Lăsându-ți gândurile să zboare, îți poți îmbunătăți învățarea
O cercetare recentă de la Universitatea Eötvös Loránd din Ungaria sugerează că lăsarea minții să rătăcească în timpul unor sarcini mecanice ar putea ajuta la îmbunătățirea capacității de învățare. Deși visarea cu ochii deschiși este adesea considerată o activitate care consumă timp, cercetătorii arată că aceasta poate avea beneficii neașteptate.
Studiul a constatat că participanții care și-au permis să viseze cu ochii deschiși în timpul unei sarcini simple au reușit să o finalizeze la fel de eficient ca cei care au rămas concentrați pe activitate. Conform lui Péter Simor, doctorand și autor principal al studiului, „rătăcirea minții reprezintă o enigmă nerezolvată pentru neuroștiințele cognitive: este asociată cu o performanță slabă în diverse domenii cognitive, totuși oamenii își petrec 30-50% din timpul de veghe visând cu ochii deschiși.”
Simor și colegii săi au vrut să pună la îndoială presupunerile conform cărora visarea ar afecta negativ performanța. Ideea de a studia influența potențial benefică a rătăcirii minții asupra procesării informațiilor le-a venit în timpul pandemiei COVID-19, când au avut timp să viseze cu ochii deschiși.
Ei au fost inspirați de studiile care sugerează că somnul poate apărea în mod local și temporar în creierul treaz, precum și de cercetările care demonstrează că rătăcirea minții este legată de activitatea cerebrală asemănătoare somnului. Simor și colaboratorii săi au ipotezat că rătăcirea minții ar putea facilita procesarea informațiilor, mai ales în sarcini care nu necesită atenție conștientă.
Studiul a implicat 27 de participanți, tineri adulți în jurul vârstei de 20 de ani, care au completat o sarcină de învățare probabilistică. În timpul sarcinii, cercetătorii au înregistrat activitatea cerebrală a participanților folosind electroencefalografie de înaltă densitate. La finalizarea sarcinii, participanții au completat un chestionar pentru a evalua cât de concentrați s-au simțit în timpul exercițiului.
Rezultatele au arătat că participanții care au lăsat mintea să rătăcească au avut activitate cerebrală indicativă pentru o „stare asemănătoare somnului” în timpul experimentului, ceea ce a fost asociat cu o „îmbunătățire a învățării probabilistice”, în special în etapele timpurii ale sarcinii. Astfel, visătorii au experimentat o creștere a capacității de învățare, reușind să finalizeze sarcina la fel de eficient ca și cei concentrați.
Simor și colegul său Dezső Németh au subliniat că rătăcirea minții nu este echivalentă cu somnul, ci reprezintă o stare în care creierul se deconectează temporar de la cerințele externe pentru a se angaja în procese cognitive interne. Totuși, ei au avertizat că visarea cu ochii deschiși nu este întotdeauna utilă și că ar trebui să fim atenți la momentele în care ne permitem să ne lăsăm mintea să rătăcească, în special în situațiile care necesită o atenție dedicată.
Deși cercetările continuă, studiul actual sugerează că nu toate distragerile sunt negative pentru creier, iar rătăcirea minții poate avea un rol semnificativ în procesul de învățare. Următoarele studii ale echipei se vor concentra pe pacienți cu narcolepsie și pe intervenții care utilizează stimularea cerebrală noninvazivă pentru a îmbunătăți activitatea cerebrală asemănătoare somnului și a investiga legătura cu învățarea implicită.
