Iranul Transferă Rachete cu Rază Lungă în Irak
În premieră, Iranul a transferat rachete cu rază lungă forțelor sale proxy din Irak, extinzând astfel influența militară a regimului în regiune, în ciuda amenințărilor președintelui Trump de a trasa responsabilitatea pentru acțiunile milițiilor. Aceasta este o mișcare semnificativă care ar putea afecta stabilitatea regională, conform unor surse de informații.
Furnizarea de Arme și Pregătirile pentru Negocieri
Teheranul a crescut prezența militară în regiune prin livrarea unui nou lot de arme unor miliții șiiți puternice din Irak, subminând astfel așteptările că Iranul va reduce suportul său pe măsură ce se pregătește pentru negocierile cu Statele Unite referitoare la programul său nuclear și de rachete. Transferul armelor a avut loc săptămâna trecută, conform unor surse regionale care monitorizează frontiera de 1.500 de kilometri dintre țări.
Este pentru prima dată când rachetele sol-sol cu rază lungă de acțiune ajung în posesia unei miliții aliate a Iranului în Irak, livrarea fiind organizată de Forțele Aeriene ale Gărzilor Revoluționare iraniene.
Contextul Negocierilor cu SUA
Iranul se pregătește pentru primele negocieri oficiale cu Statele Unite privind programul său nuclear, după ce președintele Trump a abandonat acordul nuclear semnat în timpul administrației Obama, în 2018. Regimul a fost perceput ca slăbit în ultimii ani, cu o apărare antiaeriană deteriorată și cu pierderi suferite de aliații săi, precum Hamas în Gaza și Hezbollah în Liban.
În discuțiile recente cu liderul israelian Benjamin Netanyahu, Trump a subliniat importanța unei înțelegeri în cadrul negocierilor ce urmează să aibă loc în Oman. „Dacă discuțiile nu vor avea succes, cred că va fi o zi foarte proastă pentru Iran”, a afirmat el.
Tipuri de Rachete și Implicații Regionale
Sursele au indicat, de asemenea, că alte tipuri de rachete, inclusiv rachetele de croazieră Quds 351 și rachetele balistice Jamal 69, au fost introduse clandestin în Irak. Acestea au o rază de acțiune mult mai mică comparativ cu noile rachete sol-sol, care sunt capabile să țintească ținte până în Europa.
„Iranul a transferat recent rachete cu rază mai lungă de acțiune milițiilor șiiți din Irak, ceea ce reprezintă o mișcare disperată care riscă stabilitatea Irakului”, a declarat o sursă din informații regionale.
Implicarea Grupurilor Aliați și Războiul din Yemen
Grupul rebel Houthi din Yemen și milițiile aliate Iranului din Irak sunt văzute ca ultimele bastioane care luptă în numele regimului din Teheran. Recent, Statele Unite au efectuat atacuri asupra unor ținte cheie houthi, inclusiv eliminarea unui lider senior al serviciilor de informații, Abdul Nasser al-Kamali.
Irakul are propriile grupuri armate separatiste, care au legături cu Iranul și care își au rădăcinile în perioada domniei lui Saddam Hussein. Aceste grupuri au o poziție ferm anti-americană, în special după invazia din 2003.
În ianuarie anul trecut, grupul de miliție Kataib Hezbollah a atacat și ucis trei soldați americani în Iordania. Ca răspuns, Statele Unite au efectuat o lovitură cu dronă, eliminându-l pe liderul grupului, Abu Baqir al-Saadi, ceea ce a determinat o suspendare temporară a atacurilor din partea acestuia.
Aceste evoluții sunt contrare informațiilor recente din rândul oficialilor și comandanților irakieni de rang înalt, care au afirmat că miliția susținută de Iran din Irak este „pregătită” pentru confruntări viitoare.
Grupurile șiite din Irak se pregătesc să se dezarmeze pentru a preveni un conflict cu SUA
Un politician de rang înalt din comunitatea șiită, apropiat de guvernul irakian, a declarat că grupurile din Irak intenționează să răspundă apelurilor Statelor Unite de a se dezarma, pentru a evita să fie vizate de eventuale acțiuni. Conform analistilor, Iranul se confruntă cu dificultăți în recâștigarea influenței sale în Orientul Mijlociu, ceea ce îi determină pe aliații săi din regiune să își reevalueze strategiile.
William Alberque, expert la Centrul Stimson, a subliniat că „uni dintre liderii milițiilor au avut discuții cu guvernul irakian în legătură cu demilitarizarea acțiunilor lor și integrarea în procesul politic”. El a adăugat că unii dintre acești aliați își pierd încrederea în sprijinul pe termen lung din partea Iranului.
Pe de altă parte, Alberque a menționat că Iranul ar putea decide să intensifice sprijinul acordat milițiilor, încercând astfel să le convingă să renunțe la discuții și să continue lupta. „Iranul nu are motive să renunțe la instrumentele sale proxy, deoarece acestea îi aduc beneficii, inclusiv destabilizarea regiunii și crearea de oportunități prin intermediul zonelor fără autoritate, inclusiv în domeniul crimei organizate și al contrabandei”, a concluzionat acesta.
