Ce este autismul?
Autismul, cunoscut și sub denumirea de Tulburare de Spectru Autist (TSA), este o afecțiune complexă a dezvoltării neurologice. Aceasta se manifestă prin dificultăți persistente în comunicare și interacțiune socială, comportamente repetitive și un set restrâns de interese. Deși autismul își face apariția în copilăria timpurie, există cazuri în care persoanele sunt diagnosticate cu o formă de autism la vârsta adultă.
Medicul primar psihiatru Alexandra Dolfi subliniază că există două mari categorii de autism: forma clasică, care de obicei include dizabilitate intelectuală și este diagnosticată în copilărie, și sindromul Asperger, care face parte din spectrul autist. Conform celei mai recente ediții a manualului de diagnostic, sindromul Asperger nu mai este clasificat separat, ci este considerat o formă de autism fără dizabilitate intelectuală. Această variantă este mai greu de diagnosticat, deoarece persoanele afectate pot avea o inteligență normală sau peste medie și pot funcționa bine în societate. Din această cauză, mulți ajung să trăiască cu sindromul fără a fi conștienți de el sau pot fi diagnosticați mai târziu, în viața adultă.
Diagnosticul autismului
Autismul, indiferent de forma sa, apare din copilărie. Există întotdeauna un istoric de simptome specifice acestei tulburări, necesar pentru ca medicii să poată stabili un diagnostic la adulți. Totuși, nu se poate preciza o vârstă exactă pentru diagnosticarea autismului. Este crucial ca părinții să fie vigilenți încă din primele luni de viață ale copilului și să solicite evaluări medicale imediat ce observă semne îngrijorătoare. Orice indiciu care sugerează o deviere de la dezvoltarea normală ar trebui să fie discutat cu un specialist.
Printre primele semne care pot ajuta la diagnosticarea autismului, chiar din primele luni de viață, se numără:
- Copilul nu stabilește contact vizual;
- Nu plânge;
- Nu reacționează la stimuli;
- În cazurile de autism cu dizabilitate intelectuală, pot apărea întârzieri în dezvoltarea motorie, precum incapacitatea de a-și susține capul în mod corespunzător, întârzieri în mersul de-a bușilea sau în a merge în picioare la vârsta recomandată.
Semne de autism la adulți
La adulții cu autism, pot apărea semne specifice, conform criteriilor de diagnostic, cum ar fi deficiențe în comunicarea verbală și nonverbală (mimică și gesturi), care îngreunează integrarea socială. Mulți dintre adulții care se prezintă la un cabinet medical pentru a investiga o posibilă cauză a dificultăților lor spun că au fost percepuți de cei din jur ca fiind ciudați sau având probleme de adaptare, chiar dacă sunt persoane inteligente cu un limbaj dezvoltat.
Persoanele adulte care suferă de autism pot avea dificultăți în a înțelege regulile sociale sau în a purta discuții scurte și simple, având, de asemenea, probleme în a interpreta emoțiile celor din jur.
Alte semne ale autismului
- Evitarea contactului fizic;
- Episoade de anxietate intensă în diverse situații sociale;
- Dezinteres față de ceilalți, fără intenția de a fi distanțat.
Mituri despre autism și empatie
Există o concepție greșită conform căreia persoanele cu autism nu ar avea capacitatea de a simți empatie. Totuși, realitatea este că aceste persoane pot avea dificultăți în a înțelege și a defini emoțiile. De asemenea, ele pot manifesta nevoia de a urma o rutină zilnică strictă și pot deveni supărate sau neliniștite atunci când cineva se apropie prea mult de ele.
Tratamentul pentru autism
În ceea ce privește tratamentele disponibile pentru persoanele diagnosticate cu autism, psihoterapia joacă un rol crucial. Este recomandat ca intervențiile terapeutice să înceapă cât mai devreme, pentru a sprijini persoana afectată. De menționat este faptul că nu există un tratament medicamentos specific pentru autism; în schimb, se pot trata patologiile asociate, precum anxietatea, depresia sau tulburările obsesiv-compulsive.
Depresia și anxietatea sunt cele mai frecvente afecțiuni întâlnite la persoanele cu autism, cauzate adesea de dificultățile de integrare socială. Totuși, aceste afecțiuni nu agravează autismul în sine. Este important de reținut că autismul nu poate fi vindecat; persoanele diagnosticate vor trăi cu această condiție pe termen lung. Terapia poate ajuta la ameliorarea simptomelor și la facilitarea socializării, adaptării și funcționării cotidiene, conform explicațiilor medicului psihiatru Alexandra Dolfi.
Ce este tulburarea de atenție și hiperactivitate (ADHD)?
Tulburarea de atenție și hiperactivitate (ADHD) este clasificată în trei tipuri distincte:
- ADHD neatent: caracterizat prin probleme de atenție, distragere ușoară, afectarea memoriei pe termen scurt și dificultăți în finalizarea sarcinilor.
- ADHD cu hiperactivitate: se manifestă prin comportamente impulsive, agitație constantă, lipsă de răbdare și dificultăți de concentrare.
- ADHD mixt: combină simptomele de neatenție și hiperactivitate.
Simptomele ADHD pot fi observate cel mai frecvent în copilărie, iar conform DSM-5, vârsta maximă de debut este de 12 ani. Pentru a stabili un diagnostic la adulți, este esențial să existe un istoric al simptomelor încă din copilărie. La fel ca autismul, ADHD-ul este o tulburare de neurodezvoltare cu care ne naștem și nu o dobândim ulterior.
