Israelul Lovește Ținte Nucleare Iraniene
În dimineața zilei de vineri, Israelul a anunțat că a efectuat atacuri asupra unor ținte nucleare din Iran, având ca scop prevenirea dezvoltării de arme atomice de către Teheran. Potrivit rapoartelor din presa iraniană și a martorilor oculari, s-au auzit explozii, inclusiv la principala facilitate de îmbogățire a uraniului a țării. Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că aceste atacuri sunt menite să afecteze infrastructura nucleară a Iranului, inclusiv fabricile de rachete balistice și capacitățile militare ale acestuia.
Contextul Programului Nuclear Iranian
Programul nuclear al Iranului este dispersat în mai multe locații, iar deși amenințarea unor atacuri aeriene israeliene persistă de decenii, doar o parte dintre aceste locații sunt construite sub pământ. Statele Unite și Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) a ONU susțin că Iranul a avut un program nuclear militar secret, pe care l-a suspendat în 2003. Iranul neagă însă existența unui astfel de program sau intenția de a dezvolta unul.
Teheranul a acceptat inițial restricții asupra activităților nucleare în schimbul ridicării sancțiunilor internaționale, conform unui acord din 2015 cu marile puteri mondiale. Cu toate acestea, acordul s-a destrămat după ce fostul președinte Donald Trump a retras Statele Unite din înțelegere în 2018, iar Iranul a început să se abată de la respectarea restricțiilor în anul următor.
Extinderea Programului de Îmbogățire a Uraniumului
De la prăbușirea acordului, Iranul și-a extins programul de îmbogățire a uraniului, reducând ceea ce se numește „timp de evadare”, adică perioada necesară pentru a produce suficient uraniu îmbogățit pentru o bombă nucleară. Acest timp a fost redus de la cel puțin un an (conform acordului din 2015) la doar câteva zile sau puțin peste o săptămână. Totuși, producerea efectivă a unei bombe ar necesita mai mult timp, iar durata exactă rămâne o chestiune de dezbatere.
Iranul îmbogățește în prezent uraniu până la o puritate de 60%, aproape de nivelul de 90% necesar pentru armament nuclear, în două locații. Teoretic, Iranul dispune de suficient material îmbogățit pentru a produce șase bombe nucleare, conform standardelor AIEA.
Uzina de la Natanz
Uzina de la Natanz, situată în deșertul iranian, la aproximativ 250 de kilometri sud de Teheran, reprezintă cea mai importantă instalație de îmbogățire a uraniului din Iran. Parțial construită sub pământ pentru a fi protejată de posibile atacuri aeriene, facilitatea găzduiește mii de centrifuge, unele dintre ele de generație veche (IR-1) și altele mai avansate (IR-4, IR-6), utilizate pentru îmbogățirea uraniului. Acest proces este esențial pentru funcționarea reactoarelor nucleare, dar poate fi redirecționat și pentru dezvoltarea armelor nucleare.
Complexul Natanz cuprinde două instalații: Uzina de Îmbogățire a Combustibilului (FEP) – subterană, de mari dimensiuni, și Uzina-Pilot de Îmbogățire a Combustibilului (PFEP) – deasupra solului. În 2002, un grup de opoziție iranian aflat în exil a dezvăluit existența secretă a acestei instalații, ceea ce a dus la un conflict diplomatic între Occident și Iran, care continuă și în prezent.
FEP a fost construită pentru îmbogățirea la scară comercială și are capacitatea de a găzdui 50.000 de centrifuge. În prezent, aproximativ 16.000 de centrifuge sunt instalate, dintre care circa 13.000 sunt operaționale și îmbogățesc uraniu până la o puritate de 5%.
Atacuri asupra instalației nucleare de la Natanz
Complexul nuclear de la Natanz, situat la adâncimi considerabile sub pământ, ridică întrebări cu privire la impactul pe care un atac aerian israelian l-ar putea avea asupra sa. De-a lungul timpului, centrifugele de la FEP au suferit daune din diverse cauze, inclusiv o explozie și o pană de curent în aprilie 2021. Iranul a acuzat Israelul că este responsabil pentru aceste incidente.
Instalația PFEP și ambițiile nucleare ale Iranului
Instalația PFEP, situată la suprafață, găzduiește doar câteva sute de centrifuge, dar este locul unde Iranul îmbogățește uraniu până la o puritate de 60%. De-a lungul ultimelor două decenii, uzina nucleară de la Natanz a evoluat de la o simplă instalație puțin cunoscută la un simbol al ambițiilor nucleare ale Iranului și un punct de tensiune în geopolitica globală.
Programul nuclear iranian și implicațiile sale
Deși Iranul susține că programul său nuclear este destinat exclusiv scopurilor civile, cum ar fi producerea de energie și utilizările medicale, suspiciunile cu privire la o posibilă dezvoltare a unei arme nucleare au fost amplificate de lipsa de transparență. Iranul nu a anunțat în mod adecvat existența uzinei, încălcând astfel obligațiile internaționale. După retragerea Statelor Unite din Acordul nuclear din 2018 (JCPOA), Iranul a crescut nivelul de îmbogățire a uraniului mult peste limita de 3,67% impusă de tratat, ajungând, conform AIEA, la 60%, foarte aproape de nivelul necesar pentru obținerea unei arme nucleare.
Operațiuni de sabotaj și atacuri cibernetice
Complexul nuclear de la Natanz a fost ținta mai multor operațiuni de sabotaj, majoritatea având legătură cu Israelul. Printre cele mai notabile incidente se numără:
- Stuxnet (2010) – un atac cibernetic revoluționar, atribuit de presă Statelor Unite și Israelului, care a infectat sistemele uzinei și a distrus aproximativ 1.000 de centrifuge.
- Explozia din 2020 – o explozie suspectă a afectat o hală destinată asamblării centrifugelor IR-6, încetinind avansul programului nuclear.
- Incidentul din 2021 – o pană de curent masivă, considerată de autoritățile iraniene „terorism nuclear”, a avariat infrastructura electrică a secțiunii subterane a uzinei, iar presa israeliană a sugerat implicarea Mossadului.
Declarațiile Israelului privind atacurile asupra Natanz
Israelul consideră programul nuclear iranian o amenințare existențială și a confirmat recent că a efectuat atacuri asupra unor ținte nucleare iraniene pentru a împiedica dezvoltarea armelor atomice. Martorii și presa iraniană au raportat explozii, inclusiv la principala instalație de îmbogățire a uraniului. Prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a afirmat că atacurile vizează distrugerea infrastructurii nucleare, a fabricilor de rachete balistice și a capacităților militare ale Iranului, recunoscând că Natanz a fost o țintă importantă. Organizația pentru Energie Atomică a Iranului (AEOI) a confirmat pe rețelele sociale că centrala nucleară din Natanz a suferit daune semnificative în urma atacurilor.
Instalația Fordow și implicațiile sale
Situată în apropierea orașului Qom, Fordow este o instalație de îmbogățire construită în interiorul unui munte, ceea ce îi oferă o protecție superioară împotriva bombardamentelor. Acordul din 2015 interzicea Iranului să îmbogățească uraniu la Fordow, însă în prezent acolo funcționează aproximativ 2.000 de centrifuge, majoritatea fiind modele avansate IR-6.
Îmbogățirea uraniului în Iran
Statele Unite, Marea Britanie și Franța au făcut public în 2009 faptul că Iranul dezvolta în secret instalația Fordow, fără a informa Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). Președintele american de atunci, Barack Obama, a subliniat că „dimensiunea și configurația acestei instalații nu sunt compatibile cu un program pașnic.”
Centrul nuclear de la Isfahan
Iranul dispune de un important centru de tehnologie nucleară situat la periferia orașului Isfahan, care este al doilea ca mărime din țară. Acesta include:
- Uzina de fabricare a plăcilor de combustibil (FPFP);
- Facilitatea de conversie a uraniului (UCF), ce transformă uraniul în hexafluorură de uraniu, utilizabilă în centrifuge.
Diplomații au raportat că Iranul stochează uraniu îmbogățit la Isfahan, unde există și echipamente pentru producerea de metal de uraniu, un proces sensibil din perspectiva proliferării nucleare, având potențialul de a fi utilizat pentru fabricarea nucleului unei bombe atomice. AIEA a menționat că la Isfahan sunt prezente mașini pentru fabricarea pieselor de centrifugă, caracterizând locația ca fiind „nouă” în 2022.
Reactorul Khondab
Iranul deține un reactor de cercetare cu apă grea, cunoscut anterior sub denumirea de Arak, acum redenumit Khondab. Reactoarele cu apă grea reprezintă un risc de proliferare deoarece pot produce plutoniu, similar cu uraniul îmbogățit, utilizabil pentru realizarea nucleului unei bombe atomice. Conform acordului din 2015, construcția acestui reactor a fost suspendată, iar miezul reactorului a fost îndepărtat și umplut cu beton pentru a-l face inutilizabil.
Proiectul reactorului urma să fie redesenat pentru a reduce producția de plutoniu, asigurându-se că nu se generează plutoniu de calitate militară în condiții normale de funcționare. Iranul a informat AIEA că planifică să înceapă operarea reactorului în 2026.
Facilitățile de cercetare din Teheran
În Teheran, facilitățile de cercetare nucleară includ un reactor de cercetare, contribuind la dezvoltarea tehnologiei nucleare a țării.
Centrala nucleară de la Bushehr
Bushehr este singura centrală nucleară activă din Iran, situată pe coasta Golfului Persic. Aceasta utilizează combustibil de origine rusă, care este returnat în Rusia după utilizare, ceea ce contribuie la reducerea riscurilor asociate proliferării nucleare.
