Estimările economice ale reformei în administrația publică
Un economist a declarat că reducerea a 13.000 de posturi din sistemul administrativ românesc ar genera o economie netă de aproximativ 410 milioane lei, ceea ce reprezintă doar 0,02% din PIB. Aceasta este de 3-4 ori mai mică decât estimarea oficială de 1,4 miliarde lei prezentată la Cotroceni.
Calculul economiei nete
Impactul estimat a fost calculat pe baza câștigului mediu al unui angajat din Administrația Publică, care este de 12.211 lei brut pe lună, adică 7.215 lei net. Cheltuiala totală a statului cu un angajat în Administrația Publică este de 12.486 lei pe lună, echivalentul a 149.832 lei anual. Veniturile fiscale generate direct de un angajat activ sunt de 5.343 lei pe lună, deci 64.116 lei anual, iar impozitele și contribuțiile aduc statului 19.047 lei anual prin taxe și impozite pe consum, contribuții și taxe locale. Astfel, totalul veniturilor fiscale generate de un angajat activ se ridică la 83.163 lei anual.
Costurile asociate concedierii
În cazul concedierii unui angajat din Administrația Publică, statul economisește 149.832 lei anual, dar trebuie să plătească ajutor de șomaj de aproximativ 1.716 lei pe lună pentru 12 luni, ceea ce totalizează 20.592 lei anual. De asemenea, nu mai colectează cele 64.116 lei anual generate de acel angajat. Statul mai recuperează aproximativ 4.530 lei anual din veniturile unui șomer, astfel că pierderile nete pentru stat ajung la 14.517 lei anual. În concluzie, economia netă pentru stat la concedierea unui angajat activ este de 31.560 lei anual.
Impactul asupra bugetului general consolidat
Prin concedierea a 13.000 de angajați din Administrația Publică, economia netă totală ar fi de 410 milioane lei, ceea ce confirmă că estimările de 1,4 miliarde lei avansate sunt fundamentate greșit. Aceste calcule pot fi adaptate pentru fiecare județ, folosind datele furnizate de Institutul Național de Statistică.
Concluzie
Estimările eronate privind economiile generate de reducerea personalului din administrația publică subliniază necesitatea unor analize mai precise și bazate pe realitatea economică, pentru a evita deciziile fundamentate pe calcule greșite.
