Transformarea Țărilor Nordice în Modele de Apărare
În trecut, Țările nordice erau recunoscute mai degrabă pentru eforturile lor de pace și standardul ridicat de trai decât pentru militarism. Cu toate acestea, în prezent, acestea au devenit un exemplu de apărare pentru Europa, reprezentând un „plan B” în fața agresiunii Rusiei, mai ales în contextul incertitudinilor generate de politica externă a Statelor Unite.
Contribuții Militare Semnificative
Cele patru țări nordice principale – Suedia, Norvegia, Finlanda și Danemarca – se numără printre principalii furnizori de asistență militară pentru Ucraina, raportat la dimensiunea populației lor. Aceste națiuni au adoptat măsuri importante pentru a construi o nouă arhitectură de securitate regională, mai puțin dependentă de protecția oferită de SUA. Deși fiecare țară nordică ar avea dificultăți în a face față Rusiei individual, împreună, economiile lor se compară cu cele ale Mexicului și se apropie de dimensiunea economiei rusești.
Colaborare Militară și Inovație
După aderarea Suediei și Finlandei la NATO, țările nordice au început să-și coordoneze forțele. Suedia dispune de o industrie avansată de apărare care produce submarine, tancuri și avioane de vânătoare supersonice. Norvegia beneficiază de capacități maritime de supraveghere și luptă în zona arctică, în timp ce Finlanda se remarcă prin una dintre cele mai mari armate și forțe de artilerie pe cap de locuitor din Europa. Forțele speciale din Danemarca au o experiență considerabilă în desfășurarea de operațiuni în zone de conflict, precum Afganistan și Irak.
Relații Strânse în Fața Amenințărilor
Relațiile dintre țările nordice sunt mai unite ca niciodată în istoria recentă, în special din cauza amenințărilor venite din partea Rusiei. Un raport recent al serviciilor de informații din Danemarca sugerează că Rusia ar putea declanșa un război major împotriva uneia sau mai multor națiuni europene din NATO în următorii trei până la cinci ani.
Inovația Militară Suedeză
Suedia se distinge prin inovațiile sale în domeniul militar, exemplificate de tancul Stridsvagn 122, considerat unul dintre cele mai avansate din lume. Jens Stoltenberg, fostul secretar general al NATO, a subliniat că „țările nordice au o politică de securitate unică pentru prima dată după Uniunea de la Kalmar din anii 1400”, recunoscând astfel importanța cooperării militare aprofundate.
Unitate și Colaborare în Apărare
În 2023, Țările nordice și-au unit forțele aeriene prin formarea unui comandament aerian comun, iar anul trecut au elaborat un plan de apărare comun valabil până în 2030, sub egida colaborării Nordefco (Nordic Defence Cooperation). Această inițiativă subliniază angajamentul lor de a-și întări securitatea în fața provocărilor actuale.
Provocări și Nevoia de Reînarmare
Danemarca, de exemplu, se confruntă cu o „lupă contracronometru” în contextul pierderii încrederii în partenerii americani. Nevoia de reînarmare este evidentă, având în vedere reducerea capacităților militare în ultimele decenii, ca urmare a încheierii Războiului Rece.
Scăderea încrederii în SUA și impactul asupra Danemarcei
Încrederea în Statele Unite a scăzut considerabil sub administrația președintelui Donald Trump, iar acest fenomen s-a resimțit cu precădere în Copenhaga. Orașul danez se află în centrul confruntării dintre Europa și Trump, în contextul amenințărilor de anexare a Groenlandei, un teritoriu danez.
Provocările apărării Groenlandei
Apărarea celei mai mari insule din lume este susținută de doar șapte nave învechite, care nu dispun de suficiente arme și senzori pentru a fi considerate nave de război. În plus, Danemarca se bazează pe doar zece soldați de elită, care se deplasează cu ajutorul săniilor trase de câini.
Creșterea cheltuielilor militare
În luna februarie, Danemarca a decis să își crească cheltuielile militare cu 70% pentru următorii doi ani, o măsură considerată de către Peter Viggo Jakobsen, profesor asociat la Royal Danish Defence College, „o formă de panică”. El a subliniat că Danemarca se află într-o cursă contracronometru, având în vedere pierderea încrederii în parteneriatul cu Statele Unite. În acest context, cooperarea nordică a devenit o prioritate, având în vedere că țările nordice pot constitui o alternativă în cazul în care NATO nu își îndeplinește rolul de apărare.
Contribuțiile țărilor nordice la apărarea regională
Finlanda dispune de una dintre cele mai mari forțe armate pe cap de locuitor din Europa, având capacitatea de a mobiliza 280.000 de trupe rapid, iar aproape unul din șase finlandezi (aproximativ 900.000) sunt rezerviști. Adăposturile subterane construite în întreaga țară oferă protecție suplimentară populației.
Suedia se evidențiază prin inovațiile sale în domeniul militar, având avioane de luptă JAS 39 Gripen, proiectate pentru a opera pe piste scurte și a contracara amenințările rusești. Armata suedeză refuză anual mii de tineri care doresc să se alăture, datorită numărului mare de solicitări, în ciuda dificultăților întâmpinate de alte state europene în creșterea efectivelor militare.
Norvegia, după ani de critici legate de cheltuielile insuficiente pentru apărare, a anunțat recent că își va dubla sprijinul militar pentru Ucraina, ajungând la 8 miliarde de dolari până în 2025. Aceasta vine în urma unei perioade în care Norvegia a beneficiat de creșterea prețurilor la energie, având cel mai mare fond suveran de investiții din lume, în valoare de 1,5 trilioane de dolari.
Posibilitatea desfășurării armelor nucleare în Danemarca
Premierul danez Mette Frederiksen a menționat că nu exclude opțiunea de a accepta desfășurarea de arme nucleare pe teritoriul Danemarcei. De asemenea, Danemarca sprijină producția de arme în Ucraina, asigurându-se că acestea ajung rapid și la un cost redus la soldați. Modelul danez adoptat recent prevede ca armele să fie furnizate direct din Ucraina, în loc de a proveni din alte țări europene, având ca scop facilitarea soluționării problemelor de aprovizionare esențiale pentru Europa.
Provocările armamentului în contextul nordic
Producția lentă de echipamente costisitoare și arsenalele insuficiente reprezintă o problemă semnificativă pentru securitatea națională. Modelul pan-nordic ar putea oferi o soluție viabilă în cazul în care NATO s-ar confrunta cu o dezintegrare, o situație care ar putea fi influențată de politica externă a fostului președinte Trump.
Divergențe între țările nordice
Cu toate acestea, există unele neconcordanțe între națiunile nordice, care s-ar putea amplifica în viitor. Danemarca și Suedia s-au arătat dispuse să participe la forțele de menținere a păcii în urma unei posibile încetări a focului în Ucraina. În contrast, Finlanda preferă să își mențină trupele pe propriul teritoriu, având în vedere granița extinsă de 1.340 de kilometri pe care o împarte cu Rusia.
Un model pentru alte națiuni
În prezent, un bloc nordic unit ar putea funcționa ca un exemplu pentru alte grupuri de națiuni, cum ar fi cele din jurul Mării Negre. Cercetătorul finlandez Matti Pesu sugerează că acest model poate acționa și ca o poliță de asigurare pentru viitor, în eventualitatea unei slăbiri a alianței transatlantice. „Este un potențial plan B, dacă NATO nu va mai funcționa”, a declarat Pesu.
