Israelul își intensifică campania de bombardamente asupra Iranului
În ultima săptămână, Israelul a demarat o campanie de bombardamente aeriene împotriva Iranului, cu scopul de a realiza ceea ce nicio altă națiune nu a reușit anterior: răsturnarea unui guvern și distrugerea capacităților militare esențiale, fără a implica forțe terestre. O analiză recentă subliniază că încrederea exagerată a Israelului în armele de mare precizie și în operațiunile serviciilor secrete nu îi va permite să atingă obiectivele propuse în Iran, care ar putea deveni o amenințare și mai mare în urma acestui conflict.
Compararea cu intervențiile anterioare ale altor națiuni
Statele Unite nu au reușit niciodată să obțină rezultate similare celor pe care Israelul le urmărește în Iran prin intermediul bombardamentelor aeriene. Istoria arată că în conflicte precum Al Doilea Război Mondial, Războiul din Coreea, Războiul din Vietnam sau războaiele din Iugoslavia și Irak, acest tip de strategie nu a dus la succes. De asemenea, Uniunea Sovietică a avut dificultăți în a obține rezultate semnificative în Afganistan, Cecenia sau Ucraina, doar prin atacuri aeriene. Israelul nu a desfășurat o astfel de campanie militară în conflictele din Irak, Liban, Siria sau Gaza.
Acțiunile recente ale armatei israeliene
După atacul Hamas din 7 octombrie 2023, Israelul a realizat numeroase victorii tactice prin utilizarea forței aeriene, a armelor de mare precizie și a operațiunilor forțelor speciale și serviciilor secrete. Armata israeliană a eliminat lideri importanți ai grupărilor susținute de Iran, inclusiv din conducerea Hezbollah, și a distrus o parte semnificativă din sistemele de apărare antiaeriană și lansatoarele de rachete iraniene.
Despre obiectivele Israelului și provocările întâmpinate
Liderii israelieni sunt convinși că pot opri avansul nuclear al Iranului și că pot răsturna regimul de la Teheran doar prin atacuri aeriene și operațiuni de spionaj. Recent, atacurile au dus la uciderea liderilor militari de top ai Iranului și la distrugerea unor centre de comunicații esențiale pentru regimul de la Teheran, afectând astfel capacitatea economică și programul nuclear al Iranului.
Cu toate acestea, Israelul pare să fi căzut în „capcana bombelor inteligente”, având o încredere exagerată în eficiența armelor de mare precizie și în operațiunile de informații. Aceasta le creează liderilor israelieni iluzia că pot stopa avansul nuclear al Iranului și că pot provoca o schimbare de regim, compromițând în același timp securitatea națională a Israelului.
Limitările atacurilor aeriene
Indiferent de intensitatea și precizia bombardamentelor, acestea nu vor putea distruge complet programul nuclear iranian, nici nu vor facilita o schimbare de regim la Teheran. Fără o invazie terestră, care este puțin probabilă, sau fără implicarea directă a Statelor Unite, victoriile militare ale Israelului în Iran și în alte regiuni din Orientul Mijlociu ar putea avea un impact temporar.
Obstacolele în calea distrugerii programului nuclear iranian
Israelul se confruntă cu trei mari obstacole în încercarea de a distruge programul nuclear al Iranului. În primul rând, multe dintre centrele utilizate de Iran pentru îmbogățirea uraniului sunt situate adânc în subteran. Liderii militari israelieni par să fi recunoscut faptul că…
Imposibilitatea unei operațiuni decisive asupra bazei nucleare de la Fordo
Operațiunea de distrugere a bazei nucleare subterane de la Fordo ar fi extrem de dificilă fără sprijinul Statelor Unite. Chiar dacă bombele anti-buncăr dezvoltate de SUA ar putea distruge cele mai bine camuflate încăperi ale acestei baze iraniene, atât America, cât și Israelul se confruntă cu numeroase provocări înainte de a putea neutraliza complet capacitatea Iranului de a produce arme nucleare.
Un alt aspect de luat în considerare este că intervenția directă a Statelor Unite ar putea transforma trupele americane în ținte pentru atacurile armatei iraniene. Chiar dacă tehnologia americană ar fi eficientă împotriva instalațiilor nucleare subterane, SUA și Israelul trebuie să depășească alte obstacole semnificative.
Riscurile centralei nucleare Bushehr
Unul dintre aceste obstacole este centrala nucleară din Bushehr, situată în sudul Iranului. Reactorul de aici poate fi adaptat pentru a produce plutoniu, material ce poate fi utilizat în fabricarea armelor nucleare. Pericolul nu poate fi complet eliminat atâta timp cât acest reactor rămâne funcțional. Distrugerea reactorului de către Israel ar putea, însă, să genereze un nor radioactiv similar cu cel rezultat în urma dezastrului de la Cernobîl, afectând orașul Bushehr cu o populație de 200.000 de locuitori, dar și alte zone din regiunea Golfului Persic.
În plus, o astfel de acțiune ar putea provoca atacuri cu rachete balistice din partea Iranului asupra complexului nuclear israelian de la Dimona.
Incertitudinea programului nuclear iranian
Un alt obstacol major este incertitudinea privind capacitatea Iranului de a-și reîntregi stocurile de uraniu îmbogățit. Israelul nu va avea posibilitatea să inspecteze în detaliu efectele bombardamentelor asupra bazelor nucleare iraniene, ceea ce va alimenta temerile legate de continuarea secretă a programului nuclear al Teheranului. Aceasta evocă situația din 2003, când SUA au trimis trupe în Irak în căutarea unor arme de distrugere în masă care, în realitate, nu existau.
Schimbarea regimului de la Teheran
Un alt obiectiv ambițios pentru Israel este schimbarea regimului de la Teheran. Acest demers ar necesita nu doar înlăturarea completă a conducerii iraniene, ci și instalarea unui guvern pașnic, dispus să renunțe definitiv la programul nuclear. În acest context, Israelul ar trebui să reușească ceea ce au realizat anterior Statele Unite și Marea Britanie, când au sprijinit o lovitură de stat în 1953, care l-a detronat pe liderul iranian ales democratic, Mohammad Mosaddegh, în favoarea unui regim-marionetă.
Deosebirea față de intervențiile anterioare este că Israelul ar trebui să se bazeze pe bombardamentele aeriene ca principală metodă de răsturnare a regimului actual, în locul sprijinului unui grup local de lideri militari sau civili. Totuși, istoria arată că puterea aeriană, chiar și susținută de o rețea robustă de servicii de informații, nu a reușit niciodată să răstoarne un guvern.
Impactul atacurilor aeriene asupra civililor
Până la Războiul din Golf din 1991, atacurile aeriene nu au reușit niciodată să mobilizeze un număr semnificativ de civili care să conteste autoritatea guvernului în funcție. Cu toate acestea, actualul „război al orașelor” dintre Tel Aviv și Teheran, în care ambele părți lansează rachete asupra zonelor populate, va provoca un număr tot mai mare de victime în rândul populației civile.
Istoricul atacurilor de mare precizie
Statele Unite au încercat pentru prima dată să efectueze o „decapitare de mare precizie” avându-l în vizor pe dictatorul libian Muammar Gaddafi. Atacul a avut loc după ce Gaddafi ieșise din cortul său. În urma acestui incident, Gaddafi a declarat că fiica sa a fost ucisă, răzbunarea sa venind ulterior prin atentatul cu bombă asupra zborului Pan Am 103, care a dus la moartea a sute de civili.
În continuare, SUA au încercat să-l elimine pe liderul irakian Saddam Hussein prin bombardamente de mare precizie în anii 1991, 1998 și 2003. Totuși, numai desfășurarea trupelor terestre în Irak a reușit să aducă sfârșitul regimului său. Chiar și în cazurile în care bombardamentele aeriene au dus la eliminarea principalilor lideri ai inamicilor, rezultatul rar a fost cel dorit.
Exemple din istorie
Un exemplu relevant este uciderea liderului cecen Djohar Dudaev de către Rusia cu ajutorul rachetelor ghidate în 1996. Aceasta nu a dus la stabilizarea regiunii, ci dimpotrivă, a favorizat ascensiunea unui lider și mai radical, care a reușit să alunge trupele rusești din Cecenia. În urma acestei situații, Moscova a fost nevoită să desfășoare un război terestru de trei ani pentru a recâștiga controlul asupra regiunii.
Perspectivele viitoare
În absența intervenției Statelor Unite, Israelul ar putea să se confrunte cu un stat iranian mai periculos decât a fost vreodată. „Războiul orașelor” dintre Tel Aviv și Teheran va continua să genereze victime civile și va avea consecințe tot mai devastatoare pentru regiune.
