CEDO validează confiscarea averii nejustificate a unui funcționar public
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit că confiscarea averii nejustificate a unui funcționar public este legală, în urma unei verificări efectuate de Agenția Națională de Integritate (ANI). Decizia a fost pronunțată marți în cazul Păcurar contra României, în care CEDO a concluzionat, în unanimitate, că nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, conform Articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și nici dreptul la protecția proprietății, conform Articolului 1 din Protocolul Nr. 1.
Detalii despre confiscarea averii
Averea nejustificată confiscată era evaluată la aproximativ 57.000 de euro. Cazul se referă la confiscarea bunurilor lui Ioan Păcurar, un cetățean român născut în 1960, care ocupa funcția de șef al unui inspectorat de poliție în Cluj-Napoca. Acțiunea de confiscare a fost inițiată pe baza unor reglementări legale care vizează menținerea integrității în funcția publică, având în vedere că proveniența bunurilor sale nu a fost justificată.
Confiscarea a fost decisă printr-o hotărâre a Curții de Apel Cluj din februarie 2016, în urma verificărilor efectuate de ANI, care au fost declanșate de completarea incorectă a declarațiilor de avere ale lui Păcurar.
Decizia Curții și argumentele sale
CEDO a subliniat că Articolul 6 se aplică în context civil și nu penal, deoarece procedura de confiscare nu a implicat acuzarea penală a reclamantului. Curtea a confirmat că Păcurar a avut ample oportunități de a-și prezenta apărarea, atât în scris, cât și oral, și că a fost asistat de un avocat ales. Procesul a fost considerat corect și fără arbitrarietate, iar răsturnarea sarcinii probei în legătură cu proveniența bunurilor a fost validată de instanțele române.
Mai mult, CEDO a evaluat că măsura confiscării a fost proporțională, având în vedere că reglementările legale aplicabile ofereau suficiente garanții. Curtea a evidențiat că interpretarea legislației naționale revine, în principal, autorităților din România, și a confirmat existența unei baze legale clare pentru confiscarea bunurilor lui Păcurar, scopul fiind combaterea corupției și asigurarea integrității în sectorul public.
Concluzii asupra legislației și procedurii
CEDO a remarcat că legislația română relevantă, inclusiv Legile nr. 115/1996 și 176/2010, precum și activitatea ANI, au fost recunoscute de organismele internaționale pentru contribuția lor la lupta împotriva corupției. Procedura de confiscare a respectat reguli bine definite, iar Păcurar a avut posibilitatea de a-și susține punctul de vedere. De asemenea, nu a existat o prezumție legală că bunurile a căror proveniență nu a fost explicată ar fi fost obținute prin activități ilegale, iar analiza personală a circumstanțelor lui Păcurar a fost luată în considerare în totalitate.
În concluzie, CEDO a constatat că exista suficiente garanții în cadrul legislativ utilizat pentru confiscare, iar România a acționat în limitele discreției sale în lupta împotriva corupției, conform cerințelor internaționale.
Decizia Curții privind confiscarea averii lui Păcurar
Curtea a stabilit că măsura confiscării bunurilor lui Păcurar a fost justificată și proporțională cu scopul urmărit, neexistând astfel nicio încălcare a dreptului la protecția proprietății.
Începuturile verificărilor ANI
Verificările Agenției Naționale de Integritate (ANI) au debutat în anul 2011, când Păcurar a fost identificat ca neconform cu reglementările legale referitoare la completarea declarațiilor de avere. Acest aspect a generat suspiciuni cu privire la sursa bunurilor sale.
ANI a constatat că Păcurar nu a completat corect declarația de avere, document esențial pentru persoanele din înalte funcții publice, judecători și funcționari publici, conform prevederilor Legii nr. 115/1996. În consecință, a fost inițiată o procedură de verificare a averii sale.
Descoperirile ANI
În luna septembrie a anului 2012, Păcurar a fost informat că au fost identificate diferențe considerabile între veniturile și cheltuielile sale. La sfârșitul aceleași luni, ANI a raportat că, pentru anii 2001, 2003, 2004 și 2008-2010, diferențele totale se ridicau la 718.847,54 lei (aproximativ 189.143 euro). Cazul a fost ulterior trimis Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Cluj, unde a avut loc o audiere în noiembrie 2012, Păcurar fiind reprezentat de un avocat care a prezentat concluzii scrise.
Deciziile Comisiei de cercetare
În concluziile sale din martie 2013, Comisia de cercetare a identificat discrepanțe pentru perioada până în 2004, stabilind că sarcina probei era împărțită între ANI și persoana verificată. S-a constatat o diferență dovedită de 261.310 lei (aproximativ 59.000 de euro), iar cazul a fost înaintat Curții de Apel Cluj pentru a decide asupra confiscării bunurilor.
Hotărârea instanței
După mai multe audieri și prezentarea de documente, în februarie 2016, Curtea de Apel Cluj a emis o hotărâre împotriva lui Păcurar. Într-o decizie extinsă pe 18 pagini, instanța a subliniat că, deși bunurile sunt în general considerate dobândite în mod licit, această prezumție nu mai este valabilă pentru funcționarii publici atunci când există dovezi clare că anumite bunuri nu au fost obținute legal. Instanța a dispus confiscarea sumei de 254.924 lei (aproximativ 57.000 de euro) de la Păcurar, care a contestat decizia, însă recursul său a fost respins în martie 2017, rămânând astfel în vigoare hotărârea instanței inferioare.
Contestația la CEDO
Păcurar a invocat dreptul la un proces echitabil și protecția proprietății, formulând o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) referitoare la confiscarea bunurilor sale în proceduri considerate inechitabile. Cererea a fost depusă la CEDO pe 10 aprilie 2018.
