Intriga spionajului în Primăvara de la Praga
În primăvara anului 1968, pe fondul unei creșteri a spiritului revoluționar în Cehoslovacia comunistă, un grup de străini prietenoși a început să sosească la Praga, venind cu zboruri din Helsinki și Berlinul de Est sau călătorind cu mașina din Germania de Vest. Aceștia erau spioni din programul „ilegaliștilor” al KGB, care s-au infiltrat în mișcarea cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga”.
Printre acești spioni se numărau 11 bărbați din Europa de Vest, o femeie din Elveția pe nume Maria Weber și un comerciant de covoare libanez, Oganes Sarajian. Toți erau susținători ai ceea ce urma să devină o încercare, în cele din urmă sortită eșecului, de a crea o versiune mai liberă a socialismului și de a scăpa de controlul sufocant al Moscovei. Mulți dintre acești vizitatori au încercat să se apropie de liderii mișcării, oferindu-le sprijin în lupta pentru reformarea regimului comunist.
Spionajul sub masca prieteniei
Cu toate acestea, acești vizitatori nu erau ceea ce păreau a fi. Erau spioni care au fost antrenați să se prezinte ca occidentali, având ca scop infiltrarea societăților din blocul estic. KGB-ul, îngrijorat că mișcarea de la Praga ar putea submina influența sovietică, a decis să desfășoare pentru prima dată cei mai valoroși spioni în interiorul blocului estic, într-o misiune denumită Operațiunea Progres. Până în prezent, serviciile de informații ruse nu au recunoscut oficial această operațiune.
Documente și mărturii nepublicate
Documentele nepublicate referitoare la misiune, împreună cu interviuri cu participanți, oferă o nouă perspectivă asupra modului în care Moscova a utilizat spionii pentru a-i supraveghea pe reformatorii din Praga. Aceștia au furnizat informații despre lideri, au plantat dovezi false și, într-un caz, au reușit să interneze un bărbat care plănuia o autoimolare dramatică ca formă de protest, împiedicându-l să își pună în aplicare planul.
Impactul Primăverii de la Praga
Primăvara de la Praga, în cele din urmă zdrobită de o invazie sovietică masivă în august 1968, a reflectat o dorință profundă de schimbare în societatea cehoslovacă. Mișcarea de reformă a fost susținută de Alexander Dubček, liderul local al Partidului Comunist, care a promovat conceptul de „socialism cu față umană”. De asemenea, a fost o mișcare populară, transformând Praga în cel mai animat oraș din blocul estic.
„Blugii albaștri și părul lung sunt peste tot”, observa un corespondent american la acea vreme. Studenți din Europa de Vest vizitau Praga, unde cântau și fumau jointuri alături de noii lor prieteni. Această deschidere a îngrozit atât liderul sovietic Leonid Brejnev, cât și pe șeful KGB, Iuri Andropov. Totuși, Andropov a perceput și o oportunitate, văzând în această liberalizare un context favorabil pentru infiltrarea spionilor săi, care puteau trece cu ușurință prin regimul de frontieră cehoslovac cu pașapoartele lor occidentale false.
Cinci dintre noii veniți au fost instruiți să viziteze restaurante, muzee, galerii de artă și hoteluri, cu scopul de a găsi cehi cu vederi de opoziție. Dacă era necesar, ei puteau plăti pentru informații politice utile, sugerând subtil că…
Banii și influența serviciilor secrete occidentale în Cehoslovacia
Există suspiciuni că anumite fonduri ar putea proveni de la serviciile secrete occidentale, iar unii agenți au fost instruiți să stabilească relații cu editorii de ziare din Cehia, încercând să-i convingă să publice declarații antisovietice pentru a intensifica tensiunile. În plus, au fost create false rezerve de arme americane pentru a „demonstra” susținerea Statelor Unite pentru mișcarea de reformă.
Infiltrarea spionilor în mișcarea reformistă
În anul 1969, pe fondul reprimerii mișcării reformiste de către Uniunea Sovietică, mai mulți spioni au reușit să se infiltreze în rândurile acesteia. Unul dintre ei, Yuri Linov, s-a prezentat în Praga sub identitatea falsă a unui om de afaceri austriac, Karl-Bernd Motl. Rapid, Linov s-a integrat în cercurile studențești și ale jurnaliștilor progresiști, socializând în baruri și participând la întâlniri cu protestatarii. Noaptea, consuma „un râu de vin roșu ieftin”, iar dimineața redacta rapoarte despre activitățile lor, pe care le transmitea superiorilor săi.
Coordonarea spionilor și metodele de acțiune
Spionii erau coordonați de Dmitri Vetrov, un bărbat impunător, care îi motiva pe spionii KGB să furnizeze informații despre tinerii idealisti ce aspirau la reformarea comunismului. Vetrov îi admonesta pe Linov și pe alții pentru că analizau prea mult situația, amintindu-le despre o operațiune anterioară în Berlin, unde s-a deghizat pentru a neutraliza un disident. Aceasta includea transportarea țintei într-un covor, pe care o trimitea apoi în Uniunea Sovietică. „Covor. Avion. Siberia”, obisnuia să sublinieze Vetrov, făcând referire la modul în care disidenții din Cehoslovacia ar trebui să fie tratați.
Prietenia cu Jan Křížek și planurile sale provocatoare
Printre noii prieteni ai lui Linov se număra Jan Křížek, un tânăr de 25 de ani, cunoscut pentru obiceiurile sale de consum excesiv de alcool și pentru părul său dezordonat. Křížek era profund marcat de figura lui Jan Palach, studentul care, prin autoimolare, a devenit simbol al rezistenței. El i-a împărtășit lui Linov planul de a-și da foc pe 21 august, cu ocazia primei aniversări a invaziei sovietice, afirmând: „Palach este acum un erou ceh, iar în curând Křížek va fi cunoscut de toată lumea.” Linov a raportat aceste planuri lui Vetrov, care a informat ulterior că Křížek a fost reținut și internat într-o instituție psihiatrică.
Dezvăluiri despre Operațiunea Progres
Operațiunea Progres a fost expusă pentru prima dată în 1999, când un istoric a publicat o lucrare bazată pe documente KGB obținute de un arhivar disident. Documentele originale, acum accesibile publicului, oferă informații suplimentare despre evenimentele din Primăvara de la Praga și despre utilizarea spionilor în blocul sovietic.
Extinderea Operațiunii în întregul bloc socialist
Andropov a fost atât de impresionat de eficiența Operațiunii Progres în gestionarea disidenței din Praga, încât a decis să extindă această operațiune pentru a acoperi întregul bloc socialist. Misiunile pe termen scurt au continuat să fie desfășurate timp de două decenii, în special în Ungaria, unde KGB era preocupat de influența considerată „sionistă” asupra partidului și elitei politice.
Ilegaliștii și Tensiunile din Europa de Est
În perioada de intensificare a tensiunilor etnice din Iugoslavia, ilegaliștii au călătorit în Kosovo pentru a analiza conflictul dintre sârbi și albanezi. Acești spioni au extins activitățile lor și în Polonia, unde și-au îndreptat atenția spre biserica catolică, căutând să stabilească legături cu influente personalități religioase, inclusiv cu cercul arhiepiscopului Karol Wojtyła, care avea să devină ulterior Papa Ioan Paul al II-lea.
Rolul KGB-ului și Continuarea Activităților Ilegale
KGB-ul a început să utilizeze ilegaliști și în interiorul Uniunii Sovietice, infiltrându-se sub identități de provocatori occidentali pentru a evalua loialitatea disidenților suspectați. Activitățile ilegaliștilor au fost parte integrantă a strategiei Rusiei încă de la începuturile puterii sovietice, iar această practică continuă și în prezent, cu scopul de a infiltra Occidentul.
Percepția asupra Ilegaliștilor în Rusia
Vladimir Putin a subliniat, de-a lungul timpului, realizările semnificative ale acestor spioni, însă narațiunea oficială nu include și acțiunile lor împotriva disidenților din blocul sovietic. În loc de a fi văzuți ca agenți care acționează împotriva propriilor cetățeni, ilegaliștii sunt descriși ca eroi care descoperă informații valoroase în Occident pentru a susține interesele naționale ale Rusiei.
„Ilegaliștii sunt construiți într-un mod special, cu o morală puternică și un caracter ferm,” a declarat Putin în 2017. „Suntem mândri de ei.”
Referință la Lucrarea Semnată de Shaun Walker
Informațiile din acest articol se bazează pe volumul „The Illegals. Russia’s Most Audacious Spies and the Plot to Infiltrate the West” scris de Shaun Walker.
