Amintiri dintr-o eră de glorie în șah
Marele maestru de șah de origine rusă, Ghennadi „Genna” Sosonko, își amintește clar momentul în care a aflat că meciul de la Moscova dintre Garry Kasparov și Anatoli Karpov, desfășurat între 1984-85 pentru Campionatul Mondial, a fost abandonat. „Nu puteam veni în Uniunea Sovietică, desigur. Eram considerat un inamic”, a declarat el într-un interviu. „Îmi amintesc foarte bine acea zi, deoarece eram în Elveția, alături de disidentul și colegul său, Viktor Korchnoi, ajutându-l să se pregătească pentru unul dintre meciurile sale. Ascultam radioul elvețian și analizam adversarii, când am auzit că președintele FIDE, Florencio Campomanes, a oprit meciul. Măi, măi, măi, cum este posibil așa ceva?”
Meciul a durat cinci luni, stabilind un record pentru orice Campionat Mondial anterior sau ulterior. Pe parcursul competiției, aceasta a căpătat o valoare simbolică, iar rezultatul său era perceput ca un indicator al viitorului Uniunii Sovietice. O victorie a lui Karpov ar fi reprezentat un semn de continuitate pentru vechea gardă într-o țară care părea să alunece spre o disoluție inevitabilă. În schimb, o victorie a lui Kasparov ar fi confirmat schimbările în curs, anunțând o eră nouă, incitantă și înfricoșătoare. Dar abandonarea meciului, fără un câștigător, după 48 de partide intense, a lăsat multe întrebări fără răspuns.
Tradiție vs. modernitate în șahul sovietic
În ceea ce privește popularitatea, șahul în Uniunea Sovietică era comparabil cu NFL în Statele Unite. „Era mai mult decât un simplu sport”, a explicat Sosonko. „Șahul în Rusia era o adevărată religie, mult mai mult decât un joc cu 64 de pătrate și 32 de piese. Numele lui Karpov, Mihail Tal, Tigran Petrosian și ale altora erau cunoscute de toată lumea, chiar și de cei care nu jucau niciodată șah.” Dominanța jucătorilor sovietici în a doua jumătate a secolului XX este greu de supraestimat. FIDE a organizat primul său Campionat Mondial în 1948, iar de atunci până la sfârșitul secolului, s-au desfășurat 23 de meciuri de campionat, dintre care doar unul a fost câștigat de un jucător non-sovietic, Bobby Fischer, în 1972.
Șahul ca instrument de propagandă
Sub conducerea lui Nikita Hrușciov, Leonid Brejnev și Iuri Andropov, Uniunea Sovietică a fost cunoscută pentru utilizarea intensă a propagandei, inclusiv pentru promovarea sportivilor de elită precum Vladislav Tretiak, starul hocheiului pe gheață, și portarul de fotbal Lev Iashin. În contextul Războiului Rece, URSS căuta orice oportunitate de a promova idealurile sovietice pe scena internațională, iar șahiștii nu au făcut excepție. Supremația lor în acest sport a fost parțial alimentată de sprijinul excepțional oferit de stat.
„Condițiile pentru jucători erau de așa natură încât nu puteau fi comparate cu turneele din Occident”, își amintește Sosonko. „Aveau acces liber în toate restaurantele, hotelurile, cu beneficii incredibile în dolari și valută forte. Era absolut fenomenal în Uniunea Sovietică.”
Karpov – un simbol al idealurilor sovietice
Până în 1984, Karpov, triplu campion mondial, devenise un simbol al idealurilor sovietice și un titan al șahului.
Anatoli Karpov și Garry Kasparov: O Rivalitate Istorică
Anatoli Karpov, un nume emblematic în lumea șahului, a fost descris ca un adevărat reprezentant al Rusiei, cu o carieră strălucitoare de-a lungul unui deceniu. Sosonko subliniază farmecul său și impactul său asupra imaginii țării, afirmând: „Era un zeu în Rusia”. Karpov a fost unul dintre puținii jucători sovietici care a avut ocazia să participe la turnee internaționale și să câștige premii în valută străină, devenind, astfel, unul dintre cei mai bogați oameni din Uniunea Sovietică.
„A fost unul dintre cei trei sau patru oameni din întreaga Uniune Sovietică care au avut privilegiul de a deține o mașină Mercedes. Alături de el, doar Brejnev și cântărețul Vladimir Visotski s-au bucurat de același privilegiu”, adaugă Sosonko. Privilegiile de care beneficia Karpov erau fără precedent, făcându-l incomparabil cu restul populației din Rusia.
Garry Kasparov: O Persoană Controversată
În contrast, Garry Kasparov era perceput diferit în ochii autorităților sovietice. Sosonko menționează: „Kasparov avea câteva slăbiciuni în fața marilor oficiali ai partidului și ai comisiei sportive, fiind pe jumătate evreu și pe jumătate armean, provenind din Baku, într-o Uniune Sovietică notorie pentru antisemitismul său”. Deși Kasparov avea legături cu Heidar Aliiev, primul secretar al Partidului Comunist din Azerbaidjan, acesta nu se bucura de aceeași loialitate față de partid ca și Karpov.
„Toată lumea știa că era tânăr și ambițios, reprezentând un nou val, nu un disident. Prietenii săi erau actori, oameni care nu susțineau regimul, în timp ce Karpov era un susținător dedicat al societății sovietice din acea perioadă”, explică Sosonko.
Ciocnirea Stilurilor de Joc
Rivalitatea dintre Karpov și Kasparov a fost marcată de stilurile lor opuse. Andrew Soltis, mare maestru american și istoric al șahului, afirmă: „A fost o adevărată ciocnire a titanilor în jocul de șah”. Kasparov adopta un stil agresiv și dinamic, în timp ce Karpov era mai conservator, preferând un joc de așteptare și îmbunătățire treptată a poziției. Karpov câștiga rareori în mai puțin de 30 de mutări, în timp ce Kasparov se bucura de victorii rapide.
„Fie erai fan Karpov, fie fan Kasparov. Nu exista o cale de mijloc”, subliniază Soltis, evidențiind polarizarea pasionaților de șah în jurul celor doi mari jucători.
Campionatul Mondial de Șah din 1984
Campionatul Mondial de Șah din 1984 a început pe 10 septembrie, conform regulilor tradiționale, în care campionul era cel care câștiga prima dată șase partide, iar remizele nu contau. După nouă partide și 25 de zile, Karpov părea să dețină un avantaj considerabil, având un scor de 4-0. Cu toate acestea, pe parcurs, Kasparov a început să preia controlul, iar următoarele 17 partide s-au încheiat remiză.
Chiar și așa, Karpov a reușit să câștige din nou în partida 27, apropiindu-se de o victorie. Totuși, pe parcursul meciului, Karpov a început să facă greșeli, iar în partida 32, tensiunea a crescut semnificativ.
Victoria lui Kasparov în fața lui Karpov
Garry Kasparov a reușit în cele din urmă să obțină o victorie semnificativă în confruntarea sa cu Anatoli Karpov. Expertul în șah, Soltis, explică faptul că Karpov a crezut că poate câștiga meciul printr-o abordare pasivă, așteptând greșelile adversarului. Această strategie a funcționat la început, însă Kasparov a reușit să se redreseze remarcabil, fără a ceda emoțional, așa cum au făcut mulți dintre ceilalți oponenți ai lui Karpov. În cele din urmă, presiunea a început să-l afecteze pe Karpov, care a început să facă mutări necorespunzătoare și a devenit vizibil neliniștit.
O întorsătură neașteptată
Următoarele 14 partide s-au încheiat la egalitate, dar în partidele 47 și 48, Kasparov a reușit să câștige ambele meciuri, ducând scorul la 5-3. Karpov părea să fie într-o situație critică, iar întrebarea care se punea era dacă Kasparov putea să revină și să câștige meciul. „Cu siguranță, inițiativa era acum la Kasparov”, afirmă Soltis. El consideră că, în circumstanțele actuale, amândoi jucători ar fi putut ajunge la cinci victorii, iar în final, Kasparov ar fi avut șanse mari de succes, având în vedere că Karpov părea să fi pierdut din strălucirea sa de altădată.
Stresul și epuizarea lui Karpov
Intensitatea meciului a avut un impact considerabil asupra stării fizice a lui Karpov, acesta pierzând 22 de kilograme pe parcursul confruntării. „Karpov era evident foarte obosit și epuizat. Somnul său era afectat, culcându-se din ce în ce mai târziu pe parcursul meciului”, a adăugat Soltis. Această oboseală acumulată a contribuit la performanțele sale în scădere.
Decizia controversată a președintelui FIDE
În momentul în care Kasparov părea să aibă avantajul, președintele de atunci al FIDE, Florencio Campomanes, a luat o decizie controversată. Acesta a zburat la Moscova și, invocând starea de sănătate a jucătorilor, a anunțat abandonarea meciului, decizie susținută de Federația Sovietică de Șah. Această hotărâre a stârnit controverse și întrebări cu privire la motivele sale reale.
Întrebări despre influența sovietică
De-a lungul celor patru decenii care au trecut, nu s-a ajuns la un consens cu privire la intențiile lui Campomanes, care a fost denumit „Karpovmanes” în anumite cercuri. Sosonko susține că FIDE era sub o puternică influență sovietică. „Campomanes era, fără îndoială, de partea sovieticilor”, afirmă el. Contactat pentru comentarii, CEO-ul FIDE, Emil Sutovsky, a declarat că aceste afirmații sunt „destul de inexacte”, subliniind tensiunile dintre FIDE și Federația de Șah a URSS în perioada 1983-1985.
Există chiar speculații că Campomanes ar fi fost un agent KGB, o idee pe care Sosonko o consideră o exagerare. „Agent KGB” este o definiție dură; nu cred că lucrurile stau așa. El a fost, însă, de partea sovieticilor în toate privințele”, a concluzionat Sosonko.
Controverse în lumea șahului: Amânările din 1984-85
Unul dintre cele mai discutate momente din istoria șahului a fost perioada 1984-1985, care a fost marcată de amânări controversate ce păreau să-l favorizeze pe Anatoli Karpov. Un expert în domeniu a subliniat că amânările au avut un impact semnificativ asupra desfășurării competiției. „Amânările, cred eu, au fost punctul critic aici”, a explicat acesta. „În mod normal, jucătorii pot solicita amânarea unei partide din motive de sănătate, dar în acea perioadă, concurenții își epuizaseră deja numărul de zile de amânare. Apoi au apărut aceste amânări inexplicabile, ordonate de guvern sau de oficialii șahului.”
Potrivit expertului, „nu exista nicio explicație reală” pentru aceste decizii, sugerând că o „mână invizibilă” intervenea în favoarea lui Karpov. Întrebările cu privire la motivele din spatele acestor amânări rămân fără răspuns, mai ales că fostul președinte al Federației Internaționale de Șah, Florencio Campomanes, nu mai este în viață pentru a oferi clarificări.
Karpov vs. Kasparov: O competiție legendară
Deși detaliile acestei controverse s-ar putea pierde în negura timpului, efectele sale au avut un impact durabil asupra percepției despre competițiile de șah. Garry Kasparov a reușit să obțină revanșa mai târziu în același an și l-a învins pe Karpov în fiecare dintre următoarele trei campionate mondiale, devenind astfel unul dintre cei mai apreciați jucători din istoria acestui sport.
Sportul ca instrument de promovare a intereselor rusești
Un alt aspect important este modul în care Rusia continuă să folosească sportul pentru a-și promova interesele geopolitice. „Cred că rușii încearcă să folosească sportul ca armă politică. Este clar că un leopard nu-și poate schimba petele”, a afirmat un comentator. „Președintele rus, Vladimir Putin, este un fost agent KGB, iar în contextul actual, cu boicotul sportiv, Rusia se confruntă cu dificultăți și încearcă să se reintegreze în lumea sportului, inclusiv în șah.”
În perioada Uniunii Sovietice, sportul și șahul erau utilizate ca instrumente de propagandă, iar această practică pare să continue și în prezent. „Aceste strategii vor persista cu siguranță mulți ani de acum înainte”, a concluzionat expertul.
