Amintirea Sfântului Cuvios Moise Etiopianul
Pe 28 august, Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Cuvios Moise Etiopianul, un important Părinte al pustiei egiptene. Născut în Etiopia, Moise a avut o tinerețe marcată de răutăți, fiind cunoscut ca un tâlhar vestit. De neam etiopian și cu o față neagră, a fost rob al unui stăpân care l-a gonit din cauza comportamentului său violent, unindu-se cu alți tâlhari și devenind căpetenia lor.
Viața de pocăință
Moise a comis numeroase fapte necurate, dar povestea sa nu este uitată, ci este menționată pentru a evidenția transformarea sa spirituală. După o viață de păcate, el s-a întors la Dumnezeu și a devenit monah, demonstrând o râvnă extraordinară în viața ascetică. A fost hirotonit preot printr-o descoperire divină și, în urma acestei chemări, a adunat 75 de ucenici, trăind în nevoință timp de 15 ani.
Martiriul și moartea
În fața amenințării arabilor, Moise a refuzat să părăsească schitul, alegând să rămână cu ucenicii săi. Conform relatărilor, el a spus: „Cel ce ridică sabia, de sabie va muri!” A fost ucis de năvălitori, împreună cu câțiva dintre ucenicii săi, sfârșind astfel o viață de pocăință și dedicare lui Dumnezeu.
Amintirea Sfântului Iosif Isihastul
Pe aceeași dată, 28 august, se pomenește și de Sfântul Cuvios Iosif Isihastul, născut în 1898 în Insula Paros, Grecia, sub numele de Francisc. Orfan de tată, a lucrat în portul Pireu și s-a înrolat în armată. După serviciul militar, a căutat o viață monahală și a sosit pe Muntele Athos la vârsta de 23 de ani.
Contribuția sa monahală
Iosif a petrecut timp căutând un părinte duhovnicesc, întâlnind în cele din urmă pe părintele Arsenie. Împreună, au construit un paraclis și mai multe chilii în munți. De-a lungul vieții, Iosif a fost dedicat nevoințelor ascetice, chiar și în fața problemelor de sănătate. A murit pe 28 august 1959, având daruri duhovnicești remarcabile, cum ar fi vederea luminii divine și cunoașterea gândurilor.
Concluzie
Amintirea acestor sfinți, Moise Etiopianul și Iosif Isihastul, ne reamintește de puterea pocăinței și dedicării față de Dumnezeu, subliniind impactul profund al vieții lor asupra tradiției ortodoxe.
