Povestea lui Otto Küsel: Un erou neașteptat în mijlocul ororii naziste
Otto Küsel nu era un ofițer provenit dintr-o familie nobiliară, precum Claus Schenk Graf von Stauffenberg, liderul celebrei tentative de asasinare a dictatorului Adolf Hitler, și nici un magnat industrial ca Oskar Schindler, cunoscut pentru salvarea a peste o mie de evrei din fabrica sa. De fapt, „deținutul nr. 2 de la Auschwitz” era un simplu hoț, prins în vârtejul mașinăriei de exterminare naziste, care a reușit să salveze sute de vieți. Aceasta este povestea unui bărbat care nu a avut intenția de a deveni erou.
Descoperirea unei povești uitate
Puțini germani cunosc numele lui Küsel. Jurnalistul Sebastian Christ a aflat despre el de la directorul muzeului Auschwitz-Birkenau, însă, abia după două decenii de cercetări, a descoperit din întâmplare o carte într-o piață de vechituri. Aceasta conținea singurul interviu pe care Küsel l-a acordat vreodată.
Viața timpurie și primele dificultăți
Küsel s-a născut în apropierea Berlinului în 1909. La 14 ani, a abandonat școala pentru a deveni electrician și a început să vândă șireturi și fructe din ușă în ușă, folosind o strigare provocatoare: „Banane, banane, pentru doamnele fără bărbat.” Totuși, criza economică din 1929 a făcut ca situația să devină extrem de dificilă. „Era mai mult ca cerșitul decât vânzarea, iar poliția trebuia să fie evitată,” a declarat Küsel într-un interviu pentru o organizație studențească.
Confruntarea cu autoritățile
Poliția l-a prins de mai multe ori pentru furturi și jafuri, iar Küsel a ajuns în închisoare de mai multe ori. „Cu siguranță avea probleme cu autoritatea și era, poate, un pic anarhist,” a afirmat Christ. „Avea un simț pronunțat al dreptății și o aversiune puternică față de grupurile care se considerau superioare altora.”
Întâlnirea cu regimul nazist
Când naziștii au preluat puterea în Germania, Küsel nu a fost impresionat. El povestește despre o întâmplare într-un institut de stat din Berlin: „Am intrat și am spus: ‘Bună ziua!’ Tipul dinăuntru mi-a zis: ‘Ieși afară!’ Am crezut că are treabă și am ieșit. Câteva minute mai târziu, am intrat din nou și am repetat salutul. De fiecare dată, răspunsul era același: ‘Du-te înapoi afară!’” A treia oară, când a spus ‘bună ziua’, răspunsul a fost: ‘Nu știi că acum se spune Heil Hitler? Ieși afară!’ Așa că am plecat, gândindu-mă: ‘Să vă ia dracu!’”
Persecuția de către naziști
Pentru regimul nazist, Küsel era un „infractor de carieră”. Conform legilor în vigoare, cei cu cel puțin trei condamnări pentru furt, care au stat în închisoare cel puțin șase luni, puteau fi trimiși într-un lagăr de concentrare fără o hotărâre judecătorească. În 1937, Küsel a fost arestat de Gestapo și trimis în lagărul Sachsenhausen, situat în apropierea Berlinului. Heinrich Himmler, șeful poliției secrete naziste, visa la o „comunitate națională fără…”
Rolul lui Küsel în sistemul lagărelor de concentrare
Küsel a fost desemnat pentru un rol special în lagăr, devenind un deținut funcționar, cunoscut sub denumirea de kapo. Această poziție implica responsabilitatea de a asista paznicii în gestionarea deținuților. Autoritățile naziste considerau că infractorii de carieră erau cei mai potriviți pentru aceste funcții, deoarece nu aveau nicio ideologie care să le influențeze acțiunile și nu formau rețele secrete, spre deosebire de prizonierii politici precum comuniștii și social-democrații.
Funcția kapo și brutalitatea din lagăre
Rolul kapo consta în distribuirea sarcinilor între deținuți, asigurându-se că aceștia îndeplineau lucrările necesare în lagăr. Kapo erau considerați piese esențiale în mecanismul de exterminare, având sarcina de a menține controlul asupra prizonierilor, care adesea erau supuși unor condiții inumane. Mulți dintre aceștia se comportau conform așteptărilor naziștilor, comițând acte de violență extremă împotriva altor deținuți.
Unul dintre cei mai notorii kapo a fost Bruno Brodniewicz, supranumit „deținutul nr.1”, care era temut pentru brutalitatea sa. Martorii supraviețuitori ai Holocaustului l-au descris ca fiind un individ extrem de violent, cunoscut și sub numele de „Moartea neagră”.
Viața lui Küsel la Auschwitz
Küsel a fost trimis la Auschwitz în 1940, când lagărul era în faza incipientă de funcționare, sub conducerea temutului comandant Rudolf Höss. În primii doi ani, majoritatea deținuților erau polonezi fără origini evreiești. Küsel a avut grijă să le ofere sfaturi celor nou-veniți, avertizându-i să nu se prezinte ca academicieni sau ofițeri, deoarece acest lucru le-ar fi adus o condamnare sigură.
De asemenea, Küsel s-a asigurat că deținuții cei mai epuizați erau repartizați în bucătării, unde aveau acces la mai multă hrană. Biroul său a devenit un refugiu pentru prizonieri, care găseau acolo un moment de relaxare și, uneori, ajutor pentru a evada.
Strategia de supraviețuire și trădarea
Fiind fluent în limba poloneză, Küsel a putut să comunice eficient cu deținuții fără a atrage atenția paznicilor sau a altor kapo. Într-o ocazie, el a avertizat un deținut despre un ofițer SS cunoscut pentru brutalitatea sa, subliniind importanța de a fi precaut. Acest ofițer, Gerhard Palitzsch, era cunoscut pentru amenințările sale, spunând prizonierilor că trebuie să își uite familiile, subliniind că în lagăr vor muri ca niște câini.
Cu toate că Küsel a reușit să își mențină umanitatea în ciuda ororilor din lagăr, în decembrie 1942, a aflat despre un plan de evadare și a decis să participe. Împreună cu alți deținuți polonezi, a reușit să evadeze temporar, dar a fost trădat de o femeie și a fost capturat din nou, întorcându-se la Auschwitz, unde a fost condamnat la moarte.
Concluzie
Povestea lui Küsel evidențiază complexitatea relațiilor din lagărele de concentrare și modul în care anumite alegeri pot influența destinul individual în cele mai dificile circumstanțe. Aceasta este o mărturie despre supraviețuire și despre lupta pentru umanitate într-un sistem care părea să elimine orice urmă de milă.
Trădare și Supraviețuire: Povestea lui Küsel
Küsel a fost victima unei trădări din partea unei femei geloase. Aceasta, îndrăgostită de el, a devenit suspicioasă atunci când l-a văzut în compania unei fete din familia în care se ascundea. Din cauza acestor acuzații, Küsel a fost trimis din nou la Auschwitz, la nouă luni după incident, fiind închis în blocul 11, rezervat pentru cei condamnați la moarte.
În fiecare zi, Küsel a așteptat să fie executat. Totuși, soarta i-a rezervat o altă cale. Noul lider al lagărului a decis să grațieze mai mulți prizonieri condamnați la moarte, iar Küsel a fost printre aceștia, fiind mutat înapoi în lagăr. „Mulți considerau că i-am trădat pentru că eram încă în viață. Dar nu aș fi făcut asta niciodată. Mai degrabă i-aș fi lăsat să mă omoare în bătaie”, a declarat Küsel.
Transferul în Flossenbürg și Marșul Morții
În 1944, când soldații sovietici s-au apropiat de Auschwitz, Küsel a fost transferat într-un alt lagăr din Flossenbürg, Bavaria. Acolo, a supraviețuit unui marș al morții, o ultimă încercare a naziștilor de a împiedica eliberarea prizonierilor de către forțele aliate. Povestea sa era atât de incredibilă încât unii îl suspectau că ar fi fost informator.
Viața după război
În 1945, chinul lui Küsel s-a încheiat. După război, s-a căsătorit, a devenit tată a doi copii și a revenit la vechea sa activitate de comerț cu fructe și legume. În 1964, a fost unul dintre cei 211 supraviețuitori de la Auschwitz care au depus mărturie în primul proces desfășurat la Frankfurt.
Judecătorii l-au suspectat pe Küsel de colaborare cu naziștii, neputând să creadă că o persoană ar putea scăpa nevătămată după atât de mult timp petrecut în lagăre. Aceste acuzații erau, evident, nejustificate, a subliniat Christ.
Memoria și Recunoașterea
Küsel a vorbit rar despre perioada petrecută în lagăre, probabil din rușine, nefiind doritor ca vecinii să afle despre trecutul său. Totuși, a menținut legătura cu ceilalți supraviețuitori din Polonia până la moartea sa, în 1984. Polonezii l-au recunoscut ca un erou, iar autoritățile locale l-au onorat cu titlul de cetățean de onoare.
„Cred că povestea lui Otto arată, în primul rând, că avem șansa să ne păstrăm umanitatea chiar și în cele mai dificile circumstanțe”, a afirmat Christ. „Nici noi nu trăim în cele mai simple vremuri. Istoria ne arată cât de repede poate oricine să fie prins într-un astfel de vârtej, dar și cât de mult bine poate face un om dacă are încredere în el însuși și în umanitatea lui.”
