Protestele din Belarus și actualitatea politică a lui Lukașenko
În urma alegerilor prezidențiale contestate din 2020, Belarus a fost scena unor proteste masive împotriva regimului lui Aleksandr Lukașenko, un dictator cu o lungă istorie de conducere brutală. Oameni din întreaga țară, conduși de o echipă carismatică de femei din opoziție, au umplut străzile capitalei, Minsk, fluturând steaguri roșii și albe, simboluri ale opoziției. Aceste manifestații au reprezentat cea mai serioasă provocare pentru Lukașenko în cei 30 de ani de guvernare, potrivit unor surse de presă.
Sprijinit de Rusia, cel mai puternic aliat al său, Lukașenko a reacționat cu brutalitate, reprimând protestele și reținând peste 60.000 de persoane, în timp ce mass-media independentă a fost complet închisă. Mii de susținători ai opoziției au fost nevoiți să părăsească țara pentru a scăpa de represalii. La înălțimea acestei crize, Lukașenko a fost văzut zburând deasupra Minskului cu un elicopter, purtând o pușcă.
Apetitul pentru schimbare, stins de frică
În prezent, Lukașenko, care susține războiul Kremlinului în Ucraina, se pregătește să obțină un al șaptelea mandat în alegerile programate pentru 26 ianuarie. Totuși, amenințările cu arestarea și interogatoriul din partea KGB-ului au stins orice formă de disidență. Speranța de schimbare, care a animat protestele din 2020, a fost înlocuită de o atmosferă de apatie și disperare, conform declarațiilor unor localnici care au dorit să rămână anonimi.
„Oamenii trăiesc cu frica în suflet”, a afirmat o femeie de 29 de ani. „Nu pot să-și exprime deschis opiniile despre autorități și se tem să păstreze informații sensibile pe telefoanele lor, cum ar fi abonamentele la mass-media de opoziție.” O altă locuitoare a menționat că violența regimului din 2020, inclusiv tortura pe scară largă a deținuților, a lăsat urme adânci în psihicul colectiv al belarușilor.
„Aceste evenimente ne-au schimbat profund. Chiar și acum, amintirea represiunii continuă să ne afecteze”, a declarat un alt localnic. Un tânăr de 23 de ani a observat că mulți oameni par să fi acceptat ideea că schimbarea este imposibilă și își continuă viața fără speranța unei revoluții.
Indiferența față de alegeri și legitimitatea opoziției în exil
În contrast cu tumultul din 2020, alegerile din acest an sunt percepute cu indiferență de majoritatea cetățenilor belaruși, într-o țară cu o populație de aproximativ nouă milioane. Niciun scrutin electoral nu a fost recunoscut de comunitatea internațională ca fiind liber și corect din 1994, când Lukașenko a câștigat primul său mandat. De data aceasta, el se va confrunta cu patru candidați nominali, pe care opoziția îi consideră „parteneri de luptă” fără șanse reale de succes.
„Nimeni nu discută despre alegeri. Toată lumea știe care va fi rezultatul. Oamenii sunt speriați”, a declarat un alt localnic. Este o practică obișnuită ca autoritățile din Belarus să deconecteze serviciile de internet în zilele de alegeri pentru a preveni organizarea protestelor.
Chiar și Svetlana Tihanovskaia, figura de opoziție exilată, a pierdut din legitimitate în fața belarușilor, care se tem să își exprime opinia și să acționeze împotriva regimului lui Lukașenko.
Contextul politic din Belarus
În urma furtului victoriei sale acum patru ani, Tihanovskaia a declarat că protestele au devenit extrem de riscante pentru cetățeni. „Aceste așa-zise alegeri nu sunt catalizatorul de care oamenii au nevoie. Fac un apel la oameni să nu se sacrifice”, a afirmat ea în noiembrie.
Prizonierii politici și regimul autoritar
Soțul ei, Serghei Tihanovski, o figură proeminentă a opoziției, este unul dintre cei aproximativ 1.300 de prizonieri politici din Belarus, conform organizației pentru drepturile omului Viasna, care acum operează în exil. Tihanovski a fost privat de contactul cu exteriorul și nu s-a auzit nimic de la el de mai bine de un an.
Deși Tihanovskaia se întâlnește frecvent cu lideri occidentali și a fost recunoscută de Lituania ca lider legitim al Belarusului, ea se confruntă cu dificultăți în a-și menține relevanța în țară, potrivit unor locuitori. „Ar fi o exagerare să o considerăm un lider național în acest moment”, a subliniat o disidentă locală.
Maria Kolesnikova: un simbol al rezistenței
O altă disidentă notabilă, Maria Kolesnikova, flautistă profesionistă și parte dintr-un trio de femei care l-au contestat pe Lukașenko, a fost închisă în 2020. Ea a încercat să evite deportarea forțată din Belarus prin ruperea pașaportului său și acum ispășește o pedeapsă de 11 ani de închisoare. Kolesnikova a fost privată de contactul cu familia timp de 20 de luni, iar tatăl ei a reușit să o viziteze abia în noiembrie.
Sprijinul Rusiei pentru regimul Lukașenko
Regimul lui Aleksandr Lukașenko, tot mai dependent de Vladimir Putin, a primit asistență economică din partea acestuia pe fondul protestelor din 2020. Putin s-a angajat să desfășoare trupe ruse pentru a sprijini regimul, dacă va fi nevoie, și a trimis agenți de propagandă pentru a înlocui jurnaliștii care au demisionat în solidaritate cu opoziția. Deși Lukașenko nu a trimis trupe în Ucraina, el a permis Rusiei să lanseze rachete și drone din Belarus, contribuind astfel la atacurile Kremlinului asupra Ucrainei.
Reacția cetățenilor belaruși la război
Lukașenko a fost reticent în a trimite trupele belaruse în Ucraina, temându-se de o posibilă revoltă. Nigel Gould-Davies, fost ambasador britanic în Belarus, a subliniat că „dacă forțele belaruse ar primi ordin să intre în Ucraina, s-ar putea să nu se supună. Majoritatea cetățenilor din Belarus nu consideră acest război ca fiind al lor și nu doresc implicarea țării în conflict”. Sondajele realizate de Chatham House indică faptul că doar aproximativ 30% dintre belaruși susțin războiul Rusiei în Ucraina, iar aproape jumătate se opun invaziei.
Perspectivele viitoare pentru Belarus
„Sper ca Belarusul să nu fie atras într-un conflict și mai profund decât este acum”, a adăugat un comentator local. „Ar fi naiv să ne așteptăm la prosperitate și cooperare în aceste condiții.”
Sancțiunile occidentale afectează populația din Belarus
De la începutul conflictului, țările occidentale au intensificat sancțiunile împotriva Belarusului. Cu toate acestea, unii cetățeni susțin că aceste măsuri au avut un impact mai mare asupra oamenilor obișnuiți decât asupra regimului și susținătorilor acestuia. „Europa și-a dovedit ineficiența. Oamenii nu mai au încredere în declarațiile politicienilor europeni. De fiecare dată, cei care suferă sunt cetățenii”, a afirmat un locuitor.
Un alt cetățean a menționat: „Acum suntem marginalizați. Chiar și acele națiuni occidentale care ne-au sprijinit în timpul protestelor s-au distanțat de noi”.
Succesiunea în regimul Lukașenko
Președintele Lukașenko a declarat anterior că își pregătește fiul, Nikolai, pentru a-i succeda în funcție. Cunoscut în Belarus sub numele de Kolya, acesta a apărut în public alături de tatăl său la o paradă militară în 2008, când avea doar patru ani. De-a lungul anilor, el a fost prezent la numeroase vizite oficiale, întâlnindu-se cu lideri de renume precum Papa Benedict al XVI-lea, președintele Obama, președintele Putin și Hugo Chávez, fostul lider al Venezuelei.
Acum, la 20 de ani, Kolya a fost sancționat de Canada din cauza relațiilor sale cu regimul tatălui său. Cu toate acestea, Lukașenko nu pare să aibă intenția de a-i ceda puterea fiului său sau cuiva altcuiva în viitorul apropiat. „Nu mă îndoiesc că el își dorește să rămână la conducere toată viața. Nu cred că i-ar trece prin cap să demisioneze”, a afirmat un analist. „El este convins că are dreptul să conducă.”
