Critica expertului în securitate militară asupra guvernanților români
Hari Bucur Marcu, expert internațional în securitate militară, a exprimat, într-o postare pe Facebook, opinia că „tupeul guvernanților români de astăzi este nemărginit” și că se simte „mai umilit” acum decât în perioada comunistă, când cea mai mare suferință individuală a fost „umilirea” sa ca ființă umană.
Umilirea cetățenilor români
În postarea sa, Marcu a explicat motivele pentru care consideră că atitudinea guvernanților actuali este mai degradantă decât cea din vremea comunismului. El a menționat că, deși a trăit jumătate din viața sa în comunism și cealaltă jumătate în postcomunism, a ajuns la concluzia că actuala conducere îi impune o umilință mai profundă. Marcu a subliniat că guvernanții decid în numele său fără a ține cont de sentimentele, aspirațiile, convingerile sau valorile sale.
Comparatia cu perioada comunistă
Expertul a comparat atitudinea guvernanților de astăzi cu cea a comuniștilor, afirmând că, cel puțin aceștia din urmă încercau să-și justifice acțiunile prin intenții pozitive, promițând „mersul înainte al nației”. În contrast, Marcu a observat că guvernanții actuali nu mai oferă explicații sau cosmetizări ale intențiilor lor, manifestând un tupeu care pare să fie fără limite.
Atitudinea publicului față de umilință
Marcu a menționat și atitudinea publicului românesc, subliniind că mulți dintre conaționalii săi contribuie la perpetuarea acestei umilințe. El a atras atenția asupra faptului că cetățenii acceptă deciziile luate de indivizi fără merite, care stabilesc aspecte esențiale ale vieții lor, de la poziția României în lume până la prețul combustibilului, calitatea serviciilor medicale și educația copiilor. Această atitudine, conform expertului, subliniază o acceptare pasivă a umilinței impuse de cei aflați la putere.
Reflecții asupra umilinței în timpul comunismului românesc
Hari Bucur Marcu a abordat, într-o recentă postare pe rețelele sociale, tema suferinței individuale resimțite în perioada comunistă din România. El subliniază că, deși mulți ar putea crede că cele mai mari suferințe au fost foametea, întunericul sau lipsurile materiale, adevărata durere a fost umilința ca ființă umană.
Umilința de către autorități și societate
Potrivit lui Bucur Marcu, umilința nu provenea doar din partea guvernanților, ci și din partea celor care, la un moment dat, aveau un anumit ascendent asupra lui. Aceasta includea atât liderii de stat, cât și persoanele care ocupau funcții mai modeste, precum un portar dintr-o zonă rurală uitată. Fiecare dintre aceștia își folosea poziția pentru a-l umili, ignorându-i nevoile, aspirațiile și valorile.
Definirea problemelor și soluțiilor inadecvate
Bucur Marcu evidențiază că umilința devenea și mai accentuată atunci când se defineau problemele în mod eronat și soluțiile erau stabilite nu pentru a rezolva acele probleme, ci pentru a satisface orgoliul personal al celor aflați în funcții de conducere. Această situație a fost dureroasă, deoarece el observa cum prioritățile nu reflectau realitatea nevoilor cetățenilor.
Poziția personală și curajul de a vorbi
În ciuda dificultăților, Hari Bucur Marcu afirmă că nu a fost un oportunist și că și-a folosit poziția pentru a-și exprima deschis convingerile. El a încercat să protejeze pe alții de umilințele pe care el însuși le-a îndurat, subliniind importanța de a nu permite ca alții să sufere aceeași soartă.
În concluzie, perspectiva lui Bucur Marcu asupra umilinței în comunism aduce în prim-plan o problemă profundă a societății românești din acea perioadă, evidențiind impactul negativ al autoritarismului asupra demnității umane.
