Numirea unui rom în fruntea Ministerului Muncii
Alegerea lui Petre-Florin Manole, un social-democrat, ca ministru al Muncii în România reprezintă un moment istoric pentru comunitatea romă. Aceasta este prima numire a unei persoane de etnie romă în funcția de ministru în istoria României și în întreaga Uniune Europeană. Anterior, doar Macedonia de Nord a avut un rom în funcții înalte, dar acea numire a fost mai degrabă simbolică.
Context economic și provocări politice
În România, rata șomajului este de 5,7%, dar depășește 50% în rândul populației rome, conform datelor Ministerului Muncii. Manole, la 41 de ani, se confruntă cu provocarea de a conduce ministerul în plină criză economică, în urma unor măsuri nepopulare adoptate de guvern, precum creșterea TVA-ului și înghețarea pensiilor. Deficitul public a atins 9,3% anul trecut, cel mai ridicat din blocul comunitar.
Guvernul român caută stabilitate după o criză politică de peste șase luni, marcată de anularea alegerilor prezidențiale anticipate din noiembrie 2024 de către Curtea Constituțională, din cauza unor presupuse ingerințe externe.
Impactul numirii lui Manole asupra comunității rome
Manole a declarat că a realizat importanța numirii sale abia după ce a primit felicitări de la persoane care erau mândre de realizările sale. Sociologul Ciprian Necula a subliniat că Manole este primul rom care își asumă identitatea și ajunge într-o funcție atât de importantă, ceea ce reprezintă o ruptură în statu quo-ul unei Românii care a marginalizat romii.
Recensământul din 2021 a înregistrat 569.477 de romi în România, dintr-o populație totală de 19,1 milioane de locuitori, însă organizațiile neguvernamentale estimează că cifra reală ar putea fi de trei ori mai mare.
Originea și parcursul profesional al lui Petre-Florin Manole
Manole s-a născut în Slobozia, într-o familie de romi care nu vorbește limba romani. Tatăl său a fost muncitor, iar mama sa a lucrat ca sezonieră în Spania. Din copilărie, Manole a înțeles că trebuie să studieze pentru a depăși discriminarea. S-a implicat în societatea civilă prin ONG-uri și a început să se intereseze de politică.
El a menționat că provocările principale ale mandatului său sunt legate de sustenabilitatea pensiilor, asistența socială pentru persoanele cu dizabilități și schimbarea paradigmei muncii. Manole a subliniat necesitatea unor politici publice care să stimuleze integrarea în piața muncii.
Concluzie
Numirea lui Petre-Florin Manole ca ministru al Muncii nu doar că marchează un progres pentru reprezentarea comunității rome, dar aduce și speranța unei politici mai incluzive în România, în contextul unor provocări economice și sociale semnificative.
