Acordul de încetare a focului în Ucraina: O capcană mascată?
Întrebarea crucială care se aude în buncărele de pe frontul ucrainean și în orașele devastate de atacurile rusești este dacă un acord de încetare a focului ar putea reprezenta un dezastru mascat. Deși apărătorii extenuați au nevoie urgentă de pace, neîncrederea față de Rusia este profund justificată, conform relatărilor din teren.
Un armistițiu ar putea să reziste în fața provocărilor? Ar folosi Rusia o astfel de oprire temporară a ostilităților pentru a se regrupa și a relua atacurile? În plus, având în vedere avansul său pe câmpul de luptă, este Rusia dispusă să participe la negocieri? De asemenea, va continua Ucraina să beneficieze de sprijin militar din partea aliaților dacă diplomația va pune capăt luptelor?
Povestea de pe câmpul de luptă
Ecranele din fața lui Volodimir Sablin, comandant al Brigăzii 66 Mecanizate, ilustrează brutalitatea războiului modern din Ucraina. Drone mici și ieftine zboară deasupra tranșeelor distruse de bombardamentele ruse, creând un peisaj sumbru de noroi, moloz și resturi umane, cunoscute de soldații ucraineni sub denumirea de „sfeclă”.
„Dacă va fi o încetare a focului acum, va deveni tot mai rău pentru noi”, a declarat Sablin. „Inamicul se va reface, își va forma noi unități și va relua atacurile.” Acordurile anterioare de încetare a focului au permis armatei ruse să se reorganizeze și să atace cu și mai multă forță, subliniind necesitatea unei abordări extrem de prudente în discuțiile viitoare.
Avansul Rusiei și nevoia de garanții
În timp ce forțele lui Sablin continuă bombardamentele în Lîman, trupele ruse avansează în sud către Pokrovsk, un centru militar esențial. Ritmul rapid al înaintării rusești este alarmant, iar căderea acestui oraș ar putea deschide calea pentru Rusia spre orașele strategice Dnipro și Zaporojie.
În acest context, speranța devine o monedă valoroasă. Ucrainenii își doresc ca trupe europene sau ale NATO să ofere garanții de securitate prin prezența lor pe linia frontului, similar cu trupe de menținere a păcii. Un oficial european din domeniul apărării a confirmat că există „discuții active” în această direcție.
Planurile de pace și rolul NATO
Un acord de încetare a focului, urmat de crearea unei zone demilitarizate supravegheate de țări NATO, ar putea constitui un punct central al planului de pace propus de generalul Keith Kellogg, trimisul special al președintelui american.
„Dacă NATO ar putea trimite trupe în Ucraina, aceasta ar constitui o garanție de securitate”, a afirmat Sablin. „Rusia, deși pretinde că nu se teme de nimeni, se teme în realitate de America și de NATO ca întreg.”
Păcii îi este greu să se instaleze pe linia frontului, unde dronele rusești pândesc la fiecare colț, iar incertitudinea rămâne un factor dominant.
Perspective sumbre asupra păcii în Ucraina
Un soldat ucrainean a exprimat scepticismul său cu privire la posibilitățile de încetare a focului, afirmând că doar 30% dintre șanse sunt favorabile. Un alt militar, mai optimist, consideră că șansele de armistițiu se ridică la 40%. „Cealaltă parte câștigă, cucerește teritorii. Iar noi, în mare parte, nu avem niciun cuvânt de spus”, a declarat el.
Impactul asupra civililor
Civilii care încă locuiesc pe linia frontului nu prezintă perspective mai favorabile. Larisa, o femeie în vârstă de 72 de ani din Lîman, a spus: „Am fost loviți de 19 ori astăzi… de 19 ori de dimineața aceasta.” Ea își exprimă dezamăgirea și față de soldații ucraineni, pe care îi consideră neîngrijiți. Larisa a relatat și despre familia unei prietene care a fugit recent din Lîman și a fost cazată într-un grajd din apropiere de Poltava, spunând: „Un grajd! Dar măcar era curat și aveau niște fân.”
Larisa nu crede că viitorul politic al Statelor Unite va aduce schimbări semnificative, considerând că atât Trump, cât și Biden sunt similari în abordările lor. Ea își pune speranțele în Kremlin, afirmând că „nimeni nu va rezolva asta. Doar Putin o va face, dacă va spune: ‘Ajunge, am ucis deja atâția oameni’.”
Sentimente de neputință
Dima, un șofer de autobuz care a fugit în Rusia la începutul conflictului, a revenit în Ucraina și a spus: „Este vorba doar de politică. Nimic nu depinde de noi. Așa cum se va decide, așa va fi.”
Inesa, o femeie de 60 de ani din Sloviansk, își amintește de vremurile în care separatiștii proruși ocupau clădirea guvernului local. Deși haosul era prezent, oamenii aveau încă locuri de muncă și speranțe. Acum, ea și mama sa sunt singurele rămase în Sloviansk, o țintă importantă a Rusiei în Donețk, restul familiei fiind dispersată în lume din cauza războiului. „Acum, nu există niciun viitor”, a spus Inesa. „Vreau doar să se oprească. Să se oprească bombardamentele.”
