Iranul își consolidează relațiile cu Rusia prin misiuni diplomatice secrete
Recent, Iranul a desfășurat misiuni diplomatice secrete în Rusia, vizând întărirea capacităților sale militare și de apărare, în ciuda negocierilor în curs cu Occidentul pentru revigorarea unui tratat nuclear, conform unor surse. Ali Larijani, consilier senior al liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a efectuat zboruri clandestine pentru a se întâlni cu oficiali de rang înalt din Rusia, în cadrul eforturilor de a obține suport rus pentru programul nuclear și pentru îmbunătățirea sistemelor de apărare aeriană ale Teheranului.
Lariijani, cunoscut ca fost președinte al parlamentului iranian și negociator nuclear, este un apropiat al regimului Khamenei, având reputația de a gestiona sarcini dificile. La sfârșitul anului trecut, el a fost desemnat să călătorească frecvent la Damasc și Beirut pentru a consolida „rezistența”, în special după asasinarea liderului Hezbollah, Hassan Nasrallah. Zborurile sale secrete către Moscova reflectă o consolidare a relațiilor între Iran și Rusia, amplificând influența reciprocă.
Contextul geopolitic și economic al Iranului
Cooperarea dintre Teheran și Moscova se dezvoltă într-un moment critic pentru Iran, care se confruntă cu pierderi în Orientul Mijlociu și cu dificultăți economice accentuate de sancțiunile occidentale. În acest context, discuțiile reînnoite cu Europa asupra programului nuclear iranian sunt menite să readucă țara în prim-planul politic internațional, cu o nouă rundă de negocieri programată la Geneva.
Însă, dezvăluirile despre întâlnirile secrete cu Rusia ridică semne de întrebare cu privire la intențiile Teheranului. Potrivit informațiilor din surse occidentale, Iranul caută asistență suplimentară din partea Rusiei în domenii legate de expertiza nucleară, în urma unei colaborări de lungă durată care a inclus livrarea de combustibil nuclear pentru un reactor de 1.000 de megawați.
Îngrijorările legate de proliferarea nucleară
Potrivit unei surse din serviciile de informații occidentale, intensificarea relațiilor strategice între Iran și Rusia, în special în contextul dependenței Moscovei de Teheran pentru rachete și drone, generează îngrijorări cu privire la o posibilă depășire a limitelor stabilite anterior în programul nuclear iranian. William Alberque, fost director al NATO pentru neproliferarea nucleară, sugerează că Rusia, care anterior se opunea consolidării capacităților nucleare ale Iranului, ar putea fi mai flexibilă în această privință, mai ales după ce Iranul a început să furnizeze drone pentru utilizare în conflictul din Ucraina.
Expertiza nucleară rusească la dispoziția Iranului
Experții subliniază că, deși Iranul nu necesită asistență directă pentru dezvoltarea unei bombe nucleare, ar putea beneficia semnificativ de pe urma colaborării secrete cu Rusia. Chiar și vizitele scurte ale specialiștilor iranieni la instalațiile nucleare rusești ar putea oferi oportunități valoroase de învățare. Aceștia ar putea acumula cunoștințe esențiale în cadrul unor vizite de scurtă durată, ceea ce le-ar permite să dezvolte idei și strategii noi în domeniul nuclear.
Iranul și Programele Sale Militare
Iranul continuă să investească în dezvoltarea armelor sale, având în vedere amplasarea acestora în rachete adecvate, cum ar fi rachetele balistice. Estimările privind timpul necesar pentru a produce și integra aceste arme variază de la câteva luni până la un an. Potrivit unor analize, Iranul ar putea învăța să construiască bombe mai mici și complexe, inclusiv dispozitive nucleare capabile să fie montate pe obuze de artilerie.
Interesul pentru Avionul de Luptă Suhoi Su-35
În plus, Iranul își îmbunătățește capacitățile aeriene prin interesul manifestat pentru cea mai recentă versiune a avionului de luptă Suhoi Su-35. Surse de informații occidentale sugerează că aceste aeronave au fost deja achiziționate. De asemenea, Teheranul intenționează să restabilească sistemele de apărare antiaeriană, distruse de atacurile israeliene din ultimele luni. Sistemele de rachete S-300, inițial furnizate de Rusia, sunt în centrul acestui proces de rearmare.
Cooperarea cu Rusia și Hezbollah
Iranul a solicitat asistență logistică, profitând de prezența extinsă a Rusiei în regiune pentru a sprijini miliția șiită Hezbollah. Această organizație a suferit pierderi semnificative în urma atacurilor israeliene recente. Rusia și Hezbollah, aliate cu regimul Assad din Siria, au colaborat pentru a menține puterea acestuia și pentru a evita sancțiunile internaționale prin rețelele financiare ilicite ale Hezbollah.
Colaborarea în Domeniul Dronei și Rachetelor
Recent, Moscova l-a primit pe Ali Larijani, fost ofițer militar în Corpul Gărzii Revoluționare Islamice, pentru a discuta despre livrarea de drone și rachete pentru utilizare în Ucraina. Iranul a negat constant aceste acuzații, în ciuda dovezilor care indică utilizarea pe scară largă a dronelor de fabricație iraniană în conflict. De asemenea, zborurile lui Larijani au fost efectuate în secret, având în vedere eforturile comune ale celor două țări de a evita sancțiunile internaționale.
Vizite Oficiale și Discuții Diplomatice
Pe lângă întâlnirile secrete, Iranul își planifică vizite oficiale la Moscova. Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian, va călători în Rusia pe 17 ianuarie pentru a semna acorduri de cooperare, sprijinite de vizitele oficialilor ruși la Teheran de la sfârșitul anului trecut.
Discuții privind Programul Nuclear
Iranul se pregătește să participe la întâlniri la Geneva cu oficiali din grupul E3 – Marea Britanie, Germania și Franța, în cadrul celei de-a doua runde de discuții menite să abordeze îngrijorările internaționale legate de programul său nuclear. Prima rundă de discuții a avut loc în noiembrie.
Producția de Uraniu Îmbogățit
Producția de uraniu îmbogățit la o puritate de 90% este esențială pentru fabricarea unei arme nucleare, fiind considerat material de nivel militar orice uraniu îmbogățit peste 20%. Conform Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Iranul a reușit să îmbogățească uraniul până la 60%.
Impactul Retragerii din Acordul Nuclear
În timpul primului său mandat, fostul președinte Trump s-a retras unilateral din acordul nuclear cu Iranul din 2015, impunând sancțiuni severe asupra Republicii Islamice. Administrația americană următoare va avea la dispoziție un timp limitat pentru a ajunge la un nou acord, având în vedere mecanismul de reacție rapidă, cunoscut sub numele de „snapback”.
Sancțiunile ONU asupra Iranului: O nouă etapă în tensiunile internaționale
Franța și Regatul Unit se pregătesc să reimpună sancțiunile impuse de ONU asupra Iranului, în contextul unui acord care expiră în octombrie. Această mișcare a generat reacții puternice din partea Teheranului, care a amenințat cu retragerea din tratatul de neproliferare nucleară în cazul în care sancțiunile vor fi reinstaurate.
Acordul din 2015 și implicațiile sale
În cadrul acordului încheiat în 2015, Iran a convenit să limiteze îmbogățirea uraniului la 3,67% și să utilizeze o singură instalație pentru acest proces. De asemenea, Iran s-a angajat să permită accesul neîngrădit inspectorilor internaționali la instalațiile nucleare, inclusiv la site-uri nedeclarate. Aceste măsuri au condus la deblocarea activelor iraniene, evaluată la aproximativ 100 de miliarde de dolari, de către Statele Unite și multe țări din Uniunea Europeană, permițând astfel Iranului să își majoreze exporturile de petrol.
Consecințele posibile ale reintroducerii sancțiunilor
Reimpunerea sancțiunilor ONU ar putea avea un impact semnificativ asupra economiei iraniene și asupra stabilității regionale. Tensiunile dintre Iran și comunitatea internațională s-ar putea intensifica, având potențialul de a destabiliza și mai mult situația din Orientul Mijlociu.
În acest context, este esențial ca actorii internaționali să continue dialogul și să caute soluții diplomatice pentru a preveni escaladarea conflictului.
