Cercetătorii de la Institutul Weizmann din Israel în căutarea salvării muncii lor după atacul cu rachetă iraniană
Cercetătorii de la renumitul Institut Weizmann din Israel se confruntă cu o situație critică, după ce o rachetă iraniană a distrus o clădire care adăpostea numeroase laboratoare de înaltă tehnologie, conform unor surse de presă. Racheta a lovit campusul institutului din Rehovot, situat la marginea sudică a Tel Avivului, provocând daune considerabile și forțând cercetătorii să se cațere printre ruine în încercarea de a salva probele esențiale, în timp ce incendiul se extindea.
Din fericire, nu au fost raportate victime, întrucât campusul era gol în momentul atacului nocturn. Totuși, o parte a clădirii s-a prăbușit, iar în cealaltă parte pereții au fost distruși, expunând un amalgam de metal îndoit, resturi pulverizate și beton carbonizat. Roee Ozeri, fizician și vicepreședinte pentru dezvoltare și comunicare la Institutul Weizmann, a declarat: „Am făcut tot ce am putut pentru a salva cât mai multe probe din laboratoare, în timp ce ne confruntam cu flăcările.”
Vizita premierului Netanyahu la locul distrugerii
Premierul Benjamin Netanyahu a efectuat o vizită la locul devastat, lăudând atât cercetătorii, cât și echipele de intervenție ale serviciilor de urgență, descriindu-i ca fiind „ce e mai bun în Israel”. Pe fondul mormanului de moloz, Netanyahu a subliniat: „Iranul este principalul regim terorist al lumii. Nu trebuie și nu poate avea arme nucleare. Aceste acțiuni ale Israelului au rolul de a ne proteja de amenințarea iraniană și, prin aceasta, de a salva și pe alții.”
Contextul atacului și impactul asupra cercetării
Israelul a început o serie de atacuri împotriva Iranului pe 13 iunie, argumentând că regimul iranian se apropie de dezvoltarea armelor nucleare. În ciuda afirmației Iranului că programul său nuclear are scopuri pașnice, acesta a ripostat cu atacuri cu rachete și drone asupra Israelului. Aceste atacuri au dus la moartea unor oameni de știință nucleari proeminenți din Iran și au afectat capacitățile nucleare ale acestuia, provocând, de asemenea, moartea a sute de civili.
„Aici am evacuat 2 răniți în stare gravă, 2 în stare moderată și 18 răniți ușor,” a menționat un raport de la fața locului. Deși Institutul Weizmann se axează în principal pe cercetarea medicală și științifică, acesta are și legături cu domeniul apărării. În octombrie 2024, institutul a anunțat o colaborare cu Elbit, cea mai mare companie israeliană de apărare, axată pe „materiale pentru aplicații militare.”
Impactul distrugerii asupra cercetătorilor
Institutul Weizmann, fondat în 1934, este recunoscut la nivel mondial pentru cercetările sale multidisciplinare în domenii precum genetica, imunologia și astrofizica. Este cel mai important institut de cercetare din Israel, având 286 de grupuri de cercetare și 191 de oameni de știință angajați, alături de sute de studenți doctoranzi și cercetători postdoctorali.
Printre cercetătorii afectați se numără Eldad Tzahor, specialist în medicină regenerativă, care s-a concentrat pe bolile cardiace la adulți. El a declarat că multe dintre probele și țesuturile obținute în cadrul experimentelor pe termen lung au fost distruse, afirmând: „Totul este pierdut.”
Impactul distrugerilor asupra cercetării științifice
Reluarea activităților de cercetare va dura aproximativ un an până la normalizarea completă a proceselor, conform estimărilor recente. Pagubele cauzate sunt evaluate între 300 și 500 de milioane de dolari, având în vedere complexitatea și costurile ridicate ale echipamentelor utilizate, care sunt adesea împărțite între mai multe laboratoare sau grupuri de cercetare.
Declarațiile cercetătorilor
Jacob Hanna, liderul unei echipe de genetică moleculară specializată în biologia celulelor stem embrionare, a declarat că plafonul laboratorului său a cedat, iar scara s-a desprins. În ciuda acestor distrugeri, studenții săi au reușit să salveze sute de linii celulare umane și de șoareci, înghețându-le și transferându-le în rezervoare de azot lichid de rezervă, pe care Hanna le avea stocate în subsol.
Hanna a subliniat că a avut întotdeauna temeri legate de posibilele pierderi ale acestor mostre esențiale, afirmând: „Întotdeauna m-a îngrijorat că, dacă izbucnește un război, nu vreau să pierd aceste mostre”.
