Tunurile rusești de pe coasta Spaniei: Rămășițe ale unei escrocherii istorice
Tunurile rusești care pot fi admirate în prezent în diverse orașe de pe coasta Spaniei, de la Cartagena în sud până la Ferrol în nord-vest, reprezintă vestigii ale uneia dintre cele mai mari escrocherii din istorie. Acestea sunt ceea ce a rămas din așa-numitele „Corăbii negre”, care au fost vândute de țarul Alexandru I al Rusiei regelui Spaniei, Ferdinand al VII-lea.
Numărul tunurilor rusești și destinațiile lor
Conform estimărilor academicianului spaniol Diego Quevedo Carmona, expert în istoria navală, un număr de 630 de tunuri din Rusia au ajuns în Spania. Dintre acestea, cel puțin 18 au fost transformate în piese de muzeu sau au fost expuse în grădini publice și piețe din orașe precum Vigo, Cadiz, Ferrol sau Cartagena. Multe dintre celelalte tunuri au fost reciclate, fiind utilizate la consolidarea fundațiilor unor clădiri sau ca piese metalice pentru acostare.
Contextul istoric al achiziției
Motivul pentru care atât de multe tunuri rusești se regăsesc în Spania este legat de decizia regelui Ferdinand al VII-lea de a cumpăra corăbii de la țarul Alexandru I într-un moment în care Spania avea o nevoie urgentă de nave pentru a-și menține controlul asupra coloniilor de peste ocean. În total, au fost achiziționate 630 de tunuri, dar niciunul dintre ele nu a fost vreodată folosit în luptă.
Consecințele deciziilor regale
În timpul domniei lui Ferdinand al VII-lea, Spania a suferit pierderi semnificative, inclusiv aproape toate coloniile din America, iar imediat după moartea sa a izbucnit un război civil de amploare (Primul război carlist). Potrivit lui Carmona, regele a decis să nu mai aștepte înlocuirea flotei pierdute în Bătălia de la Trafalgar (1805) și a ales să cumpere opt nave din Imperiul Țarist. Acordul a fost semnat pe 11 august 1817, iar Spania urma să plătească Rusiei suma de 68 de milioane de reali.
Călătoria corăbiilor și starea lor la sosire
Corăbiile, construite din lemn de pin și aflate sub comanda contraamiralului Anton Vasilievici von Moller, au plecat din Tallinn în octombrie 1817 și au ajuns la Cadiz abia pe 21 februarie a anului următor. În timpul celor patru luni de călătorie, echipajul a fost nevoit să oprească în diverse porturi pentru a efectua reparații repetate. Odată ajunse în Spania, adevărata față a afacerii a fost dezvăluită: navele se aflau într-o stare deplorabilă.
Corăbiile negre: o dezamăgire navală
Navele vândute de țarul Alexandru I regelui Ferdinand al VII-lea au fost descrise ca fiind „adevărate epave”. Lemnul acestora era crăpat, iar găurile prin care putea pătrunde apa erau omniprezente. Inspecția din port a scos la iveală că starea corăbiilor era mult sub așteptări, punând astfel în evidență escrocheria din spatele acestei afaceri maritime.
Dezastrul navelor rusești în flota spaniolă
Regele Ferdinand s-a plâns țarului Alexandru I cu privire la starea deplorabilă a navelor rusești, recunoscând că majoritatea dintre ele s-au degradat iremediabil. Singurele piese care mai puteau fi utilizate erau cele din fier. În răspuns, țarul a trimis trei fregate din Rusia, care au sosit în octombrie 1818, fiecare având între 36 și 76 de tunuri.
Din păcate, soarta navelor a fost din nou nefavorabilă spaniolilor. Vasul redenumit Reina Isabel, în onoarea Reginei Isabela de Castilia, a fost capturat în Chile de către luptătorii pentru independență, în timp ce nava Viva a fost scufundată în portul Havana. Fregata denumită Alejandro I a început să ia apă pe parcursul traversării Atlanticului, fiind nevoită să se întoarcă în Spania. Deși lemnul utilizat pentru construcția navelor rusești era rezistent la frigul din Marea Baltică, acesta nu se adapta bine călătoriilor prelungite prin ape calde.
Carmona a descris navele vândute de țar regelui Spaniei ca fiind „adevărate epave”. Regele Spaniei se afla într-o situație disperată, având nevoie urgentă de nave de război pentru a-și păstra controlul asupra coloniilor din America, în urma distrugerii unei mari părți a flotei în Bătălia de la Trafalgar din 1805.
Corupția în cadrul tranzacției
Tranzacția eșuată a fost influențată și de corupția care afecta Casa de Bourbon în acea perioadă, având legături cu ambasadorul rus în Spania. O parte din fondurile alocate pentru această afacere au dispărut înainte de a ajunge la vânzător, fiind probabil sustrase de consilierii lui Ferdinand al VII-lea. Rusia a reușit să recupereze doar puțin peste jumătate din suma convenită în contract și a încercat, fără succes, să obțină restul banilor timp de un deceniu după aceea.
Afacerea a fost negociată de apropiați ai regelui Spaniei, fără cunoștința sau implicarea ministrului de stat și a celor responsabili pentru marină și trezorerie.
Soarta corăbiilor negre
Între anii 1821 și 1823, majoritatea „corăbiilor negre”, afectate de deteriorarea lemnului, au fost dezasamblate. Doar o parte din provizii și piesele de artilerie au mai putut fi reutilizate. Unele tunuri au fost montate pe nave spaniole, precum Guerrero, Constitucion, Soberano sau Heroe, dar au rămas pentru totdeauna marcate cu vulturul imperial cu două capete, simbolul utilizat de țarii Rusiei.
