Critici din Lumea Musulmană împotriva Israelului
Condamnările rapide au fost exprimate de către statele musulmane, care au criticat Israelul pentru bombardarea Iranului. Emiratele Arabe Unite au folosit un limbaj foarte ferm în criticile lor, în timp ce Iordania a denunțat atacurile israeliene, considerându-le o amenințare la adresa stabilității regionale. Arabia Saudită a condamnat „agresiunile israeliene flagrante”, iar Turcia a cerut „încetarea banditismului Israelului”. Diverse organizații diplomatice musulmane, inclusiv Organizația Cooperării Islamice (OIC), au solicitat „acțiuni internaționale” împotriva Israelului. Cu toate acestea, dincolo de această retorică comună a „unității musulmane”, se ascund interesele în schimbare ale multor state, care în prezent se aliniază mai mult cu Israelul, conform unei analize recente.
Interesele Strategice și Animozitatea Sectară
În apropierea Israelului, oficialii libanezi împiedică Hezbollah, o grupare jihadistă orientată spre Iran, să acționeze împotriva statului evreu. În același timp, Siria, sub conducerea lui Ahmed al-Sharaa, care a depus eforturi pentru a răsturna regimul proiranian condus de Bashar al-Assad, negociază un acord de pace care ar recunoaște Israelul și ar permite utilizarea teritoriului sirian pentru a contracara atacurile iraniene. Iordania a intervenit direct prin interceptarea rachetelor iraniene, similare cu acțiunile anterioare de doborâre a dronelor, parte a unei coaliții regionale militare ce include Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care au oferit informații esențiale în lupta împotriva Iranului. De asemenea, se sugerează că Turcia ar fi avut cunoștință de atacurile israeliene asupra Iranului.
Percepția Amenințării din Partea Iranului
Statele sunnite din Golful Persic percep Iranul șiit ca o amenințare imperialistă în regiune încă din 1979, când clericii au preluat puterea la Teheran. Aceste țări acuză Iranul de susținerea revoltelor șiite împotriva liderilor sunniți în state precum Bahrain și de încurajarea milițiilor din Irak și Yemen, care aspiră la răsturnarea regimurilor sunniți. De-a lungul timpului, aceste state, conduse de Arabia Saudită, au folosit intermediari jihadiști pentru a exploata diviziunile sectare și a contracara planurile iraniene de hegemonie regională. Riadul a fost proactiv în formarea unei alianțe militare a statelor sunnite, cunoscută sub numele de Coaliția Islamică Militară Antiteroristă, având ca obiectiv Iranul și aliații săi șiiți. Deși diviziunea sectară sunnită-șiită datează de peste 14 secole, în ultimii ani antagonismul a escaladat, devenind o problemă de securitate internațională, în special în contextul amenințării nucleare.
Normalizarea Relațiilor cu Israel din Motive Economice
Când Israel a atacat facilitățile nucleare iraniene și a eliminat oameni de știință și generali importanți, a acționat, fără să vrea, în numele regimurilor sunnite care se tem de posibilitatea ca Iranul să dezvolte o armă nucleară. Arabia Saudită, care a caracterizat Iranul ca fiind „malefic” și „capul șarpelui”, a condamnat constant acordul nuclear realizat de Statele Unite cu Iranul în 2015. De asemenea, Riadul a îndemnat alte țări musulmane să respingă „terorismul iranian”. Recent, ministrul saudit al Apărării, prințul Khalid bin Salman, le-a transmis oficialilor iranieni să accepte oferta președintelui american Donald Trump pentru un nou acord nuclear sau să se confrunte cu atacuri israeliene, care au avut loc la scurt timp după acest avertisment.
Normalizarea relațiilor dintre statele din Golf și Israel
Statele din Golf care își normalizează relațiile cu Israelul fac acest lucru în cadrul eforturilor de modernizare, în încercarea de a evita legile și codurile islamice violente, care au alimentat anterior retorica antisemită împotriva statului evreu. Această mișcare este crucială pentru diversificarea economiilor lor bazate pe petrol, care necesită stabilitate regională pentru a atrage investiții internaționale.
Deși Iranul, afectat de sancțiuni, ar avea mult de câștigat financiar prin adoptarea moderației și păcii în regiune, nu dispune de o monarhie capabilă să anuleze decenii de propagandă islamică radicală și militantism jihadist. Pentru clerul din Teheran, identificarea ca „rezistență” împotriva Occidentului și a Israelului reprezintă o chestiune de supraviețuire.
Posibile consecințe ale dispariției regimului iranian
Dacă regimul iranian ar cădea, ideal ar fi ca această schimbare să vină din partea iranienilor, care au suportat brutalitățile acestuia timp de aproape cinci decenii. Protestele și atacurile împotriva clerului au crescut în intensitate în ultimii ani. Deși există temeri că un conflict ar putea provoca distrugeri similare cu cele din Gaza, există milioane de musulmani din întreaga regiune care au suferit din cauza Iranului și a milițiilor sale și care ar sărbători dispariția guvernului clerical iranian, chiar dacă Israelul ar fi cel care ar contribui la acest lucru.
Statele din Golf, conduse de Arabia Saudită, au început deja să se prezinte ca salvatori și protectori ai acestor musulmani, în urma atacurilor israeliene pe care le condamnă oficial.
Strategia Arabiei Saudite în raport cu Iranul
Arabia Saudită s-a distanțat de ceea ce este, de fapt, o implementare a planurilor sale împotriva Iranului, prin normalizarea oficială a relațiilor cu Teheranul, în urma unui acord mediat de China în 2023, după o ruptură de șapte ani. Aceasta i-a permis Riadului să se prezinte public ca mediator în negocierile nucleare dintre Iran și SUA, în timp ce transmite în secret amenințări israeliene către Teheran și continuă să informeze Washingtonul despre intenția sa de a achiziționa arme nucleare.
Planurile altor state musulmane
La fel ca Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar și Turcia au propriile ambiții de a conduce lumea musulmană, beneficiind de marginalizarea Iranului, singurul pretendent non-sunnit la aceeași influență regională. Totuși, aceste state au nevoie ca Israelul să elimine regimul iranian pentru a evita înstrăinarea populațiilor șiite. Ostilitatea publică față de Israel este de așteptat să crească în aceste țări, chiar în timp ce ele sărbătoresc în tăcere succesele statului evreu.
