Un nou studiu descoperă motivele pentru care nu ne amintim de perioada bebelușiei
Un studiu recent a investigat motivul pentru care nu reușim să ne amintim detalii din perioada în care eram bebeluși. Cercetarea sugerează că nu este vorba de lipsa amintirilor din copilărie, ci mai degrabă de incapacitatea de a accesa aceste amintiri în viața ulterioară, conform unor informații recente.
Detalii despre studiu
Publicat în revista Science, studiul a analizat 26 de sugari cu vârste între 4,2 și 24,9 luni, împărțiți în două grupe: cei sub 12 luni și cei între 12 și 24 de luni. În cadrul experimentului, bebelușii au fost plasați într-un aparat de rezonanță magnetică funcțională (RMNf) și li s-au prezentat o serie de imagini unice, fiecare timp de două secunde. Scopul cercetătorilor a fost să monitorizeze activitatea hipocampusului, o zonă a creierului asociată cu memoria, emoțiile și sistemul nervos autonom.
Abordarea inovatoare a cercetării
Dr. Nick Turk-Browne, autor principal al studiului și profesor de psihologie la Universitatea Yale, a explicat că hipocampul este o structură profundă a creierului, greu accesibilă prin metodele standard. De aceea, a fost necesară dezvoltarea unei noi metode pentru a realiza experimente de memorie cu bebelușii în cadrul aparatului RMN. El a menționat că studii anterioare se concentraseră în principal pe bebelușii care dormeau, deoarece aceștia sunt mai agitați și nu pot urma instrucțiuni clare.
Contribuția Dr. Simona Ghetti
Dr. Simona Ghetti, profesor la Universitatea din California, Davis, specializată în dezvoltarea memoriei în copilărie, a subliniat că, deși multe cercetări au demonstrat capacitatea sugarilor de a forma amintiri, acest studiu este distinct prin corelarea codificării memoriei cu activarea hipocampului. Ghetti nu a fost implicată direct în cercetare.
Metodologia experimentului
În urma unei pauze, bebelușilor li s-au arătat două imagini: una familiară și una nouă. Cercetătorii au monitorizat mișcările ochilor pentru a determina pe care imagine s-au concentrat mai mult. Dacă un bebeluș petrecea mai mult timp uitându-se la imaginea familiară, aceasta indica recunoașterea și, prin urmare, reamintirea memoriei. Lipsa acestei preferințe putea sugera o dezvoltare mai puțin avansată a memoriei, conform concluziilor studiului.
Analiza activării hipocampului
După colectarea datelor, echipa a analizat scanările RMNf ale bebelușilor care s-au uitat mai mult la imaginea familiară, comparându-i cu cei care nu au arătat nicio preferință. Încercările au fost excluse în cazul în care bebelușii nu erau concentrați, se mișcau excesiv sau clipeau. Rezultatele au arătat o activitate mai mare a hipocampului la bebelușii mai mari în timpul codificării amintirilor. De asemenea, doar aceștia au prezentat activitate în cortexul orbitofrontal, o zonă importantă pentru luarea deciziilor legate de memorie și recunoaștere.
Concluzii
Studiul oferă o nouă perspectivă asupra modului în care bebelușii dezvoltă abilități de memorie, subliniind importanța hipocampului și a cortexului orbitofrontal în procesul de învățare și recunoaștere a amintirilor. Aceste descoperiri pot ajuta la înțelegerea mai profundă a dezvoltării cognitive în primii ani de viață.
Impactul experiențelor timpurii asupra dezvoltării cognitive a bebelușilor
Dr. Lila Davachi, profesor de psihologie la Universitatea Columbia, a subliniat că informațiile pe care le reținem și le codificăm în memorie sunt strâns legate de relevanța lor pentru experiențele noastre. Studiul recent aduce în prim-plan procesele de codificare hipocampală la copii, demonstrând că aceștia pot procesa stimuli care, în mod tradițional, ar putea fi considerați neimportanți.
Modificări cognitive la bebeluși
Deși nu este încă pe deplin înțeles de ce bebelușii mai mari de 12 luni au o capacitate de codificare a memoriei mai puternică, se crede că acest fenomen este rezultatul unor schimbări semnificative ce au loc în organism. Dr. Turk-Browne a explicat că, în această etapă, creierul bebelușului trece prin transformări majore în ceea ce privește percepția, limbajul, motricitatea și alte aspecte, inclusiv o creștere rapidă a hipocampului.
Turk-Browne și echipa sa investighează motivele pentru care creierul nu poate recupera amintiri timpurii, speculând că procesarea informațiilor în creierul sugariilor sugerează că hipocampul nu primește „termenii de căutare” necesari pentru a accesa memoriile stocate, în funcție de experiențele avute la acel moment.
Implicarea părinților în perioada de dezvoltare
Dr. Ghetti încurajează părinții să reflecteze asupra impactului pe care perioada copilăriei îl are asupra dezvoltării copiilor lor, chiar dacă aceștia nu își pot aminti evenimentele din acea vârstă fragedă. Bebelușii învață enorm în această etapă, asimilând limbajul prin asocierea sunetelor cu semnificațiile corespunzătoare. De asemenea, aceștia își formează așteptări în legătură cu membrii familiei și explorează proprietățile obiectelor și ale mediului înconjurător.
Părinții pot observa acest comportament învățat atunci când repetă aceleași cântece sau citesc aceleași cărți. Dr. Davachi a menționat că această repetare generează un răspuns familiar în rândul copiilor mai mari. „Folosirea repetiției cu bebelușii va deschide o conexiune mai profundă între părinte și copil”, a adăugat ea.
Valoarea învățării în primele etape ale vieții
Chiar dacă adulții nu își pot aminti experiențele din copilărie, este corect să afirmăm că învățăm din acele momente, atât din informațiile neutre, cât și din cele emoționale, a subliniat Ghetti. „Acest lucru poate reaminti părinților că primii ani de viață nu sunt o perioadă inactivă și că sugarii acumulează cunoștințe semnificative”, a concluzionat ea. „Oferirea unor oportunități pentru explorarea vizuală este esențială pentru dezvoltarea abilităților de învățare.”
