Critica editorialului lui Gabriel Liiceanu
Filozoful Gabriel Liiceanu a fost subiectul unor ironii după publicarea unui editorial dedicat premierului Ilie Bolojan, considerat de mulți intelectuali ca fiind excesiv de elogios. Comparativ cu odele aduse lui Nicolae Ceaușescu în Epoca de Aur, criticile la adresa lui Liiceanu se concentrează pe laudele sale considerate exagerate, unele dintre ele fiind invalidate de trecerea timpului.
Reacția lui Theodor Paleologu
Theodor Paleologu, fost ministru al Culturii și adversar al lui Liiceanu, a comentat editorialul spunând că Liiceanu îl compară pe Bolojan cu Moise și că ar fi fost interesant să afle dacă Liiceanu ar susține că Moise a fost un „Bolojan român”. Paleologu a recunoscut integritatea și patriotismul premierului, dar a subliniat că nu ar susține laudele exagerate care îl plasează pe Bolojan în rândul unor figuri istorice precum Kogălniceanu, Ion Brătianu, Carol I și Regina Maria. El a amintit și de laudele excesive primite de alți politicieni, cum ar fi Mugur Isărescu și Dan Barna.
Comentariile avocatului Toni Neacșu
Avocatul Toni Neacșu, fost membru al CSM, a avut o reacție similară, comparând stilul lui Liiceanu cu odele dedicate lui Ceaușescu de către Corneliu Vadim Tudor. El a descris editorialul lui Liiceanu ca fiind un panegiric flamboaiant, întrebându-se dacă Liiceanu chiar își dorește clonarea lui Bolojan. Neacșu a sugerat că Liiceanu reînvie epitetul „conducător vizionar”, folosit în trecut, și că laudele sale îl fac pe Vadim Tudor să pară un lăudător nemeritat.
Concluzie
Criticile aduse lui Gabriel Liiceanu subliniază o reacție mai amplă față de elogierile politicienilor, evidențiind riscurile de a exagera meritele acestora în contextul politic actual.
