Cucerirea Goma de către rebelii M23: O Nouă Provocare pentru Estul Congo
Cucerirea orașului Goma, cel mai mare din estul Republicii Democrate Congo, de către rebelii M23, se produce după doi ani de violențe continue, subliniind din nou slăbiciunea statului african. Această incursiune militară reprezintă, de asemenea, un semn alarmant al intenției Rwanda, țara care sprijină grupul rebel, de a-și folosi forțele armate pentru a modifica harta regională, ceea ce ar putea duce la izbucnirea unui nou conflict devastator în Africa.
Originea Conflictelor din Goma
Conflitele din Goma își au rădăcinile în evenimentele ce au avut loc acum zeci de ani. Între 1993 și 2003, Rwanda și alte puteri regionale au fost implicate în lupte pentru a controla resursele naturale lăsate în urma dictaturii lui Mobutu Sese Seko, care a guvernat țara (denumită pe atunci Zaire) între 1965 și 1997. Rwanda susține că intervenția sa are ca scop eliminarea forțelor responsabile de genocidul din 1994 și protejarea populației tutsi, grupul etnic persecutat în timpul acelei perioade. Cu toate acestea, Rwanda a fost acuzată de multă vreme că folosește forțe intermediare pentru a exploata bogățiile minerale din Congo și pentru a extinde influența sa asupra regiunii.
Revenirea M23 și Eșecurile Politice
Grupul rebel M23, numit după un acord de pace semnat pe 23 martie 2009 între un grup condus de tutsi și guvernul congolez, a jucat un rol cheie în atingerea acestor obiective. În 2012, M23 a reușit să ocupe temporar Goma, dar a fost înfrânt de trupele ONU de menținere a păcii. Însă, grupul a reapărut în 2022, după ce președintele congolez Félix Tshisekedi a încercat să își reformeze alianțele regionale în detrimentul Rwanda.
Atrocități și Echipament Militar
În ultimii doi ani, M23 a fost responsabil pentru multiple atrocități, inclusiv violuri și crime în masă, extinzându-și controlul asupra tot mai multor teritorii din provincia Nord-Kivu, cu capitala la Goma. Deși Rwanda neagă sprijinul acordat rebelilor M23, un raport ONU a evidențiat „dovezi clare” că soldații ruandezi luptau alături de aceștia. M23 dispune de echipamente militare avansate, inclusiv blindate și rachete sol-aer, ceea ce le conferă un aspect mai degrabă militar decât de miliție dezorganizată. În perioada premergătoare atacului asupra Goma, Rwanda a interferat cu sistemele GPS folosite de forțele anti-M23, conform diplomaților occidentali.
Consecințele Căderii Goma
Pe 26 ianuarie, o dronă de atac a armatei din Rwanda a efectuat bombardamente în timpul confruntărilor dintre M23 și trupele speciale congoleze pe Muntele Goma, la marginea orașului, și ulterior în centrul acestuia. Căderea Goma ilustrează eșecul președintelui Tshisekedi de a îndeplini promisiunea de a restabili pacea și ordinea în estul Congo, iar ultima încercare de a ajunge la un acord în decembrie a eșuat. Armata congoleză este percepută ca fiind coruptă și ineficientă, iar liniile de apărare s-au prăbușit sub presiunea rebelilor.
Prăbușirea orașului Goma și reacția internațională
Pe 26 ianuarie, orașul Goma a fost prăbușit, iar soldații au început să fugă din zona asediată. Trupele ONU de menținere a păcii (MONUSCO), formate din 14.000 de soldați, nu au reușit să fie eficace în această situație. Forțele trimise din sudul Africii, conduse de Africa de Sud, s-au dovedit a fi în mare parte ineficiente. În același timp, sute de mercenari europeni, cunoscuți local sub numele de „Romeo”, datorită originii lor din România, au abandonat pozițiile și au predat armele pentru a se asigura că vor putea scăpa cu viață.
Contextul istoric și diplomatic
În 2012, mai multe țări care susțineau financiar Rwanda, inclusiv Statele Unite, au exercitat presiuni asupra președintelui Paul Kagame pentru a alunga rapid luptătorii M23 cu ajutorul trupelor MONUSCO. Totuși, un astfel de scenariu pare puțin probabil să se repete în prezent, deși se fac eforturi diplomatice ca reacție la ceea ce guvernul congolez a catalogat drept o „declarație de război”. Președintele kenyan William Ruto a solicitat organizarea de discuții între Congo și Rwanda.
Acțiunile Rwandei și reacția internațională
În săptămânile anterioare incursiunii în Goma, Rwanda a interferat cu aparatele GPS utilizate de forțele anti-M23, în timp ce rebelii atacau trupele congoleze cu rachete aer-sol și vehicule blindate. Membrii Consiliului de Securitate al ONU au cerut în mod unanim retragerea grupării M23 din Goma și au denunțat „prezența neautorizată a forțelor externe în estul DRC”.
Percepția asupra Rwandei pe termen lung
Deși aceste critici la adresa Rwandei sunt un pas, mulți observatori consideră că reacția este mult prea blândă și întârziată. Timp de 30 de ani, Rwanda a fost percepută ca un exemplu de stabilitate într-o regiune marcată de instabilitate, beneficiind de ajutoare financiare din partea Americii, de sprijinul Marii Britanii pentru primirea refugiaților și de acorduri cu Uniunea Europeană pentru extracția mineralelor și proiecte de infrastructură. Chiar dacă Rwanda este o autocrație stabilă, recentele violențe declanșate în țara vecină demonstrează încă o dată că aceasta este un stat care exportă haosul.
