Un apel care a schimbat totul
Era ora 20:25 într-o seară de luni din noiembrie 2020 când Caroline Darian a primit un apel telefonic care avea să-i transforme complet viața. La capătul celălalt al firului se afla mama ei, Gisèle Pelicot, care i-a dezvăluit o realitate șocantă. „Ea m-a informat că a descoperit în acea dimineață că [tatăl meu] Dominique a drogat-o timp de aproximativ 10 ani, pentru ca diferiți bărbați să o poată viola”, își amintește Darian într-un interviu recent. „În acel moment, am pierdut tot ce înseamnă o viață normală”, adaugă ea, acum în vârstă de 46 de ani.
„Îmi amintesc că am strigat, am plâns și chiar l-am insultat”, continuă ea. „A fost ca un cutremur. Un tsunami”.
Consecințele unei fapte abominabile
Dominique Pelicot a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, la finalul unui proces istoric de trei luni și jumătate, în decembrie. După mai bine de patru ani, Darian afirmă că tatăl ei „ar trebui să moară în închisoare”. Cincizeci de bărbați, pe care Dominique i-a recrutat online pentru a o viola și agresa sexual pe Gisèle, au fost, de asemenea, condamnați.
El a fost prins de poliție după un incident în care s-a dezbrăcat într-un supermarket, ceea ce a dus la o investigație mai amplă. Pe laptopul și telefoanele bunicului pensionar, aparent inofensiv, au fost descoperite mii de videoclipuri și fotografii cu soția sa, Gisèle, în stare de inconștiență, fiind violată de străini.
Un angajament împotriva supunerii chimice
Acest caz a adus în prim-plan nu doar problemele legate de viol și violența de gen, ci și o problemă mai puțin cunoscută: supunerea chimică, agresiunea facilitată de droguri. Caroline Darian a decis să își dedice întreaga viață luptei împotriva acestui fenomen, care este considerat a fi insuficient raportat, deoarece multe dintre victime nu își amintesc agresiunea și nici nu realizează că au fost drogate.
La scurt timp după apelul devastator al mamei sale, Caroline și frații ei, Florian și David, au călătorit în sudul Franței pentru a-și susține mama în fața acestei realități tragice, întrucât, conform spuselor lui Darian, soțul ei era „unul dintre cei mai mari prădători sexuali din ultimii 20 sau 30 de ani”.
Descoperirea unei traume personale
La scurt timp după aceea, Darian a fost chemată de poliție, iar lumea ei s-a prăbușit din nou. I s-au arătat două fotografii găsite pe laptopul tatălui ei, care o înfățișau pe o femeie inconștientă, întinsă pe un pat, purtând doar un tricou și lenjerie intimă. La început, nu a reușit să realizeze că aceea era ea. „Am trăit un efect de disociere. Am avut dificultăți în a mă recunoaște de la început”, explică ea.
„Apoi, ofițerul de poliție a spus: ‘Uite, ai același semn maro pe obraz… tu ești’. Atunci m-am uitat și am realizat”.
Confesiunile unei victime: Lupta lui Darian împotriva abuzului familial
Darian își amintește cu tristețe cum stătea întinsă pe partea stângă, similar cu mama sa în fotografiile din trecut. Aceasta a declarat că este convinsă că tatăl ei a abuzat-o și a violat-o, o afirmație pe care el a negat-o constant, deși a oferit explicații contradictorii în legătură cu acele imagini. „Știu că m-a drogat, probabil pentru a mă abuzat sexual. Dar nu am nicio dovadă”, mărturisește ea.
Abuzul și lipsa dovezilor
Spre deosebire de cazul mamei sale, în care au existat dovezi, nu există nicio probă concretă în ceea ce o privește pe Darian. „Câte victime sunt în această situație? Nu sunt crezute din cauza lipsei dovezilor. Nu sunt ascultate, nu primesc sprijin”, adaugă ea, subliniind dificultățile întâmpinate de victimele abuzului sexual.
Publicarea unei cărți despre trauma familială
După ce infracțiunile tatălui ei au ieșit la iveală, Darian a decis să scrie o carte intitulată „I’ll Never Call Him Dad Again”, în care explorează trauma prin care a trecut familia sa. Lucrarea abordează și problema supunerii chimice, un fenomen în care medicamentele folosite provin adesea din dulapurile cu medicamente ale familiilor. „Analgezice, sedative. Sunt medicamente care pot fi folosite abuziv”, explică Darian.
Impactul abuzului asupra relației mamă-fiică
Ca în cazul a aproape jumătate dintre victimele supunerii chimice, Darian își cunoștea agresorul, explicând că „pericolul vine din interior”. În timp ce descoperea că a fost violată de peste 200 de ori de diferite persoane, mama sa, Gisèle, a avut dificultăți în a accepta că soțul ei ar fi putut să-i agreseze fiica. „Pentru o mamă este dificil să integreze toate acestea dintr-o dată”, adaugă Darian.
Deschiderea procesului și confruntarea adevărului
Cu toate acestea, Gisèle a decis să facă public procesul, expunând ceea ce soțul ei și alți bărbați i-au făcut fiicei sale. Mama și fiica au fost de acord că „trebuia să trecem prin asta cu demnitate și putere”, recunoscând gravitatea situației prin care au trecut.
Împăcarea cu trecutul
Pentru Darian, acum este o provocare să trăiască cu gândul că este fiica atât a torționarului, cât și a victimei, ceea ce ea numește „o povară teribilă”. În prezent, îi este greu să își amintească copilăria alături de bărbatul pe care îl numea Dominique, revenind rar la obiceiul de a-l considera tată. „Când mă uit în urmă, nu-mi amintesc de tatăl pe care credeam că îl cunosc. Îl văd direct pe criminal, pe prădătorul sexual care este”, afirmă ea.
Distanțarea de agresor
Darian subliniază că, deși are ADN-ul lui, principalul motiv pentru care se angajează în sprijinul altor victime este și o modalitate de a se distanța de tatăl său. „Sunt total diferită de Dominique”, afirmă ea. În ceea ce privește caracterizarea tatălui său, Darian nu este sigur dacă acesta poate fi considerat un „monstru”. „Știa foarte bine ce a făcut și nu este bolnav”, explică ea. „Este un om periculos. Nu are cum să iasă. În niciun caz.”
Viitorul familiei Pelicot
Vor trece mulți ani până când Dominique Pelicot, în vârstă de 72 de ani, va fi eligibil pentru eliberare condiționată, ceea ce înseamnă că este posibil să nu-și mai revadă familia. În prezent, familia Pelicot lucrează la reconstrucția relațiilor. Gisèle, potrivit lui Darian, a fost epuizată de proces, dar începe să își revină și se simte bine. În ceea ce o privește pe Darian, ea se concentrează acum pe viitorul său și pe modul în care poate ajuta alte victime ale abuzului.
Sensibilizarea privind supunerea chimică și educarea copiilor despre abuzul sexual
O femeie își împărtășește povestea despre regăsirea puterii în viața sa, inspirată de cei dragi. Aceasta își găsește forța în partenerul ei, în frații săi și în fiul său de 10 ani, pe care îl descrie ca fiind „fiul ei minunat”, zâmbind cu o voce plină de afecțiune.
Evenimentele dramatice care au avut loc într-o noapte de noiembrie au modelat-o în persoana care este astăzi. Darian, femeia în cauză, a fost profund afectată de o experiență traumatică asemănătoare unui tsunami, dar acum își îndreaptă privirea spre viitor.
Întreaga sa poveste subliniază importanța sensibilizării cu privire la problemele legate de supunerea chimică și la educarea tinerelor generații despre pericolele abuzului sexual. Aceasta își propune să transforme durerea personală într-o oportunitate de a ajuta alții și de a crea un mediu mai sigur pentru copii.
