Bucureștiul, mai vulnerabil decât în 1977
Bucureștiul se află într-o situație alarmantă în ceea ce privește pregătirea pentru un cutremur, fiind considerat mult mai puțin pregătit decât în anul 1977. Atunci, un seism cu magnitudinea de 7.4 pe scara Richter a dus la distrugerea a peste 150.000 de apartamente și la pierderea a 1.500 de vieți omenești. La nivel oficial, există aproximativ 800 de clădiri recunoscute ca vulnerabile în fața unui astfel de dezastru, dar experții estimează că numărul real ar putea fi de zeci de mii.
Vulnerabilitatea clădirilor bucureștene
Bucureștiul este printre primele zece orașe din lume cu cea mai mare vulnerabilitate seismică și este considerat cea mai expusă capitală europeană. Chiar și în absența unui cutremur devastator, clădirile din oraș se degradează treptat. În ultimele luni, au fost raportate cazuri în care bucăți de balcon s-au desprins din clădiri, căzând pe stradă, fără ca, din fericire, să existe victime.
Conform datelor oficiale, aproximativ 800 de clădiri ar putea suferi prăbușiri totale sau parțiale, prezentând un risc major pentru locatarii lor în cazul unui cutremur.
Impactul unui cutremur major
Estimările experților sugerează că mii de clădiri ar putea fi afectate de un cutremur similar celui din 1977. Aceasta ar putea duce la pierderi și daune chiar mai mari, având în vedere deteriorarea fondului construit și urbanizarea rapidă. Documentele oficiale subliniază că un eveniment seismic comparabil ar putea provoca daune semnificative și pierderi umane din cauza îmbătrânirii clădirilor și a altor factori socio-economici.
Matei Sumbasacu, inginer constructor și fondator al organizației Re:Rise, a afirmat că „din punct de vedere al infrastructurii, orașul este mult mai puțin pregătit decât în 1977. Avem clădiri mai vechi, multe dintre ele nereparate și neconsolidate, ceea ce reprezintă principala vulnerabilitate.”
Scenariile apocaliptice
În cazul unui cutremur cu magnitudinea de 7.5 pe scara Richter, se estimează că peste 50.000 de persoane ar putea fi în pericol, iar numărul morților ar putea depăși 2.500, având în vedere că locuințele lor ar suferi avarii severe sau complete.
Acest prim articol din seria „Bucureștiul cu bulină roșie” subliniază importanța verificării stării clădirilor de către experți și va explora, în continuare, motivele pentru care nu avem o imagine clară asupra numărului real de clădiri vulnerabile din capitală.
Impactul unui cutremur asupra clădirilor din București
Un raport al Băncii Mondiale din 2021 arată că, în cazul unui cutremur de magnitudine 7.5 pe scara Richter, produs la o adâncime de 100 de kilometri și cu epicentrul situat la 100 de kilometri de București, pierderile în sectorul clădirilor rezidențiale din Capitală ar putea atinge suma de 5.5 miliarde de euro.
Cel mai grav impact, inclusiv pierderi de vieți omenești, ar fi resimțit în Sectoarele 2, 3 și 6, în timp ce Sectorul 1 ar putea înregistra cel mai mare număr de clădiri afectate. Se estimează că peste 50.000 de persoane locuiesc în clădiri ce ar putea suferi avarii severe sau complete, iar numărul de decese ar putea depăși 2.500 de victime.
Vulnerabilitatea clădirilor la cutremure
Clădirile din București sunt considerate vulnerabile la cutremure din diverse motive, inclusiv materialele de construcție utilizate, perioada de edificare și înălțimea acestora. Această concluzie a fost susținută de experții Băncii Mondiale, precum și de specialiști care au oferit informații despre acest subiect.
Matei Sumbasacu a subliniat că anul în care a fost construită o clădire reprezintă un indicator semnificativ al vulnerabilității sale. De asemenea, inginerul Valentin Archip a menționat importanța existenței unor normative de proiectare antiseismică în momentul construcției.
Reglementările tehnice în domeniu
În România, primele reglementări tehnice pentru proiectarea antiseismică au fost introduse în anii ’40, iar în 1963 a apărut primul normativ de acest tip, care a fost actualizat constant de-a lungul anilor. Banca Mondială a menționat că normativul din 1963 era considerat „inadecvat”, deoarece a expus clădirile înalte la riscuri majore, aspect evidențiat în urma cutremurului din 1977, care a afectat în mod special aceste structuri. Aceasta a condus la adoptarea unui nou normativ de proiectare antiseismică.
Clasificarea clădirilor din București se face în funcție de perioada de construcție:
- Clădiri construite înainte de 1963, înainte de apariția primului normativ;
- Clădiri construite între 1963 și 1977, în perioada „normativului cu prevederi reduse”;
- Clădiri construite între 1977 și 1992, în perioada „normativului cu prevederi medii”;
- Clădiri construite după 1992, în perioada „normativului cu prevederi înalte”.
Experiența cutremurului din 1977
Experții se referă adesea la cutremurul din 1977 ca un moment de referință, deoarece a demonstrat efectele cutremurelor din zona Vrancea asupra clădirilor. Matei Sumbasacu a explicat că frecvențele generate de aceste cutremure pot intra în rezonanță cu structuri mai înalte, fenomen întâlnit rar în alte regiuni ale lumii. Aceasta a condus la conștientizarea necesității de a proiecta clădirile într-un mod adecvat, în special după evenimentul din 1977.
În concluzie, discuția despre cutremurele din Vrancea și estimările probabilistice referitoare la acestea este complexă, iar reglementările actuale sunt bazate pe analize și date statistice. În țări precum Japonia, unde cutremurele sunt mai frecvente, înregistrările detaliate permit o mai bună înțelegere a comportamentului clădirilor în fața seismelor.
Evaluarea Vulnerabilității Clădirilor în Fața Seismelor
Inginerii se confruntă cu provocarea de a prezice caracteristicile viitoare ale cutremurelor, având la dispoziție date limitate. Andrei Teodorescu explică: „Ne bazăm pe o singură înregistrare și încercăm să extrapolăm ce ar putea urma”. Această abordare necesită o analiză atentă a mai multor factori, printre care înălțimea și structura clădirilor.
Impactul Înălțimii asupra Vulnerabilității
Inginerul Valentin Archip subliniază că „încărcarea orizontală generată de seism este inertială și depinde de masa clădirii”. Astfel, cu cât o clădire este mai înaltă, cu atât devine mai vulnerabilă în fața cutremurelor. Archip a specificat că un seism produs în Vrancea va afecta „în special” clădirile înalte și flexibile, cum ar fi cele multietajate, având o vulnerabilitate crescută în cazul construcțiilor realizate în perioada interbelică.
Tipuri de Clădiri Vulnerabile
Andrei Teodorescu a adăugat că cele mai expuse la riscuri seismice sunt clădirile vechi din zidărie, care nu beneficiază de tehnologiile moderne, precum betonul armat. Aceste clădiri, cu pereți din zidărie simplă și fără structuri de susținere corespunzătoare, sunt extrem de vulnerabile. „Forța seismică este influențată de masa și accelerația clădirii, iar o structură mai înaltă va suporta mai multă greutate în timpul unui cutremur”, a explicat el.
Degradările Vizibile ale Clădirilor
Matei Sumbasacu a adus în discuție degradările care pot fi observate cu ușurință. Acestea includ fisuri seismice, cele mai vizibile fiind cele în formă de X, care apar de obicei între parter și etajul trei. „Dacă o clădire recent finisată nu prezintă degradări vizibile, aceasta poate ascunde, de fapt, probleme structurale grave”, a menționat Teodorescu.
Rolul Întreținerii Clădirilor
Întreținerea clădirilor este esențială în determinarea vulnerabilității la cutremure. Teodorescu a avertizat că „apa poate provoca daune semnificative imobilului”. Coroziunea armăturii și deteriorarea betonului pot fi cauzate de expunerea la apă, iar în cazul zidăriilor vechi, mortarul pe bază de var este solubil în apă, ceea ce poate duce la degradări severe în absența unei întrețineri adecvate. „Apa de ploaie poate avea un impact mai mare decât s-ar putea crede”, a concluzionat el.
Evaluarea vulnerabilității clădirilor la cutremur
Inginerul Andrei Teodorescu subliniază importanța întreținerii clădirilor, precizând că neglijarea acestei aspect poate duce la deteriorarea semnificativă a situației structurale a acestora. Dar cum se stabilește oficial vulnerabilitatea unei clădiri la cutremur?
Expertiza tehnică a clădirilor
Cel mai eficient mod de a evalua o clădire este prin intermediul experților. Ministerul Dezvoltării pune la dispoziție o bază de date cu experți tehnici atestați, care pot fi contactați pentru a realiza o evaluare tehnică a clădirii. Această expertiză poate fi finanțată din fonduri proprii ale proprietarilor sau prin programele de finanțare disponibile de la autorități. În general, procesul de expertizare durează între 30 și 60 de zile.
Etapele evaluării tehnice
Expertiza presupune analiza clădirii din mai multe perspective, conform normativelor de evaluare seismică a clădirilor din 2019. Inginerul Valentin Archip menționează câteva întrebări esențiale la care expertul trebuie să găsească răspunsuri:
- În ce măsură clădirea existentă respectă condițiile de proiectare antiseismică aplicabile clădirilor noi?
- Care este starea de degradare a elementelor structurale?
- Îndeplinește clădirea cerințele de rezistență și stabilitate ale unei clădiri noi?
Conform lui Andrei Teodorescu, expertiza tehnică este un proces complex care include mai multe tipuri de analize. Aceasta constă în inspecții vizuale, crearea unei schițe a clădirii, care va fi utilizată ulterior pentru a dezvolta un model 3D destinat simulărilor seismice, analize de laborator pentru identificarea materialelor utilizate și investigații geotehnice pentru a evalua starea fundației.
Clasificarea riscurilor seismice
La finalul evaluării, expertul încadrează clădirea într-una din cele patru clase de risc seismic, conform Ministerului Dezvoltării:
- Clasa de risc seismic RsI: Clădiri cu risc de prăbușire totală sau parțială în urma unui cutremur puternic, generând pierderi umane și materiale semnificative. Aceste clădiri sunt marcate cu bulină roșie.
- Clasa de risc seismic RsII: Clădiri susceptibile de avariere majoră, punând în pericol siguranța utilizatorilor, dar prăbușirea este puțin probabilă.
- Clasa de risc seismic RsIII: Clădiri cu risc de avariere moderată, unde componentele structurale nu sunt afectate, dar pot apărea avarii la cele nestructurale.
- Clasa de risc seismic RsIV: Clădiri care răspund seismic similar clădirilor proiectate conform reglementărilor tehnice actuale.
În București, în prezent, există aproximativ 400 de clădiri încadrate la clasa I de risc seismic și alte 400 la clasa a II-a de risc seismic.
Vulnerabilitatea clădirilor în fața cutremurelor
Clădirile din București sunt considerate cele mai vulnerabile în fața cutremurelor, iar aproximativ 1.500 dintre acestea sunt încadrate într-o categorie de urgență. Această problemă va fi abordată detaliat în al treilea articol din seria „Bucureștiul cu bulină roșie”.
Provocările expertizării clădirilor
Specialiștii consultați subliniază că, pentru a începe procesul de consolidare a clădirilor, echipa de expertiză trebuie să aibă acces în toate apartamentele. „Cel mai bun scenariu este să avem acces în 90% din clădire, dar sunt cazuri în care am reușit să intrăm doar în 30%. Mulți locatari nu sunt de acord cu acest lucru. În special în zone centrale, unde clădirile sunt încadrate în RSI și RSII, proprietarii le transformă în regim hotelier, ceea ce face aproape imposibilă găsirea lor pentru expertiză,” a explicat inginerul Andrei Teodorescu.
Teodorescu a menționat și situații în care locatarii nu permit accesul experților din cauza temerilor legate de lucrările efectuate anterior în apartamente, lucrări ce pot afecta structura clădirii. De exemplu, spargerea unui perete între bucătărie și sufragerie poate crea neliniște printre proprietari.
„Locatarii cred că venim să verificăm modificările făcute și că vom lua măsuri împotriva lor. Aceasta este o percepție greșită. Chiar dacă identific modificări, nu vom informa autoritățile despre cine a efectuat lucrările,” a adăugat inginerul.
Probleme legate de documentația clădirilor
Inginerul Valentin Archip a subliniat o altă dificultate în procesul de expertizare, și anume lipsa documentației tehnice pentru multe clădiri. „Adesea, cărțile tehnice nu sunt disponibile, nici măcar pentru clădiri relativ noi din anii ’80 și ’90. De asemenea, nu există o evidență a intervențiilor efectuate pe parcursul existenței clădirilor,” a declarat Archip.
Importanța expertizei tehnice în procesul de consolidare
Reprezentanții Ministerului Dezvoltării au subliniat că expertiza tehnică trebuie să fie urmată de o strategie de intervenție, incluzând proiectarea și execuția consolidării. Aceștia afirmă că expertiza tehnică, fără un plan de acțiune, nu își justifică existența.
Expertul tehnic are responsabilitatea de a determina ce lucrări de intervenție sunt necesare pentru clădirile evaluate. Procesul de expertizare poate dura până la 60 de zile, urmat de proiectare, care poate dura până la patru luni, și consolidarea efectivă, care poate dura până la 2 ani. În această perioadă, avizele de la autorități pot întârzia semnificativ întregul proiect de consolidare.
De exemplu, pentru o clădire din Sectorul 5 al Capitalei, primul contract a fost semnat în 2018, iar în 2021 a fost necesară actualizarea expertizei tehnice.
Începerea lucrărilor de consolidare a clădirilor cu risc seismic
În conformitate cu legislația în vigoare, expertiza tehnică necesară pentru consolidarea clădirilor se va realiza conform ultimului normativ din 2019. Procesul birocratic a fost completat, incluzând obținerea finanțării prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), verificarea documentației tehnice, obținerea avizelor și certificatelor necesare, precum și a autorizației de construire.
Detalii despre lucrări
Ordinul de începere a lucrărilor a fost emis pe 3 martie 2024, iar lucrările efective au debutat pe 5 martie 2024. Conform estimărilor, finalizarea acestora este preconizată pentru martie 2026, având un termen de executare de 24 de luni.
Impactul asupra locatarilor
Pe durata lucrărilor, locatarii imobilului vor fi nevoiți să își părăsească temporar apartamentele. Inginerul Andrei Teodorescu a explicat că, deși este posibilă realizarea unor intervenții fără relocarea tuturor locatarilor simultan, aceasta ar putea conduce la o creștere semnificativă a costurilor, posibil chiar dublarea acestora. Lucrările etapizate necesită implementarea unor soluții suplimentare pentru a asigura accesul locatarilor, cum ar fi construirea unor scări exterioare, ceea ce ar putea extinde atât durata, cât și costul total al proiectului.
Finanțarea lucrărilor
Aceste lucrări sunt susținute financiar de stat pentru clădirile încadrate în clasele I și II de risc seismic, prin intermediul Programului național de consolidare a clădirilor cu risc seismic ridicat. În București, astfel de lucrări au beneficiat de finanțare din fonduri europene sau de la bugetul local, facilitând astfel procesul de consolidare a clădirilor vulnerabile.
