Cum a reușit un avion de vânătoare F-16 să doboare o rachetă balistică și motivele din spatele abandonării acestei strategii
Unul dintre programele experimentale ale SUA, destinat contracarării rachetelor balistice, a implicat utilizarea unui avion de vânătoare F-16, care a reușit să doboare cu succes o rachetă balistică. Totuși, condițiile specifice necesare pentru un astfel de angajament au condus la decizia de a nu adopta conceptul pentru utilizare pe scară largă.
Deși oficialii ucraineni consideră că interceptarea rachetelor balistice cu un F-16 este imposibilă, acest avion a demonstrat capacitatea de a realiza această misiune, deși conceptul nu a intrat niciodată în serviciul operațional. Proiectul a fost inițiat din dorința Statelor Unite de a intercepta rachetele balistice, similar integrării recente a AIM-174 cu F/A-18.
Programul NCADE (Network Centric Airborne Defense Element), lansat în anii 2000, își propunea interceptarea rachetelor balistice cu rază scurtă și medie de acțiune în timpul fazelor de propulsie și ascensiune. SUA căutau o soluție cu costuri reduse, dezvoltată în colaborare cu Raytheon și Aerojet, folosind componente de la rachetele aer-aer existente, în special AIM-120.
Noua rachetă interceptoare trebuia să fie suficient de compactă pentru a putea fi lansată din aproape orice avion de luptă american, inclusiv F-16, F-15, F/A-18, F-22 și F-35, precum și din UAV-ul MQ-9 Reaper. Aceasta ar fi oferit o flexibilitate operațională semnificativă fără a necesita modificări adiționale ale aeronavelor.
Proiectul a avansat până la testarea componentelor, iar în 2007, două rachete aer-aer AIM-9X, echipate cu noul seeker NCADE, au interceptat cu succes o rachetă balistică, demonstrând fezabilitatea conceptului. Totuși, pentru ca un interceptor NCADE complet dezvoltat să poată ataca o rachetă balistică, aeronava de lansare trebuia să se afle la mai puțin de 160 de kilometri de locul de lansare a rachetei. Până în 2012, distanța necesară a fost revizuită la doar 50 de kilometri.
Comitetul Consiliului Național de Cercetare al SUA a concluzionat că rachetele balistice își încep faza de lansare la altitudini prea mari pentru o interceptare sigură. Aceasta limitează semnificativ intervalul de timp pentru angajare și crește vulnerabilitatea avioanelor de luptă care acționează ca platforme de lansare.
Astfel, programul a produs un interceptor de nișă, iar deficiențele sale decurgeau direct din conceptul de bază. Interceptarea unei rachete balistice în timpul fazei de propulsie de la un avion de vânătoare a fost considerată mult mai puțin practică decât utilizarea sistemelor convenționale de apărare antiaeriană la sol, precum Patriot PAC-3 MSE.
În lumina acestor analize, programul NCADE a fost în cele din urmă anulat, fiind invocate lipsa progresului în dezvoltare și interesul tot mai scăzut din partea planificatorilor apărării.
