Legătura dintre erbicide, pesticide și boala Parkinson
Erbicidele și pesticidele au fost asociate în diverse studii cu apariția unor afecțiuni grave, inclusiv cancerul, problemele de reproducere și tulburările de dezvoltare. Boala neurodegenerativă Parkinson a devenit un subiect de interes pentru cercetători, care identifică din ce în ce mai multe cazuri în care expunerea la substanțe chimice precum MPTP, paraquat și glifosat contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni. Medicul olandez Bas Bloem, cunoscut pentru activitatea sa la o clinică de renume mondial, coordonează o echipă de cercetare dedicată. Aceștia tratează sute de pacienți anual și efectuează studii inovatoare în domeniul diagnosticării timpurii și prevenirii bolii Parkinson.
Perspective inovatoare asupra bolii Parkinson
Într-o lucrare publicată în 2024, în colaborare cu neurologul american Ray Dorsey, Bloem a subliniat că Parkinson este „predominant o boală de mediu”. Această afirmație sugerează că afecțiunea este determinată mai puțin de factori genetici și mai mult de expunerea prelungită la substanțe toxice, cum ar fi poluarea aerului, solvenții industriali și, cel mai important, pesticidele.
Incidentul din 1982 și descoperirea MPTP
În vara anului 1982, un incident alarmant a avut loc în California, când șapte consumatori de heroină au fost internați cu simptome severe de paralizie. Aceștia, având în jur de 20 de ani și fiind anterior sănătoși, au fost afectați de un drog sintetic fabricat în laboratoare improvizate. Medicii au identificat rapid cauza: MPTP, un contaminant neurotoxic care a afectat o porțiune crucială a creierului, substantia nigra, responsabilă pentru controlul mișcării. Pacienții au dezvoltat simptome avansate ale bolii Parkinson într-un interval foarte scurt, provocând surprinderea neurologilor care considerau că Parkinson este o afecțiune legată de îmbătrânire.
Legătura chimică dintre MPTP și paraquat
MPTP s-a dovedit a avea o structură chimică similară cu paraquat, un erbicid utilizat pe scară largă în Statele Unite și Europa timp de decenii. Deși unii pacienți au beneficiat de tratamente care le-au permis să-și recupereze parțial mobilitatea, leziunile suferite au fost permanente, iar cei șapte pacienți nu s-au recuperat complet niciodată. Experiența a avut un impact profund asupra tânărului medic olandez Bas Bloem, care, în 1989, la scurt timp după absolvirea facultății de medicină, a călătorit în Statele Unite pentru a colabora cu William Langston, neurologul care a făcut legătura dintre MPTP și Parkinson.
O nouă înțelegere a bolii Parkinson
Experiențele și observațiile făcute de Bloem în cadrul acelei colaborări i-au schimbat radical perspectiva asupra bolii și cauzelor sale. „A fost ca un fulger”, a declarat Bloem. „O singură substanță chimică putea replica întreaga boală. Parkinson nu este doar o chestiune de ghinion; ea poate fi provocată”.
Activitatea curentă a medicului Bas Bloem
Astăzi, la 58 de ani, Bloem conduce o clinică de prestigiu și o echipă de cercetare la Centrul Medical al Universității Radboud din Nijmegen, un oraș medieval din Olanda, situat aproape de granița cu Germania. Acesta continuă să trateze sute de pacienți anual și să conducă studii de avangardă în domeniul diagnosticării timpurii și prevenirii bolii Parkinson. Holul clinicii este adesea plin de pacienți care se deplasează cu dificultate, unii având nevoie de cărucioare, în timp ce alții sunt susținuți de îngrijitori. Aceste imagini reflectă impactul profund pe care această boală îl are asupra vieților celor afectați.
Creșterea alarmantă a cazurilor de boală Parkinson
În cele mai aglomerate zile, clinica condusă de Bloem primește peste 60 de pacienți, iar acesta susține că numărul acestora continuă să crească. Spre deosebire de mulți colegi de breaslă, Bloem participă activ la conferințe internaționale, se consultă cu decidenții politici și își prezintă concluziile atât în fața publicului, cât și a comunității științifice. Activitatea sa se concentrează pe îngrijirea pacienților, dar și pe identificarea cauzelor acestei boli devastatoare, promovând atât mișcarea și tratamentele personalizate, cât și atragerea atenției asupra factorilor care ar putea contribui la declanșarea bolii Parkinson.
Bloem a devenit o voce proeminentă în discutarea impactului mediului asupra dezvoltării bolii Parkinson, subliniind eșecul societății de a aborda efectele pe termen lung ale poluării și expunerii la substanțe toxice. „Parkinson este o boală provocată de om”, afirmă el, adăugând că „tragedia este că nici măcar nu încercăm să o prevenim”.
O istorie îngrijorătoare a bolii Parkinson
Descrisă pentru prima dată în 1817 de chirurgul englez James Parkinson, „paralizia tremurătoare” a fost considerată o afecțiune rară care afecta în special bărbații în vârstă. Totuși, în ultimele două decenii, numărul cazurilor de boală Parkinson la nivel mondial s-a dublat, iar estimările sugerează că se va dubla din nou în următorii 20 de ani. Aceasta a devenit una dintre cele mai rapid crescânde afecțiuni neurologice, depășind chiar accidentele vasculare cerebrale și scleroza multiplă.
Boala determină moartea progresivă a neuronilor care produc dopamină, afectând capacitatea pacienților de a se mișca, de a vorbi și, în cele din urmă, de a-și folosi abilitățile cognitive. În prezent, nu există un tratament eficient pentru această afecțiune.
Factori de risc și responsabilități
Deși vârsta și predispoziția genetică sunt factori recunoscuți, Bloem și alți specialiști din domeniul neurologiei consideră că aceștia nu pot explica singular creșterea rapidă a cazurilor de Parkinson. Într-o lucrare recentă, scrisă în colaborare cu neurologul american Ray Dorsey, Bloem a afirmat că Parkinson este „predominant o boală de mediu”, fiind influențată mai mult de expunerea la substanțe toxice, cum ar fi poluarea, solvenții industriali și, în special, pesticidele.
Deși majoritatea pacienților care vin la clinica lui Bloem nu sunt agricultori, mulți trăiesc în zone rurale unde utilizarea pesticidelor este frecventă. Observațiile sale au relevat o corelație: Parkinson apare mai des în regiunile cu agricultură intensivă. „Parkinson a fost o boală foarte rară până la începutul secolului XX”, explică Bloem, subliniind cum revoluția agricolă și utilizarea pe scară largă a pesticidelor au dus la o creștere semnificativă a cazurilor.
Acțiuni europene și consecințe
În Europa, s-au luat măsuri bazate pe dovezi științifice. De exemplu, erbicidul paraquat, similar din punct de vedere chimic cu MPTP, a fost interzis în 2007, după ce Suedia a acționat în justiție Comisia Europeană pentru neglijarea dovezilor privind toxicitatea sa. Alte pesticide, cum ar fi rotenona și maneb, au fost, de asemenea, retrase de la aprobat. Cu toate acestea, aceste măsuri nu sunt universal aplicabile, iar multe zone continuă să se confrunte cu provocări semnificative în gestionarea utilizării pesticidelor și a altor substanțe toxice.
Impactul Paraquat și Glifosat în Agricultura Modernă
Paraquat continuă să fie produs în Regatul Unit și China, fiind utilizat pe ferme din Statele Unite, Noua Zeelandă și Australia, iar o parte din acesta este exportată în anumite regiuni din Africa și America Latină, zone în care incidența bolii Parkinson a crescut semnificativ. Acest erbicid, odată considerat al doilea cel mai vândut din lume, după glifosat, a generat profituri considerabile pentru compania Syngenta, cu capital chinezesc și sediul în Elveția. Totuși, popularitatea sa a scăzut, iar în prezent, paraquat contribuie cu o mică parte la activitatea globală a companiei.
În Statele Unite, Syngenta se confruntă cu mii de procese intentate de persoane care susțin că utilizarea paraquat-ului le-a provocat Parkinson, iar cazuri similare sunt și în desfășurare în Canada. Syngenta a negat constant orice asociere între paraquat și Parkinson, referindu-se la evaluările de reglementare din SUA, Australia și Japonia care nu au găsit dovezi de cauzalitate. Compania a menționat că analiza din 2024 a concluzionat că paraquat nu acționează prin același mecanism neurotoxic ca MPTP, substanță asociată cu Parkinsonul.
Într-un răspuns detaliat, Syngenta a afirmat că există dovezi solide că paraquatul nu produce efecte neurotoxice prin căile cele mai relevante pentru expunerea umană, cum ar fi ingestia, contactul cu pielea sau inhalarea. „Paraquat este sigur atunci când este utilizat conform instrucțiunilor”, a adăugat compania.
Glifosatul: Un Erbicid Controversat
Printre substanțele chimice utilizate în prezent, glifosatul a generat cea mai mare atenție și a fost subiectul multor dispute legale. Acesta este cel mai utilizat erbicid la nivel mondial, iar urme ale sale pot fi găsite pe terenuri agricole, în păduri, râuri și chiar în precipitațiile din regiunile protejate ale Europei. Se regăsește și în praful din case, hrana pentru animale și produsele de supermarket. Un studiu din SUA a relevat prezența sa în 80% din probele de urină ale populației.
În ultimii ani, glifosatul, comercializat sub marca Roundup, a fost în centrul unei furtuni legale și de reglementare la nivel internațional. Bayer, compania care a achiziționat Monsanto, producătorul original al Roundup, a plătit peste 10 miliarde de dolari pentru a soluționa procesele care leagă glifosatul de limfomul non-Hodgkin. Deși glifosatul nu mai este brevetat, fiind produs de numeroase companii din întreaga lume, Bayer rămâne cel mai mare vânzător al acestuia, estimându-se vânzări de 2,6 miliarde de euro în 2024, în ciuda concurenței și presiunilor legale.
În Europa, interesele din sectoarele agricol și chimic au exercitat presiuni considerabile pentru a menține utilizarea glifosatului, avertizând că interzicerea acestuia ar putea afecta drastic productivitatea agricolă. Autoritățile naționale sunt divizate în privința acestui subiect, iar Franța a încercat să ia măsuri în acest sens.
Germania și promisiunile nerespectate privind glifosatul
Germania a anunțat o interdicție totală asupra glifosatului, dar nu a reușit să se conformeze acestei promisiuni. În 2023, în ciuda temerilor crescânde, a deficiențelor în privința datelor de siguranță pentru om și a presiunilor politice, Uniunea Europeană a reautorizat utilizarea acestuia pentru o perioadă suplimentară de 10 ani.
Controversele legate de siguranța glifosatului
Deși discuțiile pe tema glifosatului s-au concentrat în mare parte pe posibilele riscuri de cancer, există studii care sugerează că substanța chimică ar putea fi asociată cu efecte adverse asupra reproducerii, tulburări de dezvoltare, perturbări ale sistemului endocrin și chiar cancer la copii. Deși nu s-a stabilit o legătură directă între glifosat și boala Parkinson, Bayer a declarat că evaluările de reglementare nu au identificat nicio asociere între produsele sale și această afecțiune. Compania a menționat un studiu de sănătate în agricultură din SUA, care a urmărit aproape 40.000 de utilizatori de pesticide și nu a găsit o legătură semnificativă statistic.
Critica asupra evaluării riscurilor
Bloem, un expert în domeniu, susține că lipsa unei legături dovedite între glifosat și Parkinson reflectă mai mult modul în care evaluăm riscurile, decât siguranța reală a substanței. Spre deosebire de paraquat, care provoacă stres oxidativ imediat și a fost legat de Parkinson în studii de laborator și epidemiologice, efectele potențiale ale glifosatului sunt mai indirecte. Acestea ar putea acționa prin inflamație, perturbarea microbiomului sau disfuncție mitocondrială, toate fiind mecanisme cunoscute pentru contribuția la moartea neuronilor care produc dopamină. Acest lucru face ca efectele să fie mai greu de detectat în teste toxice tradiționale.
Provocări în reglementarea pesticidelor
Bayer a indicat paraquatul ca fiind una dintre substanțele chimice agricole direct legate de apariția bolii Parkinson, cu toate că producătorul acestuia, Syngenta, contestă această asociere. Cadrul de evaluare a pesticidelor din Uniunea Europeană, similar cu multe alte sisteme de reglementare, se concentrează pe toxicitatea acută, precum semnele de otrăvire pe termen scurt, dar boala Parkinson se dezvoltă treptat, pe parcursul a zeci de ani.
Testele de reglementare izolează substanțele chimice, rareori analizând modul în care acestea interacționează în condiții reale. Un studiu din 2020 realizat în Japonia a evidențiat riscurile acestei abordări, arătând cum expunerea la glifosat și MPTP, un compus care imită efectele Parkinson, poate fi extrem de periculoasă.
Impactul consumului de heroină asupra bolii Parkinson în California
Studiile recente evidențiază o legătură alarmantă între consumul de heroină și pierderile de celule cerebrale, arătând că această combinație produce efecte mai devastatoare decât utilizarea acestor substanțe în mod izolat. „Acesta este un scenariu de coșmar”, a declarat un expert în domeniu, subliniind că nu se efectuează teste adecvate pentru a înțelege pe deplin aceste efecte.
Problemele cu transparența în industria chimică
Chiar și atunci când există date relevante, acestea nu ajung întotdeauna la autoritățile de reglementare. Documentele interne ale unor companii, prezentate în instanță, sugerează că Syngenta era conștientă de riscurile pe care le prezintă paraquat pentru sănătatea creierului de zeci de ani. Compania a negat aceste acuzații, afirmând că nu există dovezi care să sprijine o astfel de legătură.
Recent, Bayer și Syngenta au fost criticate pentru că nu au comunicat autorităților europene studiile legate de toxicitatea asupra creierului, deși aceste informații au fost furnizate autorităților din Statele Unite. Un exemplu semnificativ este cazul în care Syngenta nu a dezvăluit studii referitoare la pesticidul abamectin, ceea ce a fost considerat o încălcare a legislației europene.
Îngrijorările legate de sănătatea publică
Un expert a ridicat întrebări legate de încrederea în companiile care produc substanțe chimice, întrebându-se de ce ar trebui să fie considerate cele mai bune administratoare ale sănătății publice, având în vedere profiturile lor uriașe din vânzările acestor produse. Syngenta a afirmat că studiile pe care le-a reținut nu au legătură cu boala Parkinson și că a prezentat toate informațiile solicitate conform normelor europene de transparență.
Reacții la nivel guvernamental
Mai multe guverne, inclusiv cele din Franța, Italia și Germania, au început să recunoască boala Parkinson ca o posibilă boală profesională legată de expunerea la pesticide, permițând astfel accesul la despăgubiri pentru lucrătorii agricoli afectați. Cu toate acestea, un expert subliniază că această recunoaștere nu a determinat o schimbare semnificativă în întregul sistem.
Provocările instituțiilor de sănătate publică
Neîncrederea în instituțiile de sănătate publică este o preocupare majoră. Un exemplu este Bernhard Url, fostul director executiv al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), care a fost criticat pentru că agenția s-a bazat pe studiile prezentate de companii. Deși Url recunoaște această structură, el susține că procesul a devenit acum mai transparent și mai riguros din punct de vedere științific.
În discuțiile recente, Url a subliniat că există domenii care necesită o atenție mai mare, cum ar fi cercetările emergente legate de microbiom, sinergia chimică și expunerea cronică la doze mici. Deși nu a menționat explicit boala Parkinson, implicațiile sunt evidente, sugerând că anumite aspecte ale sănătății publice rămân neexplorate.
Problemele structurale ale EFSA în evaluarea riscurilor
Un oficial din cadrul EFSA a recunoscut recent că agenția se confruntă cu provocări semnificative în procesul de evaluare a riscurilor, subliniind că o parte din aceste probleme sunt de natură structurală. EFSA se bazează pe un sistem construit în jurul unor metode predefinite și pe datele furnizate de industrie. „Evaluăm riscurile pe baza informațiilor disponibile și a cadrului legal care ne permite să facem aceste evaluări”, a declarat acesta. „Însă, știința evoluează mai rapid decât legislația, ceea ce creează o tensiune constantă”.
Compararea cu Agenția Europeană pentru Medicamente
EFSA lucrează sub constrângeri care nu afectează Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA). Spre deosebire de EMA, care alocă fonduri agențiilor naționale, EFSA se bazează pe experții voluntari din statele membre, fapt ce limitează integrarea și colaborarea. „Nu suntem în aceeași ligă”, a subliniat oficialul.
Resurse limitate pentru o agenție de amploare
Oficialul a descris EFSA ca o agenție responsabilă de evaluarea unui sistem alimentar de trilioane de dolari, dar care funcționează cu resurse științifice limitate. Modelul de reglementare existent nu a fost conceput pentru a răspunde eficient riscurilor asociate bolilor cronice, cum ar fi Parkinson. „Nu primim sprijinul necesar pentru a ne coordona la nivel european”, a adăugat el. „Comparativ cu importanța economică a întregii industrii agroalimentare, resursele sunt insuficiente”.
Responsabilitatea politică în deciziile legate de siguranța alimentară
Oficialul a fost clar în ceea ce privește responsabilitatea agenției: „Întrebarea privind nivelul de siguranță nu este în atribuțiile noastre, ci este o decizie politică”. EFSA poate semnala riscurile, dar guvernele sunt cele care trebuie să decidă dacă acestea sunt acceptabile. Această abordare subliniază că, deși știința oferă informații, politica decide direcția acțiunilor.
Lacunele din știință și acțiunile inconsecvente
„Există lacune”, a afirmat oficialul, însă aceste lacune nu conduc întotdeauna la acțiuni, mai ales atunci când costurile precauției sunt percepute ca amenințări economice.
Studii relevante privind boala Parkinson și pesticidele
Dovezile din domeniu devin tot mai concludente. În Franța, un studiu la nivel național a evidențiat o rată semnificativ mai mare a bolii Parkinson în regiunile viticole care utilizează frecvent fungicide. Un alt studiu a arătat că zonele cu un consum ridicat de pesticide agricole au rate mai mari de Parkinson, sugerând o relație doză-răspuns. În Canada și SUA, hărțile de cazuri de Parkinson corespund zonelor de agricultură intensivă.
Perspectivele din Olanda
Deși Olanda nu a prezentat încă date comparabile, experții cred că situația este similară. „Dacă am cartografia boala Parkinson aici, am găsi aceleași tipare”, a afirmat un specialist. Primele semne ale problemei sunt deja vizibile, cu o creștere de 30% a cazurilor de Parkinson în Olanda în ultimul deceniu, în contextul utilizării ridicate a pesticidelor în această țară.
Creșterea cazurilor de Parkinson și nevoia de schimbare
Deși creșterea cazurilor de Parkinson în anumite regiuni ale lumii este mai lentă comparativ cu alte zone, aceasta rămâne totuși semnificativă, conform declarațiilor lui Bloem. În zonele agricole, cum ar fi Betuwe, situată pe cursul inferior al fluviului Rin, fizioterapeuții au observat o concentrare alarmantă de cazuri. Un sat din apropierea Arnhem a raportat mai mult de o duzină de cazuri. Bloem subliniază că nu există fermieri care să acționeze în mod intenționat greșit; aceștia urmează regulile existente. Problema constă în faptul că aceste reglementări sunt inadecvate.
Schimbarea mentalității în reglementare
Pentru Bloem, o soluție eficientă în combaterea epidemiei presupune o transformare a mentalității de reglementare, trecând de la o abordare reactivă la una preventivă. Aceasta implică solicitarea de studii pe termen lung despre neurotoxicitate, testarea combinațiilor chimice și evaluarea expunerii în condiții reale, precum și considerarea predispoziției genetice. De asemenea, este esențial ca producătorii să fie obligați să demonstreze siguranța produselor lor, în loc ca oamenii de știință să fie nevoiți să dovedească daunele cauzate.
„Nu interzicem parașutele după ce se defectează”, afirmă Bloem, evidențiind contrastul cu modul în care sunt gestionate substanțele chimice. „Așteptăm până când oamenii devin bolnavi”.
Intervenții preventive și limitele acțiunii individuale
Echipa lui Bloem se concentrează și pe intervenții preventive, cum ar fi exercițiile fizice, alimentația sănătoasă și reducerea stresului, pentru persoanele deja diagnosticate cu Parkinson, realizând unul dintre cele mai cuprinzătoare studii în acest domeniu. Totuși, Bloem este conștient de limitele măsurilor individuale. „Nu poți face exerciții pentru a elimina expunerea la pesticide”, subliniază el. „Avem nevoie de schimbări la nivel de reglementare”.
Bloem a observat un model similar în trecut, menționând cazuri precum azbestul, plumbul din benzină și tutunul. „De fiecare dată, am acționat mult prea târziu, la zeci de ani după ce daunele au fost deja făcute”, spune el. Deși știința și dovezile există, intervențiile au fost întotdeauna întârziate. „Nu este vorba despre lipsa de informații suficiente, ci despre un sistem care nu este construit pentru a asculta răspunsurile incomode”, adaugă Bloem.
Un apel la acțiune
Clinica sa a devenit mai liniștită, majoritatea personalului având deja programul încheiat, iar coridoarele sunt goale. Bloem își adună lucrurile, dar nu a terminat încă. „Dacă nu rezolvăm această problemă acum”, avertizează el, „ne vom uita înapoi peste 50 de ani și ne vom întreba: «Unde ne era mintea?»”.
