Retragerea NATO pe aliniamentul din 1997: O propunere periodică a Rusiei
Ideea ca NATO să se retragă pe „aliniamentul din 1997” este adusă în discuție în mod repetat de oficialii Federației Ruse în cadrul negocierilor cu reprezentanții Occidentului. Deși NATO a menționat că nu comentează „scenarii ipotetice”, un reprezentant al Alianței a subliniat, pentru o publicație de știri, că statele membre decid dacă se retrag sau nu din organizație și că pot decide doar asupra desfășurării propriilor trupe.
Articolul 13 din Tratatul Nord-Atlantic
În urma întrebărilor legate de posibila retragere a NATO dintr-un stat membru, un oficial NATO a indicat, sub protecția anonimatului, Articolul 13 din Tratatul Nord-Atlantic. Acest articol stipulează că „orice membru poate decide să nu mai fie parte a Alianței cu un an înainte”, după comunicarea unei intenții în acest sens către Guvernul Statelor Unite, care apoi trebuie să informeze celelalte state membre.
Astfel, reiese clar că decizia de a părăsi Alianța revine statelor membre. Totuși, în ceea ce privește cerințele Federației Ruse, există o nuanță suplimentară.
Poziția Rusiei față de România și Bulgaria
În 2022, Ministerul rus de Externe a oferit un răspuns clar la întrebările privind retragerea NATO la aliniamentul din 1997, referindu-se în special la România și Bulgaria. Moscova a afirmat că dorește ca toate trupele străine, armamentul și echipamentele militare NATO să fie retrase din cele două țări. Un oficial NATO a subliniat că „statele membre pot să își schimbe sau să disloce trupe oricând este nevoie”.
Acest lucru înseamnă că Statele Unite pot decide să își retragă trupele din România, dar nu au autoritatea de a lua decizii cu privire la trupele altor state membre, cum ar fi cele franceze.
Consolidarea prezenței militare în România
În urma discuțiilor dintre Ilie Bolojan și Emmanuel Macron, președintele interimar a declarat că Franța își va întări prezența militară în România în viitorul apropiat. Chiar dacă toate trupele și echipamentele militare NATO s-ar retrage din România, țara nu își va pierde statutul de membru al Alianței, cu condiția să nu solicite explicit acest lucru.
Articolul 5 și obligațiile de apărare
În cazul unui atac, Articolul 5 din Tratatul Nord-Atlantic ar rămâne activ, ceea ce înseamnă că România ar trebui să se bazeze în principal pe forțele proprii până la sosirea Aliaților. Acest articol stipulează că un atac armat împotriva unui membru va fi considerat un atac împotriva tuturor membrilor, iar fiecare parte se angajează să sprijine partea atacată prin orice acțiune necesară, inclusiv prin folosirea forței armate, pentru a restabili securitatea în spațiul Atlanticului de Nord.
Declarațiile oficialului cancelariei prezidențiale
Șeful cancelariei prezidențiale, Cristian Diaconescu, a declarat că, în timpul negocierilor de la Riad, reprezentanții Federației Ruse au solicitat „retragerea garanțiilor de securitate ale NATO pe aliniamentul din 1997”. Acest lucru ar implica faptul că țările care au aderat după 1997 nu ar mai beneficia de aceste garanții, intrând astfel într-un context de negociere din care nu ar fi implicate, similar cu ceea ce s-a întâmplat la Ialta.
Declarații despre cerințele Federației Ruse
Șeful cancelariei prezidențiale a subliniat că cerințele Federației Ruse sunt parte a unei politici complexe, anunțate de Moscova încă din 2022. Într-o intervenție recentă, a menționat că, deși Statele Unite au refuzat aceste cereri, nu există garanții clare în acest sens.
Cererea de retragere a NATO
Una dintre principalele solicitări ale Federației Ruse este ca NATO să se retragă pe aliniamentul din 1997. Această idee a fost adusă în discuție de oficialii ruși în diverse întâlniri cu omologii americani. La sfârșitul anului 2021, când trupele ruse se aflau la granița cu Ucraina, Moscova a prezentat o listă cu „garanțiile de securitate” pe care dorea să le negocieze cu Occidentul. Printre aceste cerințe se număra și solicitarea ca NATO să renunțe la activitatea militară în Estul Europei, ceea ce includea retragerea batalioanelor multinaționale din Polonia, Estonia, Lituania și Letonia.
Reacția internațională
În 2022, cu o lună înainte de invazia Rusiei în Ucraina, ministrul de Externe, Serghei Lavrov, a reiterat cererile legate de retragerea NATO. Ministerul rus de Externe a fost întrebat despre implicațiile revenirii NATO la granițele din 1997 pentru România și Bulgaria, afirmând că își dorește retragerea tuturor trupelor străine și a armamentului din aceste țări. Președintele Statelor Unite de atunci, Joe Biden, a respins aceste solicitări, afirmând că „nu este loc pentru așa ceva”. Ca reacție la agresiunea Rusiei, Statele Unite au întărit prezența militară pe flancul estic, iar Alianța s-a extins prin aderarea Finlandei și Suediei.
Extinderea NATO după 1997
După anul 1997, în NATO au aderat mai multe state, inclusiv România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Polonia, Lituania, Letonia și Estonia. Acestea formează în prezent flancul estic al Alianței. Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia au graniță terestră cu Federația Rusă. De asemenea, alte țări care s-au alăturat NATO după 1997 sunt Albania, Croația, Cehia, Muntenegru și Slovenia.
Punctul de vedere al Federației Ruse
Federația Rusă a criticat constant extinderea NATO în Estul Europei, Vladimir Putin exprimându-și nemulțumirea încă din 2007, la Conferința de Securitate de la Munchen. În acea perioadă, liderul rus a întrebat: „De ce trebuie să vă mutați infrastructura militară la granițele noastre?”. Această întrebare reflectă poziția constantă a Moscovei față de expansiunea NATO și impactul acesteia asupra securității regionale.
Percepția Rusiei asupra „trădării” Occidentului
Începând cu anii ’90, Federația Rusă a dezvoltat o convingere profundă că a fost „trădată” de către Occident. Această idee de „trădare” se bazează pe angajamentele verbale oferite de oficiali din Statele Unite, Germania și din cadrul Alianței, care susțineau că NATO nu se va extinde spre Est, în cazul în care Rusia ar accepta unificarea Germaniei în 1990.
Cu toate acestea, este important de menționat că aceste angajamente nu au fost formalizate într-un tratat oficial. Un istoric citat de o publicație britanică a subliniat că, deși acuzația de trădare este „tehnic, falsă”, aceasta conține totuși un „adevăr psihologic” care reflectă percepțiile și sentimentele Rusiei în raport cu Occidentul.
