Planificarea invaziei Ucrainei de către Rusia
Rusia a conceput invazia Ucrainei din februarie 2022 ca o campanie decisivă ce urma să dureze doar trei zile, având ca obiectiv capturarea Kievului și răsturnarea rapidă a guvernului ucrainean. Trecerea timpului a demonstrat că acest scenariu a fost, de fapt, o iluzie pentru Moscova. După mai bine de trei ani, forțele rusești se confruntă cu pierderi masive de oameni și echipamente, fiind blocate de-a lungul unei linii de front statice situate la sute de kilometri distanță de capitala ucraineană. Deși Rusia a înregistrat progrese tactice minore în ultima perioadă, nu există semne ale unui avans militar major în viitorul apropiat, conform unei analize recente.
Reînarmentul statelor europene NATO
În acest context, statele europene membre NATO se mobilizează rapid pentru a-și întări capacitățile de apărare. Mai mulți lideri ai apărării din cadrul alianței au avertizat că NATO trebuie să fie pregătită să facă față unui potențial atac rusesc asupra unuia sau mai multor membri ai blocului în următorii trei până la șapte ani. Oficialii din Danemarca au mers chiar mai departe, subliniind că Rusia ar putea să inițieze un atac în termen de șase luni de la încetinirea sau încheierea conflictului din Ucraina.
Paradoxul amenințării rusești
Aceste două imagini ale Rusiei sunt greu de reconciliat: pe de o parte, o Rusie care eșuează în a-și îndeplini ambițiile în Ucraina, iar pe de altă parte, o Rusie care persistă ca o amenințare existențială pentru NATO, în special pentru statele din estul Europei. Cheia pentru a înțelege acest paradox este conștientizarea că un război între NATO și Rusia ar putea fi foarte diferit față de invazia Ucrainei. Moscova nu ar urmări neapărat să cucerească teritorii mari – cel puțin nu la început – ci mai degrabă să submineze unitatea și hotărârea alianței NATO.
Strategia Rusiei în cazul unui conflict cu NATO
Pentru a-și atinge acest obiectiv, Rusia ar putea să nu fie nevoită să înfrunte forțele NATO în bătălii deschise. În schimb, Kremlinul și-ar putea pune speranțele în fracturarea coeziunii politice a alianței sub presiune. Generarea forțelor necesare pentru o astfel de tactică ar putea fi fezabilă pentru Rusia pe termen scurt, în special dacă luptele din Ucraina s-ar diminua sau s-ar încheia.
Contrar retoricii belicoase din interiorul Rusiei, elitele politice și militare conștientizează că Moscova ar avea șanse reduse într-un război convențional total împotriva NATO, chiar și fără implicarea Statelor Unite. Astfel, pentru Rusia, evitarea unui conflict prelungit și obținerea unei soluții rapide și favorabile devin priorități esențiale.
Un atac rusesc asupra NATO nu ar viza în principal distrugerea capacităților generale ale alianței de a purta război, deși degradarea potențialului militar pe termen scurt ar putea fi un obiectiv inițial. Efortul principal ar consta în subminarea determinării și a voinței NATO de a rezista. Este de așteptat ca Rusia să opteze pentru o campanie scurtă, de intensitate mare, menită să fractureze coeziunea politică a NATO, vizând să mențină confruntarea localizată, implicând maximum unul sau câteva state membre ale alianței și să o finalizeze rapid.
Rusia și Dilemele Sale Militare în Războiul din Ucraina
Conform analiștilor, Rusia se confruntă cu o serie de provocări în contextul războiului din Ucraina, iar două dileme militare majore rămân fără soluții clare din partea liderului rus, Vladimir Putin. Un scenariu plauzibil ar putea implica o incursiune limitată în teritoriul NATO, vizând un punct vulnerabil, cum ar fi unele dintre statele baltice. După un atac inițial, Rusia ar putea anunța că orice încercare de a recuceri teritoriul ocupat ar conduce la o escaladare nucleară, o strategie cunoscută sub denumirea de „sanctuarizare agresivă”.
În sprijinul acestei strategii, Rusia ar putea intensifica desfășurarea de rachete dotate cu focoase nucleare tactice, declarând că acestea sunt gata de lansare în orice moment. Dacă NATO ar lua în considerare un contraatac, Rusia ar putea răspunde prin atacuri asupra infrastructurii civile din Europa, folosind rachete convenționale pentru a sublinia că rezistența nu face decât să crească costurile. În cazul în care Rusia ar decide că o escaladare și mai drastică i-ar servi interesele, nu sunt excluse atacurile nucleare de avertizare în apropierea Europei.
Riscurile și Pariurile Strategice ale Rusiei
Acest tip de atac ar reprezenta un risc major, bazându-se pe presupunerea că hotărârea NATO va slăbi sub presiunea amenințărilor convenționale și nucleare, precum și a posibilelor atacuri cu rachete și sabotaj. Rusia ar putea spera că alianța va capitula de facto în fața acestor provocări. Orice reticență în a apăra un membru NATO atacat ar putea duce la prăbușirea efectivă a alianței, ceea ce reprezintă un obiectiv central pentru Moscova.
Decizia Rusiei de a ataca unul sau mai multe state membre NATO ar depinde mai puțin de forțele militare efective și mai mult de percepția privind determinarea aliaților. Deși trupele rusești au arătat ezitări în Ucraina, hotărârea Rusiei de a răsturna ordinea post-Război Rece și de a-și restabili influența în Europa de Est este bine cunoscută. Această situație, coroborată cu percepția Rusiei asupra unei aversiuni recurente față de risc din partea Occidentului, creează un context periculos care ar putea determina decidenții ruși să acționeze mai devreme decât ar putea anticipa.
