magazin de produse de primă necesitate, explică: „Poate să fie o pană de curent, un atac cibernetic sau chiar închiderea supermarketurilor. Poate fi orice.” El arată câteva dintre bunurile pe care oamenii sunt sfătuiți să le aibă acasă, inclusiv un radio de tip vechi pentru a rămâne la curent cu ultimele știri, o mică trusă de prim-ajutor, un cuțit multifuncțional și apă potabilă de urgență.
Luuk adaugă: „Dacă telefonul nu funcționează, ai nevoie de un plan B.” El subliniază că, deși magazinul său atrăgea inițial clienți pasionați de pregătirea pentru scenarii apocaliptice, în ultimele luni cererea a crescut și tipologia clienților s-a diversificat.
„Interesul a crescut datorită recomandărilor guvernului. Trebuie să fii pregătit. Am trecut de la 50 la 500 de comenzi pe zi. Cred că este un semn că oamenii ascultă,” afirmă Luuk.
Reacții diverse în Utrecht
Pe străzile din Utrecht, reacțiile față de aceste sfaturi sunt variate. Unii oameni se întreabă dacă ar putea supraviețui acasă timp de trei zile în caz de necesitate. Unii sunt optimiști, afirmând că au suficiente provizii, în timp ce alții sunt sceptici, considerând că este o exagerare și că responsabilitatea protecției revine guvernelor.
Schimbarea atitudinii europene
Acest context reflectă o schimbare a atitudinii în rândul cetățenilor europeni, pe fondul neliniștilor create de politicieni precum Donald Trump, care și-a exprimat disponibilitatea de a ataca aliați și de a se apropia de Rusia. În ciuda acestor schimbări politice, certitudinea rămâne: ordinea internațională care ne oferea stabilitate este acum sub semnul întrebării.
Transformările din Europa și provocările securității
Europa se află într-o perioadă de transformări semnificative, dar și de mari provocări. Oamenii de pe acest continent încep să se întrebe dacă Washingtonul ar fi dispus să sacrifice securitatea europeană pentru a obține o soluție rapidă în conflictul dintre Rusia și Ucraina. La sediul NATO din Bruxelles, se fac auzite tot mai multe apeluri pentru o creștere a cheltuielilor de apărare.
Pete Hegseth, secretarul american al Apărării, a subliniat că „aliații noștri europeni ar trebui să își asume responsabilitatea principală pentru apărarea continentului. Valorile sunt importante, dar nu poți trăi doar cu ele.” Aceste cuvinte au fost ascultate, iar liderii Uniunii Europene s-au reunit în cadrul Consiliului European pentru a analiza și aproba rapid un plan de cheltuieli pentru apărare.
Un plan de cheltuieli pentru apărare fără precedent
Planul adoptat este unul pe care nimeni nu l-ar fi imaginat cu câteva luni în urmă. Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a declarat că „Europa este pregătită să-și asume responsabilitățile. ReArm Europe ar putea mobiliza aproape 800 de miliarde de euro pentru cheltuieli de apărare, pentru o Europă sigură și rezilientă.” Acum, statele membre ale Uniunii Europene vor avea mai multă flexibilitate fiscală în cazul în care investesc în apărare și pot solicita împrumuturi susținute de UE, având condiții favorabile pentru achiziții militare.
Aceasta reprezintă o schimbare istorică pentru o uniune care a fost construită pe reguli stricte privind datoriile și bugetele.
Un moment de unitate în fața provocărilor
Almut Möller, politolog și director pentru afaceri globale al Centrului pentru Politici Europene, a explicat că „este un moment în care toată lumea trebuie să participe. Voința politică există. Din ce observ, liderii UE sunt cu adevărat hotărâți.” Aceste schimbări au reunit europenii, inclusiv pe cei din țările care nu sunt membre ale Uniunii Europene, dar care contribuie la securitatea europeană, cum ar fi Marea Britanie și Norvegia.
Creșterea cheltuielilor militare în Europa
Cheltuielile militare în Europa au crescut semnificativ începând din 2014, când Rusia a invadat Ucraina. Totuși, bugetele variază considerabil între membrii NATO din Europa, de la 1,2% din PIB în Spania până la aproximativ 4% în Polonia. Superputerile globale, precum SUA, China și Rusia, au cele mai mari bugete militare, însă Germania se află de asemenea printre primele cinci state în acest clasament și intenționează să aloce mai multe fonduri pentru apărare.
Majoritatea cetățenilor din cele mai mari țări europene susțin o apărare mai solidă, însă există și voci care cer clarificări. În Italia, de exemplu, cheltuielile pentru apărare sunt relativ scăzute, iar cetățenii manifestă scepticism față de militarizare. Unii afirmă că „asta ar putea cauza un efect de domino, cu națiuni care vor cheltui tot mai mulți bani pe armată, tensionând și mai mult situația.” Alții susțin că „ar trebui să cheltuie mai puțin pe apărare, deoarece există probleme mai mari care trebuie rezolvate.”
Critica aceasta este una pe care guvernele o vor întâlni pe parcursul procesului de alocare a fondurilor pentru apărare, deoarece riscă să creeze mai multe probleme sociale dacă bugetele pentru protecție socială, educație sau ajutor extern sunt reduse.
Activism pentru Pace în Europa
În orașul belgian Namur, activiștii pentru pace se adună pentru a participa la un workshop dedicat studenților, având ca temă dezarmarea și soluționarea conflictelor. Aceștia au creat un joc de simulare pentru a demonstra procesele de luare a deciziilor la nivel colectiv într-un context fictiv, evidențiind cum tensiunile geopolitice pot escalada rapid în absența rațiunii.
Impactul Curselor de Reînarmare
Khadija Bellar, expertă în cadrul Grupului CNAPD, își exprimă îngrijorarea cu privire la implicațiile curselor de reînarmare. „Cine beneficiază cu adevărat de această cursă? Companiile multinaționale din industria armamentului. Trebuie să recunoaștem că pacea nu este profitabilă”, afirmă ea. Bellar subliniază că lipsa de dialog cu liderii cu care nu ne înțelegem ar putea diminua eficiența canalelor diplomatice, în favoarea intereselor comerciale ale corporațiilor mari.
Expertul atrage atenția asupra deficitului de dezbatere democratică în jurul creșterii cheltuielilor militare în Europa, majoritatea politicienilor de centru considerând această schimbare ca pe un fapt consumat. „Mișcările pentru pace sunt adesea primele atacate și discreditate”, adaugă Bellar. Ea consideră că discuțiile despre reînarmare sunt exagerate, mai ales în absența dovezilor că Europa se află sub amenințare.
Perspectivele Asupra Securității Europene
Opiniile cu privire la securitatea europeană sunt variate. Camille Grand, expert în politici de apărare, subliniază că, deși Rusia a demonstrat limitări militare în Ucraina, continuă să dezvolte rapid capacități avansate. „Mă îngrijorează nu tancurile rusești în orașe mari, ci mai degrabă acelea care pot amenința un stat baltic, lăsându-ne incapabili să reacționăm în timp util”, explică el.
Neîncrederea Cetățenilor în Guverne
Pe măsură ce liderii politici continuă să sprijine planul de reînarmare, devine evident că nu toți cetățenii sunt de acord cu această direcție. Almut Moller, expertă în politici europene, notează că investițiile în securitate și apărare nu sunt temporare, ci vor continua pe termen mediu și lung. „Electoratul european trebuie implicat în acest proces, iar asta nu va fi deloc simplu”, afirmă Moller.
Cooperarea Militară Franco-Germană
În Germania, vizităm brigada franco-germană, formată din peste cinci mii de soldați care colaborează strâns. Această cooperare depășește și barierele lingvistice, după cum explică sergentul Noemie: „Folosim un amestec de limbi. Începem în engleză, iar apoi continuăm în funcție de soldatul cu care ne aflăm.” În ciuda provocărilor, Noemie observă diferențele dintre stilurile de lucru francez și german, evidențiind modul în care fiecare națiune abordează colaborarea.
Brigada a fost înființată la sfârșitul anilor ’80 și continuă să fie un exemplu de cooperare militară în contextul european actual.
Colaborarea militară europeană: Provocări și perspective
Colaborarea militară între națiunile europene reprezintă un simbol al bunăvoinței franco-germane, însă unitățile complet integrate nu sunt o normă. Deși armatele europene depun eforturi constante pentru a îmbunătăți cooperarea, procesul este complicat. Trimiterea de arme sau de trupe peste granițele europene poate necesita săptămâni de birocrație, iar multe țări dispun de propriile tipuri de echipamente, cum ar fi tancuri, sisteme de apărare antiaeriană sau nave de război.
De exemplu, soldații germani utilizează puști de asalt G36, în timp ce trupele franceze sunt dotate cu modelul FAMAS. În viitor, toți aceștia vor folosi un nou tip de armă, dar în prezent sunt nevoiți să se antreneze cu ambele modele. Există însă o disponibilitate clară din partea acestor soldați de a acționa împreună în cazul unui atac asupra teritoriului NATO. Cpt. Jonathan, instructor în armata germană, subliniază: „Până la urmă, am semnat un contract că vom apăra libertatea Europei. Cel mai important este să fim uniți.”
Dependenta de Statele Unite
Fragmentarea forței de foc europene ridică întrebări cu privire la capacitatea de a respecta această promisiune fără sprijinul Statelor Unite. Europa se bazează în continuare pe americani pentru anumite „factori strategici”, inclusiv capacități militare moderne. Camille Grand, expert în politici europene, afirmă: „Este vorba de informații, supraveghere, capacități de recunoaștere – drone de mari dimensiuni, capacități spațiale, supraveghere aeropurtată. Toate acestea sunt aproape exclusiv americane sau majoritar americane. Aici apar cele mai critice lipsuri. Ar putea dura între 5 și 10 ani să construim o capacitate aeriană comparabilă cu cea a Statelor Unite.”
Decizii dificile în achizițiile de armament
Pe măsură ce statele europene încep să aloce bugete mai mari pentru achiziționarea de armament, ele se confruntă cu o întrebare crucială: ar trebui să continue să cumpere din Statele Unite, ceea ce le leagă de un aliat imprevizibil, sau să opteze pentru o cale mai lungă și mai complexă, în care să construiască fabrici și lanțuri de aprovizionare în Europa? Această dilema împarte europenii între cei care susțin o mai mare independență față de americani, cum ar fi Franța, și majoritatea țărilor din apropierea Rusiei, precum Lituania.
Emmanuel Macron, președintele Franței, a declarat: „Trebuie să lucrăm la reziliența noastră pentru o autonomie mai mare. Suntem dependenți la mai multe capitole. Trebuie să dezvoltăm capacități europene și mijloace pentru a finanța programe comune de cercetare și industrie, ca să putem cumpăra european.” Pe de altă parte, Kestutis Budrys, ministrul de Externe al Lituaniei, afirmă clar: „Nu există un substitut pentru prezența americană în Europa, pentru capacitățile americane care ne lipsesc pur și simplu.”
Problema arsenalului nuclear
Sentimentul că nu există substitut se amplifică în contextul chestiunii nucleare. Rusia și Statele Unite dețin împreună un număr mai mare de arme nucleare decât toate celelalte state nucleare la un loc. Deși stocurile globale s-au redus considerabil de la apogeul Războiului Rece, Statele Unite continuă să staționeze focoase nucleare în diverse țări europene, inclusiv Italia, Germania, Olanda, Belgia și Turcia. Aceste focoase contribuie la ceea ce este cunoscut sub denumirea de „umbra nucleară” a NATO, iar singurele puteri nucleare europene sunt Marea Britanie și Franța.
Se pune întrebarea dacă Franța și Marea Britanie ar putea înlocui Statele Unite ca scut nuclear în cazul unei retrageri a Washingtonului. Deocamdată, numărul, natura și structura de comandă a focoaselor nucleare franceze și britanice rămân subiecte de dezbatere.
Reînarmarea Europei: Provocări și Implicații
Submarinele și alte arme de distrugere în masă sunt concepute pentru a nu fi utilizate, ci mai degrabă pentru a descuraja agresiunea. După decenii de diplomație în domeniul dezarmării, orice modificare semnificativă ar putea testa limitele tratatelor de neproliferare și ar ridica întrebări politice și morale complexe. Aceasta ne aduce în discuție dorința Europei de a se reînarma: cât de mult se poate realiza în acest sens și cât timp mai rămâne pentru pregătire?
Perspectivele Reînarmării Europene
Camille Grand, expert în politici europene, afirmă: „Dacă ni se oferă ocazia să facem acest lucru într-un mod ordonat, ar putea dura 10 ani. Colaborăm îndeaproape cu Statele Unite pentru a planifica toate acestea. Până în 2035, dependența de americani va fi semnificativ redusă, dar va exista în continuare o formă de umbrelă nucleară. Aceasta este o situație foarte diferită de cea în care Statele Unite iau decizii unilaterale, forțând europenii să acționeze fără o discuție adecvată cu aliații de pe bătrânul continent.” El subliniază că nu există un scenariu în care europenii să se poată baza complet pe Statele Unite, indiferent de circumstanțe.
Sentimentele Cetățenilor și Pregătirea pentru Viitor
În Polonia, Patricia Ozdarska, angajată într-un hotel, își răcorește mintea după o zi de antrenamente. Deși nu intenționează să se înroleze, ea are un plan în cazul în care conflictul se extinde în țara sa. „Mi-aș duce membrii apropiați ai familiei într-un loc sigur și eu m-aș întoarce,” declară ea. Când este întrebată dacă ar fi pregătită să lupte, răspunde: „Da, aș încerca.”
Provocările Reînarmării
În 2025, Europa se află la un punct de cotitură în istoria sa. Eforturile de reînarmare sunt în plină desfășurare, dar drumul este lung. Chiar și cu bugete semnificativ majorate pentru apărare, recrutarea și instruirea mii de soldați, intensificarea cooperării și echiparea cu arme europene vor dura ani sau chiar decenii. Guvernele trebuie să rezolve multe aspecte legate de modul și timpul în care vor ajunge la aceste obiective.
Întrebări Cruciale pentru Viitor
Există întrebări fundamentale cu privire la dorința Europei de a deveni mai independentă față de Statele Unite sau de a menține legăturile strânse cu Washington-ul. Camille Grand afirmă că, indiferent de motivație, planul rămâne același: „Trebuie să fim cu toții de acord că Europa trebuie să fie mai capabilă, iar acest efort să beneficieze de un sprijin democratic solid, având în vedere că cetățenii sunt împărțiți în ceea ce privește costurile și beneficiile militarizării.”
Khadija Bellar, expert în cadrul Grupului CNAPD, subliniază că „cursa înarmării nu s-a oprit în ultimii ani” și că numărul victimelor umane este în creștere. Almut Moller, expert în politici europene, adaugă că cetățenii doresc să trăiască în pace și să asigure un viitor bun pentru copiii lor, subliniind importanța consolidării capacităților de apărare, dacă va fi necesar.
Probabilitate crescută a tensiunilor în Europa
În ultimii ani, probabilitatea unor tensiuni în Europa a crescut semnificativ. Această situație complicată nu are răspunsuri simple, iar implicațiile sunt deosebit de mari. Abordarea Statelor Unite a evoluat mai rapid decât se anticipase, iar conflictul militar de pe continent accentuează și mai mult incertitudinea. Fiecare decizie luată în acest context poate avea un impact major asupra viitorului Europei, determinând dacă aceasta va reuși să mențină pacea sau va pierde ceea ce are mai de preț.
