Papa Francisc: O Figură Proeminentă în Istoria Bisericii
Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio pe 17 decembrie 1936 în Buenos Aires, Argentina, a devenit un simbol de schimbare în cadrul Bisericii Romano-Catolice. Este primul papă iezuit, primul din America și primul din emisfera sudică, fiind totodată și primul papă născut sau crescut în afara Europei de la papa Grigore al III-lea, care a condus în secolul al VIII-lea.
Ales în 2013, Papa Francisc a marcat debutul unei noi ere în conducerea Bisericii, aducând cu sine o serie de reforme și punând accent pe modestie și apropierea față de oameni. Printre realizările sale notabile se află enciclica papală „Laudato si” din 2015, care abordează criza climatică și subliniază importanța gestionării responsabile a mediului. De asemenea, el a promovat unitatea între catolici, non-catolici și necreștini și a cerut scuze pentru abuzurile sexuale comise de membri ai clerului.
Un Parcurs Profesional Impresionant
Până la alegerea sa ca papă, Bergoglio a fost o personalitate respectată pe tot continentul sud-american, rămânând totodată un pastor apropiat de comunitatea sa. La cei 76 de ani, el a demonstrat o dedicare profundă, utilizând metroul și autobuzul pentru a se deplasa în cei 15 ani de episcopat. „Poporul meu este sărac și eu sunt unul dintre ei”, a declarat el, explicându-și alegerea de a locui într-un apartament modest și de a-și găti singur mesele.
Originile și Formarea Sa
Bergoglio provine dintr-o familie de imigranți italieni. Tatăl său, Mario, a fost contabil la căile ferate, iar mama sa, Regina Sivori, a fost o mamă devotată care a crescut cei cinci copii ai familiei. După ce a absolvit un liceu de tehnician chimist, tânărul Bergoglio a activat pentru o scurtă perioadă în industria alimentară, dar a simțit o chemare puternică către Biserică. La vârsta de 21 de ani, a suferit o pneumonie severă, care a necesitat extirparea unei părți din plămânul drept.
În 1958, a intrat în noviciatul iezuit, iar ulterior s-a dedicat studiilor academice, obținând o licență în filosofie în provincia Buenos Aires și studiind științele umaniste în Santiago, Chile. După absolvire, a predat literatură și psihologie la liceu, continuând în același timp cu studiile de teologie. A fost hirotonit preot în 1969 și a devenit superior al provinciei iezuite din Argentina între 1973 și 1979.
Provocările Timpurilor de Dictatură
Mandatul lui Bergoglio ca lider al iezuiților a coincis cu lovitura de stat militară din Argentina, din 1976, condusă de generalul Jorge Rafael Videla. În timpul Războiului Murdar, o campanie brutală împotriva stângii politice, între 10.000 și 30.000 de persoane au fost date „dispărute”. Bergoglio a declarat ulterior că a ajutat mai multe persoane să se ascundă de autorități, inclusiv ajutându-le să fugă din țară.
Controversa a crescut în jurul acțiunilor sale în timpul dictaturii militare, în special după dispariția a doi preoți iezuiți care activau în cartierele sărace. Această perioadă tumultuoasă din istoria Argentinei a influențat profund viziunea și misiunea sa ca lider spiritual.
Descoperirea preoților după cinci luni
După o perioadă de cinci luni, au fost găsiți în viață, dar drogați, pe un câmp. Această situație a adus în prim-plan controversa legată de implicarea lui Bergoglio în răpirea și eliberarea preoților în contextul Războiului Murdar, un conflict dramatic din istoria recentă. Criticii au susținut că Bergoglio nu a reușit să-i protejeze pe preoți și chiar l-au acuzat că i-a predat autorităților. Pe de altă parte, unii au acceptat explicația lui Bergoglio că a intervenit discret pentru a asigura eliberarea acestora, iar un proces care îl acuza de complicitate în dispariția preoților a fost, în cele din urmă, respins.
O carieră în slujba Bisericii
În anii 1980, Bergoglio a fost profesor și rector de seminar teologic, urmând studii postuniversitare în teologie în Germania. În 1992, a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires, iar în 1998 a devenit arhiepiscop al acelei eparhii, funcție pe care a deținut-o până la alegerea sa ca papă. A fost consacrat cardinal în 2001.
Reputația de modestie
Pe parcursul crizei economice din Argentina, care a început la sfârșitul anilor 1990 și a atins apogeul în 2002 cu devalorizarea rapidă a monedei, Bergoglio a câștigat o reputație de modestie. A ales să locuiască într-un apartament simplu din centrul orașului, în locul reședinței arhiepiscopale, și a folosit transportul în comun sau a mers pe jos, evitând limuzinele cu șofer.
Conflictul cu conducerea țării
În calitate de lider al Bisericii argentiniene, Bergoglio s-a afirmat ca un susținător al sărăciei și un politician abil, promovând pozițiile Bisericii în chestiuni sociale în întâlnirile cu oficialii guvernamentali. A condus Biserica în timpul revoltelor din decembrie 2001, dar conservatorismul său teologic a dus la tensiuni cu administrațiile de centru-stânga, în special cu președintele Néstor Kirchner și succesoarea sa, Cristina Fernández de Kirchner. Bergoglio a criticat vehement inițiativele sociale ale lui Fernández, inclusiv legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, ceea ce a dus la o retorică acuzatoare din partea acesteia, numindu-l extremist de dreapta și susținător al dictaturii lui Videla.
Popularitate în America Latină
Pe parcursul timpului, cardinalul Bergoglio a câștigat popularitate în America Latină, dar și-a menținut un stil de viață sobru, pe care unii l-au caracterizat ca fiind aproape ascetic. În 2002, a refuzat să fie numit președinte al Conferinței Episcopale Argentiniene, dar a fost ales în această funcție în 2005, fiind reconfirmat în 2008.
Alegerea ca Papă
În aprilie 2005, Bergoglio a fost prezent la conclavul care l-a ales pe Papa Benedict al XVI-lea. Însă în februarie 2013, papa Benedict a demisionat, invocând vârsta înaintată și problemele de sănătate. Un nou conclav a fost convocat în martie cu speranța de a găsi un succesor înainte de sărbătoarea Paștelui. Bergoglio a fost ales în al cincilea tur de scrutin, pe 13 martie 2013, alegând numele Francisc, în onoarea Sfântului Francisc de Assisi, un simbol al slujirii și al modestiei.
Umilă a săracilor: Un nou început pentru Biserica Catolică
În contextul unei Biserici la răscruce de drumuri, Papa Francisc a preluat conducerea cu o viziune clară. Deși este cunoscut ca primul papă cu numele Francisc, el a refuzat să utilizeze cifra romană „I”, tradiție ce presupune adăugarea acesteia doar după alegerea unui alt papă cu același nume.
Pontificat cu provocări
La începutul secolului XXI, Biserica Romano-Catolică se confrunta cu numeroase provocări. Cu o comunitate globală de peste un șesime din populația lumii, în special din America Latină și Africa, scandalurile legate de abuzurile sexuale ale clerului, care au ieșit la iveală în anii ’80 și ’90, au afectat grav reputația instituției, în special în Statele Unite și Europa.
În primele sale discursuri și slujbe publice, Papa Francisc a subliniat necesitatea unei reînnoiri spirituale în cadrul bisericii, evidențiind preocupările pentru sărăcie și denunțând forțele care au deviat Biserica de la misiunea sa, avertizând că aceasta riscă să devină o „ONG jalnică”. De asemenea, a menținut dialogul cu adversarii politici, inclusiv cu președinta Fernández, pe care a invitat-o la primul său discurs oficial. Această alegere de a purta o tunică simplă în loc de veșmintele papale tradiționale a stârnit indignarea unor tradiționaliști.
Inovații și controverse
În 2013, Francisc a luat o decizie fără precedent și a înființat un consiliu format din opt cardinali pentru a-l consilia în privința politicii bisericești. Comentariile sale din acel an, conform cărora Hristos „ne-a mântuit pe toți”, inclusiv pe cei necatolici, au fost interpretate de mass-media ca un semn de deschidere către atei și agnostici, deși un purtător de cuvânt al Vaticanului a afirmat ulterior că aceste afirmații au fost interpretate greșit.
Contradicții în învățătură
În iunie 2013, Papa Francisc a publicat prima sa enciclică, „Lumen fidei” („Lumina credinței”), care completează o trilogie de enciclice despre virtuțile teologice. Însă, rapid, el a devenit cunoscut pentru declarații ce sugerau o deschidere față de diverse perspective asupra doctrinei catolice, în special în ceea ce privește problemele sociale și etica sexuală. Aceste declarații au fost, adesea, ulterior nuanțate de către Vatican sau chiar contrazise de Francisc însuși.
Un exemplu semnificativ a fost un interviu din septembrie 2013, în care a criticat Biserica pentru obsesia sa față de teme precum homosexualitatea, avortul și controlul nașterilor. Această afirmație a stârnit speculații cu privire la posibile schimbări în învățătura și practica catolică, în special în ceea ce privește căsătoria între persoane de același sex.
Poziția Papei Francisc față de subiecte sociale
În anul următor după alegerea sa, Papa Francisc a adoptat o poziție fermă împotriva căsătoriilor între persoane de același sex, subliniind importanța familiei „tradiționale”. De asemenea, el a reiterat opoziția Bisericii față de avort, deși a recunoscut în mod deschis drepturile femeilor și a apreciat contribuțiile istorice ale acestora în cadrul Bisericii. Totuși, Francisc nu a susținut hirotonirea femeilor ca preoți.
Provocările scandalurilor sexuale în Biserică
Un alt aspect major al pontificatului său a fost gestionarea efectelor scandalurilor legate de abuzurile sexuale din Biserică. În decembrie 2013, cu ocazia unei vizite a episcopilor olandezi, Papa s-a rugat pentru victimele acestor abuzuri și a îndemnat episcopii să ofere sprijin atât victimelor, cât și familiilor acestora. În ianuarie 2014, Comisia ONU pentru Drepturile Copilului a recomandat Vaticanului să implementeze proceduri care să impună raportarea obligatorie a abuzurilor asupra copiilor către autoritățile competente. Această solicitare a fost respinsă în același an din motive de jurisdicție, iar criticii au acuzat Vaticanul de întârzierea în pedepsirea preoților acuzați de pedofilie.
Deschiderea către diversitate religioasă
Papa Francisc a pus un accent puternic pe apărarea săracilor și a celor oprimați, promovând o slujire care să includă nu doar catolicii, ci și necreștinii. La scurt timp după preluarea mandatului, el a generat controverse printre tradiționaliști prin gestul de a spăla picioarele a două tinere, inclusiv a unei musulmane, în cadrul unei ceremonii de Joia Mare, o tradiție care excludea de obicei femeile.
În noiembrie 2013, Papa a publicat îndemnul apostolic „Evangelii gaudium”, în care a condamnat inegalitatea economică și a încurajat Biserica să îmbrățișeze diversitatea globală. De asemenea, în august 2014, el a denunțat persecuțiile suferite de creștini și alte minorități religioase, inclusiv yazidi, din partea grupului extremist Statul Islamic.
Angajamentul față de problemele climatice
În mai 2015, Papa a lansat enciclica „Laudato si’”, în care a declarat că degradarea mediului este o problemă morală generată de lăcomie și capitalismul necontrolat. El a subliniat că aceste acțiuni au dus la o deconectare a oamenilor de natura înconjurătoare și la neglijarea Pământului, considerat „casa comună” a tuturor. Prin conceptul de „ecologie integrală”, Papa Francisc a corelat păcatele împotriva mediului natural cu exploatarea economică a celor săraci și cu încălcarea drepturilor omului.
Enciclica a fost publicată înaintea Acordului climatic de la Paris din decembrie 2015, într-un moment în care subiectul schimbărilor climatice era extrem de dezbătut. Această publicare a generat un interes public crescut, neobișnuit pentru o enciclică, și a polarizat opinia catolică, în special în Statele Unite, dar a dus și la schimbări în multe dieceze și parohii.
Implicarea în conștientizarea ecologică
Papa Francisc a promovat inițiative care includ grupuri dedicate „grijii pentru creație”, liturghii cu tema creației, apeluri la pocăință pentru consumul excesiv și planuri de acțiune pentru conștientizarea ecologică.
Vizita istorică în Statele Unite
La patru luni după publicarea enciclicei „Laudato si’”, Papa Francisc a efectuat prima sa vizită în Statele Unite, devenind astfel primul papă care s-a adresat Congresului SUA. Această vizită a generat controverse, în special prin celebrarea primei slujbe de canonizare din SUA, în onoarea lui Junípero Serra, un misionar spaniol din secolul al XVIII-lea, ale cărui acțiuni în colonizarea Americilor au fost criticate de grupurile pentru drepturile indigene.
Discursuri în fața liderilor lumii
În cadrul vizitei la New York, Papa Francisc s-a adresat Adunării Generale a ONU, îndemnând liderii globali să promoveze pacea. Turneul său s-a încheiat în Philadelphia, unde a participat la Întâlnirea Mondială a Familiilor și a celebrat o slujbă în aer liber, în limba spaniolă.
Întâlnirea istorică cu patriarhul rus
În februarie 2016, Papa Francisc și Kirill I, patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, au organizat prima întâlnire din istorie între liderii bisericilor romano-catolică și ortodoxă rusă, marcând un moment important pentru dialogul interreligios.
Declarația asupra familiei
În martie 2016, Papa Francisc a publicat „Amoris laetitia” („Bucuria iubirii”), un document semnificativ referitor la problemele familiei. El a îndemnat preoții și episcopii să adopte o abordare mai primitoare față de homosexuali, părinți singuri și cei divorțați care s-au recăsătorit, fără anulare. Deși a subliniat nevoia de îndrumare pastorală pentru aceștia, nu a modificat regula excluderii lor oficiale de la sacrament și a reiterat poziția Bisericii împotriva căsătoriilor între persoane de același sex și a contracepției.
Revizuirea poziției Bisericii asupra pedepsei cu moartea
În august 2018, Papa Francisc a revizuit catehismul Bisericii catolice, respingând complet pedeapsa cu moartea. Anterior, aceasta era permisă în anumite circumstanțe, dar noua revizuire afirmă că pedeapsa capitală este „inadmisibilă” și reprezintă un atac asupra demnității umane. Francisc, un critic consecvent al pedepsei cu moartea, a declarat că Biserica va lucra pentru abolirea acesteia la nivel global.
Vizita pe Peninsula Arabică
În februarie 2019, Papa Francisc a devenit primul papă care a vizitat Peninsula Arabică, având ca scop promovarea fraternității religioase și a păcii. Pe parcursul vizitei sale de trei zile la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite, a participat la Conferința globală privind fraternitatea umană și s-a întâlnit cu Marele Imam Ahmed al-Tayeb, liderul Moscheii Al-Azhar din Cairo. De asemenea, a celebrat o slujbă papală la care au fost prezenți aproximativ 180.000 de participanți, majoritatea imigranți creștini, ceea ce a constituit cea mai mare adunare de cult creștin din istoria acestei țări.
Hirotonirea femeilor și a bărbaților căsătoriți
În octombrie 2019, Papa Francisc a convocat o adunare specială pentru a discuta despre hirotonirea femeilor și a bărbaților căsătoriți, continuând astfel dialogul cu privire la rolul femeilor în Biserică și la diversitatea vocațiilor în slujirea divină.
Sinodul Episcopilor în Regiunea Pan-Amazonică
Sinodul Episcopilor dedicat regiunii pan-amazonice s-a desfășurat pe parcursul a trei săptămâni, având ca scop principal identificarea unor noi metode de evanghelizare, în special pentru comunitățile indigene din zona amazoniană. De asemenea, a fost subliniat rolul esențial al pădurii amazoniene în menținerea sănătății planetei.
La finalul sinodului, episcopii au votat pentru a recomanda Papei Francisc hirotonirea bărbaților căsătoriți ca preoți în această regiune, având în vedere lipsa acută de slujitori în zonele îndepărtate. O altă sugestie a fost învestirea femeilor ca diaconi, în scopul de a adresa criza de preoți.
Îndemnul Apostolic Querida Amazonia
În februarie 2020, Papa Francisc a publicat îndemnul apostolic intitulat Querida Amazonia („Iubita Amazonie”), ca răspuns la sinod. În acest document, el a ales să nu răspundă cererilor episcopilor de reformă în ceea ce privește hirotonirea femeilor și a bărbaților căsătoriți, iar tăcerea sa pe aceste subiecte a fost primită cu dezamăgire de către unii catolici.
Vizita Papei Francisc în România
Papa Francisc a efectuat o vizită de trei zile în România, la sfârșitul lunii mai 2019, evenimentele publice atrăgând sute de mii de pelerini în orașe precum București, Șumuleu Ciuc, Iași și Blaj. Aceasta a fost prima vizită a unui papă într-o țară ortodoxă în timpul pontificatului său și a doua vizită papală în România, după cea a Papei Ioan Paul al II-lea din 1999.
În cadrul acestei vizite, Papa Francisc a prezidat slujba de beatificare a celor șapte episcopi greco-catolici care au murit în închisorile comuniste. De asemenea, a avut întâlniri cu președintele Klaus Iohannis, premierul Viorica Dăncilă și Patriarhul Daniel, deplasându-se ulterior la Iași, Șumuleu Ciuc și Blaj.
Un moment important al vizitei a fost întâlnirea cu comunitatea romilor, unde Papa a cerut scuze în numele Bisericii pentru discriminarea suferită de aceștia. La final, el și-a exprimat bucuria de a fi fost pelerin în România, subliniind că întâlnirile sale au evidențiat atât importanța unității în credință și caritate, cât și angajamentul civil.
Pandemia COVID-19 și Provocările Sale
Pandemia COVID-19 a reprezentat o provocare majoră pentru activitatea Papei Francisc în 2020, în special având în vedere rata ridicată a mortalității din Italia în primele luni ale pandemiei. În contextul restricțiilor impuse, bisericile și alte lăcașuri de cult au fost închise pentru slujbe cu participare fizică.
Papa a transmis rugăciunea Angelus, pe care obișnuiește să o rostească duminica în fața credincioșilor din piața Bazilicii Sfântul Petru, din interiorul Palatului Vaticanului. Totuși, în martie 2020, el a decis să părăsească Vaticanul pentru a face un pelerinaj pe jos pe străzile Romei, îndreptându-se spre Bazilica Santa Maria Maggiore, unde s-a rugat în fața unei icoane a Fecioarei Maria, considerată a fi realizată de Sfântul Luca Evanghelistul.
Vizita Papei Francisc în fața provocărilor globale
Papa Francisc a realizat o serie de acțiuni semnificative pentru a aduce un mesaj de speranță și rugăciune în contextul pandemiei. Într-o vizită la Biserica San Marcello al Corso, el s-a închinat în fața unui crucifix considerat miraculos, care a fost purtat într-o procesiune prin Roma în 1522, având rolul de a îndepărta o epidemie devastatoare. La o săptămână distanță, Papa a oficiat o binecuvântare extraordinară Urbi et Orbi („Către oraș și către lume”) în Piața San Pietro, care era pustie și întunecată, rugându-se din nou pentru a pune capăt pandemiei. Această binecuvântare este de obicei rezervată sărbătorilor precum Crăciunul și Paștele, ceea ce a făcut ca acest eveniment să fie considerat „extraordinar” și ieșit din cadrul standard pentru astfel de ceremonii.
Enciclica Fratelli tutti și apelul la fraternitate
În octombrie 2020, Papa Francisc a publicat cea de-a treia sa enciclică, intitulată Fratelli tutti („Frații toți”), în care a discutat despre teme precum fraternitatea și prietenia socială, precum și despre „fragilitatea sistemelor mondiale în fața pandemiei”. Inspirat de scrierile Sfântului Francisc de Assisi, el a făcut un apel la construirea unei „arhitecturi a păcii” care să promoveze binele comun.
Vizita istorică în Mongolia
În septembrie 2023, Papa a efectuat o vizită în Mongolia, o țară cu o populație de 3,5 milioane de locuitori, dintre care doar 1.500 sunt catolici. Această vizită a fost considerată o premieră istorică în cadrul deplasărilor papale. În același an, în luna octombrie, Papa a emis îndemnul apostolic Laudate Deum („Lăudați-l pe Dumnezeu”), continuând temele din Laudato si’, în care a subliniat că reacțiile lumii la criza climatică „nu au fost adecvate”.
Papa Francisc și conflictul din Ucraina
În contextul invaziei rusești din februarie 2022 și al escaladării conflictului din Ucraina, Papa Francisc a realizat o vizită la ambasada rusă de la Roma, o acțiune considerată de mulți ca fiind fără precedent. De asemenea, el l-a contactat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, exprimându-și „durerea” și subliniind eforturile Vaticanului de a găsi „spațiu de negociere”. La începutul lunii martie 2022, Papa a trimis doi cardinali de rang înalt cu ajutoare în Ucraina.
De-a lungul timpului, părerile Papei au fost interpretate ca fiind uneori prea îngăduitoare față de Rusia, ceea ce a generat critici. Totuși, Vaticanul a clarificat de fiecare dată aceste poziții. La 2 octombrie 2022, Papa s-a adresat direct lui Putin și Zelenski, făcând un apel emoționant către Putin pentru a opri „spirala violenței și a morții” și a avertizat că o escaladare nucleară ar avea „consecințe globale incontrolabile”. În același timp, el a cerut președintelui ucrainean Zelenski să fie deschis la „propuneri serioase de pace”, recunoscând suferința poporului ucrainean.
La 30 aprilie 2023, Papa Francisc a anunțat implicarea Vaticanului într-o „misiune de pace” secretă, având ca scop încetarea conflictului dintre Rusia și Ucraina, deși intervențiile au fost mai degrabă umanitărești. De asemenea, Papa a condamnat atacul Hamas din octombrie 2023 asupra Israelului și a criticat acțiunile Israelului în Fâșia Gaza în timpul conflictului dintre Israel și Hamas.
Condamnarea violenței și promisiunea păcii
Într-o declarație recentă, Papa Francisc a subliniat că „teroarea nu ar trebui să justifice teroarea”, făcând referire la conflictele din regiune. El a condamnat cu fermitate uciderea a două femei creștine palestiniene de către un lunetist al armatei israeliene în Gaza, catalogând acest act drept „terorism”. De asemenea, liderul Bisericii Catolice a făcut apel constant la încetarea violențelor și la restabilirea păcii.
Pregătiri pentru succesiune și reforme în Biserică
Acțiunile Papei Francisc din 2023 au fost interpretate de mulți catolici ca fiind pregătiri pentru viitorul Bisericii, dincolo de pontificatul său. După ce a inițiat reforme în domeniul guvernării și finanțelor bisericești în anii anteriori, în septembrie 2023, el a consacrat un număr neobișnuit de 21 de noi cardinali. Această decizie crește probabilitatea ca următorul conclav să aleagă un pontif care să continue reformele inițiate de el.
În plus, Papa a convocat un Sinod de trei ani, prima sesiune având loc în octombrie 2023, care a generat noi dezbateri asupra subiectelor precum femeile diaconi, sexualitatea și identitatea de gen.
Binecuvântarea cuplurilor de același sex și planuri personale
În decembrie 2023, Vaticanul a emis o declarație doctrinală, denumită Fiducia supplicans, prin care Papa Francisc a aprobat oficial binecuvântarea cuplurilor de același sex, stipulând că aceste binecuvântări nu vor fi administrate în timpul ritualurilor sau liturghiilor. Documentul a reafirmat, de asemenea, doctrina bisericii conform căreia căsătoria este o uniune între un bărbat și o femeie.
În aceeași lună, Papa a dezvăluit în cadrul unui interviu dorința sa de a fi înmormântat în Bazilica Santa Maria Maggiore după moartea sa, alegere inspirată de devotamentul său față de Fecioara Maria. Astfel, el va deveni primul suveran pontif înmormântat în Santa Maria Maggiore din 1669, ceea ce subliniază moștenirea sa distinctă de reformă.
