Vladimir Kara-Murza și dezbaterea despre decolonizarea Rusiei
În cadrul unei intervenții susținute pe 11 aprilie în fața Adunării Naționale a Franței, liderul opoziției ruse, Vladimir Kara-Murza, nu a solicitat o înfrângere militară totală a Kremlinului. Totuși, în răspunsul său la una dintre numeroasele întrebări primite, a abordat o temă delicată, menționând că etnicilor ruși le este „dificil din punct de vedere psihologic” să ucidă ucraineni, având în vedere asemănările culturale și istorice dintre cele două națiuni. Aceste observații au fost discutate de jurnalista ucraineană Kate Tsurkan în cadrul unui articol dedicat mișcării de decolonizare a Rusiei, care vizează autodeterminarea națională a minorităților etnice din Federația Rusă.
Kara-Murza a subliniat că un coleg de-al său a remarcat asemănările strânse dintre ruși și ucraineni, inclusiv limba, religia și istoria comună, făcând referire la dificultățile de a acționa împotriva unui popor atât de apropiat. „Nu m-am gândit niciodată în acest fel înainte. Pentru mine, motivele pentru care minoritățile etnice din Rusia au luptat în Ucraina erau în principal economice, dar după ce mi-a spus asta, am început să reflectez mai profund”, a adăugat el.
Declarațiile lui Kara-Murza au stârnit reacții vehemente în mediul online, venind nu doar din partea ucrainenilor, ci și din partea membrilor minorităților etnice ruse. În urma criticilor, el a afirmat că comentariile sale au fost scoase din context și a insistat asupra lipsei de „sentiment imperialist” în afirmațiile sale. Această reacție este parte a unei dezbateri mai ample, care a câștigat intensitate după începutul invaziei Rusiei în Ucraina, dezbatere ce se axează pe mișcarea de decolonizare a Rusiei.
Mișcarea de decolonizare a Rusiei: O necesitate sau o amenințare?
În timp ce unii critici, atât din interiorul cât și din afara cercului Kremlinului, percep mișcarea de decolonizare ca o amenințare la adresa suveranității Federației Ruse, susținătorii acesteia argumentează că reprezintă o confruntare esențială cu moștenirea imperială de lungă durată a țării. Activista și jurnalista exilată din Buriatia, Alexandra Garmajapova, a declarat pentru Kyiv Independent că „decolonizarea înseamnă, în primul rând, să scapi de gândirea imperială”, subliniind legătura dintre rasismul îndreptat împotriva minorităților etnice din Rusia și războiul împotriva Ucrainei, care se bazează pe aceleași argumente.
Istoricul Botakoz Kassîmbekova, expert în istoria imperială rusă și cadru didactic la Universitatea din Basel, a explicat că mișcarea de decolonizare implică, în esență, „despărțirea de structurile, identitatea și formele imperiale” ale statului rus. Ea a adăugat că autodeterminarea națională a minorităților etnice din Rusia nu se limitează la dreptul de a vorbi propria limbă, ci se extinde la deciziile privind structurile politice și viitorul societăților respective. „Este vorba despre a deveni o națiune și a permite altora să-și exercite drepturile naționale. O interpretez ca un proces de democratizare”, a afirmat Kassîmbekova.
Factorii care stau la baza cererii de decolonizare au rădăcini adânci în secole de tensiuni între elita conducătoare a Rusiei și comunitățile de la periferia țării, demonstrând că problema este complexă și necesită o abordare atentă și nu doar o simplă retorică.
Complexitatea situației etnice din Rusia
Alexander Etkind, profesor la Universitatea Central Europeană, a subliniat că în Rusia, diversitatea etnică este o realitate, cu peste 190 de grupuri etnice răspândite pe întreg teritoriul țării. Totuși, multe dintre aceste minorități se confruntă cu rasism sistemic în viața de zi cu zi. Republicile care găzduiesc aceste grupuri minoritare, deși autonome în teorie, se confruntă cu o diminuare a puterii lor de decizie.
Autonomia limitată a republicilor
În ciuda faptului că republicile din Rusia dispun de propriile constituții și limbi oficiale, pe lângă limba rusă, guvernul federal a implementat măsuri menite să întărească controlul asupra acestora. De exemplu, un amendament la legislația educațională din 2018 a transformat predarea limbilor non-ruse dintr-o obligație într-o opțiune voluntară.
Modificări legislative și simbolismul puterii
La sfârșitul anului 2022, Republica Tatarstan a votat pentru a modifica constituția sa, interzicând utilizarea titlului de „președinte” pentru liderul său. Acest gest a fost un semn clar al centralizării puterii în Rusia, în contextul în care Vladimir Putin rămâne singurul președinte recunoscut. Această modificare a venit după o lege din 2021 care obliga liderii regionali să adopte titlul de „șef”, evidențiind astfel supunerea față de Moscova.
Incercările de autodeterminare și violențele istorice
Constituția federală a Rusiei interzice oficial separarea oricărei republici, iar istoria a arătat că încercările de a se desprinde au dus la violențe, cum ar fi războaiele din Republica Cecenia în anii 1990. În acest context, opoziția rusă, aflată în exil, pare să ignore în mare parte nemulțumirile sociale și istorice care generează apeluri la decolonizare, considerând adesea această mișcare o amenințare la adresa integrității Federației Ruse.
Critica liderilor opoziției
La Forumul strategic de la Bled, Iulia Navalnaia a comentat despre cei care solicită decolonizarea Rusiei, subliniind că aceștia nu reușesc să explice de ce comunitățile cu origini și culturi comune ar trebui divizate artificial. Aceasta a fost interpretată ca o lipsă de interes autentic în a aborda colonialismul rus, ceea ce a dus la critici din partea unor observatori, precum Kassîmbekova.
Reacții la mișcarea de decolonizare
Într-un interviu din decembrie 2024, Kara-Murza a respins mișcarea de decolonizare, considerând-o un „cadou” pentru propaganda Kremlinului. El a argumentat că această narațiune întărește percepția că Occidentul „urăște Rusia”, mobilizând astfel suportul intern pentru politicile Kremlinului. De asemenea, Ilia Iașin, liderul opoziției eliberat recent, și-a exprimat punctul de vedere asupra acestor probleme la un eveniment din Varșovia, evidențiind complexitatea situației politice actuale din Rusia.
Propunerea lui Iașin pentru o nouă constituție federală
Într-o recentă declarație, Iașin a subliniat că un nou tratat federal al Rusiei ar trebui să includă dreptul la secesiune. Totuși, el a clarificat că poziția sa se bazează pe principii fundamentale, nu pe o necesitate percepută. „Avem nevoie de o constituție federală complet nouă, redactată de la zero, care să integreze aceste mecanisme. Cu toate acestea, nu observ nicio dovadă că acest lucru va deveni realitate. Nu cred că Tatarstanul sau alte republici doresc cu adevărat să se separe, dar aceste mecanisme trebuie definite clar. În fiecare federație – Canada, Germania și altele – dreptul regiunilor de a părăsi federația este bine stabilit”, a declarat el.
Împărțirea puterii cu republicile
În cadrul aceleași întâlniri, Iașin a afirmat că Moscova „trebuie să împartă puterile” cu republicile și că nu este „nimic greșit” în a permite acestora să își aleagă liderii regionali sau să își predau limbile în școli. „Spre deosebire de Putin, eu nu mă tem de acest lucru”, a adăugat el.
Avertismentul Kassîmbekovei
Kassîmbekova a avertizat că ignorarea dorinței de independență a republicilor din Rusia riscă să șteargă lupta activiștilor locali pro-democrație, mulți dintre ei confruntându-se cu represiunea din partea Kremlinului. Dacă Iașin și alți lideri ruși ai opoziției vor începe să colaboreze mai des cu aceștia și să susțină cauzele lor, „atunci vom observa semne de reorientare”, a spus ea.
Decolonizarea grupurilor etnice minoritare
Pentru membrii grupurilor minoritare din Rusia, drumul către disidență începe dintr-o recunoaștere tot mai mare a modului în care Moscova a sărăcit sistematic republicile lor, erodând libertățile fundamentale și promovând politici de ștergere a identităților culturale. Garmajapova, un membru al comunității, a fost influențată profund de bunicul său, care vorbea întotdeauna în limba buryat. Discriminarea pe care a întâmpinat-o pentru utilizarea acestei limbi în public i-a deschis ochii asupra profundei rusificări din Buryatia, care amenință identitatea locală.
Experiențe personale și condiții economice
„Odată, la o clinică medicală, bunicul a întrebat în buryat cine era ultimul la coadă. Răspunsul unei femei a fost: «De ce vorbești în limba satului tău? Vorbiți în rusă!» Mă înfurie și acum când mă gândesc la cum s-a simțit el în acel moment”, a povestit ea.
Buryatia, situată în Extremul Orient al Rusiei, este una dintre cele mai sărace republici ale țării, având o populație de puțin sub un milion de locuitori, conform recensământului din 2021. Aceasta a devenit complet dependentă de Moscova atât din punct de vedere politic, cât și economic, fiind o sursă de recrutare pentru războiul Rusiei din Ucraina.
Fundația Free Buryatia
Fundația Free Buryatia, cofondată de Garmajapova după izbucnirea războiului la scară largă al Rusiei împotriva Ucrainei în 2022, are ca scop transformarea Buriatiei într-o țară „liberă și prosperă” prin promovarea „valorilor libertății și democrației”. Fundația oferă asistență juridică buriaților care nu doresc să participe la război și îi ajută pe cei care au fugit din Rusia din cauza conflictului.
În urma acestor acțiuni, guvernul rus a clasificat fundația ca fiind…
Contextul activității Fundației în Buriatia
Fundația condusă de Garmajapova se confruntă cu provocări semnificative din cauza etichetării sale de către autoritățile ruse ca „agent străin” și organizație „extremistă”. După ce a participat la un interviu anti-război pentru un canal de știri din Ucraina, Garmajapova a fost inclusă pe o listă internațională de persoane căutate și condamnată în contumacie la șapte ani de închisoare. Aceste circumstanțe îngreunează activitatea organizației, deși notorietatea generată de Kremlin a crescut vizibilitatea fundației în Buriatia.
Nevoia de inițiative democratice
De la începutul invaziei pe scară largă în Ucraina, nevoia de a promova inițiative democratice în Buriatia a devenit și mai urgentă. Moscova își intensifică influența în regiunile cele mai sărace ale Rusiei, oferind stimulente financiare pentru a susține eforturile de război. Secolele de rusificare au lăsat populația locală vulnerabilă la propaganda statului, iar Garmajapova subliniază că nu doar limba, ci și conștiința oamenilor din Buriatia a fost afectată. Mulți buriați se percep ca parte a „Mari Rusii”, ceea ce reflectă o nevoie psihologică de apartenență la ceva mai mare și mai puternic.
Provocările identității culturale
De-a lungul istoriei, buriații au luptat pentru a-și menține identitatea culturală în fața opresiunii din partea Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice. Aceștia au fost victime ale epurărilor staliniste din anii 1930, iar intelectualii au fost adunați și uciși sau trimiși în lagăre de muncă. Garmajapova reamintește că printre cei uciși se numărau și membri ai familiei sale. De asemenea, autoritățile sovietice au modificat alfabetul limbii buriate, trecând de la latin la chirilic, ceea ce a dus la o glumă sumbră printre bătrânii de atunci, care susțineau că „au devenit analfabeți de trei ori”.
Manipularea religioasă și statutul etnic
Regimul rus a cooptat și figurile religioase, Damba Aiușeiev, liderul budiștilor ruși, afirmând că budiștii luptă pentru „lumea rusă” pentru a-și păstra moștenirea mongolă. Totuși, Kremlinul se confruntă cu dificultăți în a-i convinge pe buriați și alte grupuri etnice că au un statut egal cu etnicii ruși. În martie 2025, Valentina Matviienko a declarat că universitățile din capitalele Rusiei ar trebui să limiteze admiterea studenților din regiunile etnice, subliniind că țara ar trebui să se concentreze asupra instituțiilor regionale.
Direcții pentru viitor
Susținătorii decolonizării consideră că soluția pentru a depăși inegalitățile instituționale din Rusia constă în încurajarea inițiativelor locale care să întărească republicile și să reducă influența Kremlinului. Garmajapova afirmă că este esențial să se creeze instituții și un sistem de control și echilibru în regiuni, subliniind că autonomia, fie parțială sau totală, nu garantează o democrație reală. Ea își exprimă speranța că, în cazul în care republicile din Rusia ar solicita federalizarea prin referendum, acesta ar trebui să se desfășoare sub supravegherea observatorilor internaționali.
„Viitorul Buriatiei ar trebui să fie deci determinat de locuitorii săi”, a concluzionat Garmajapova, subliniind importanța unui lider responsabil pentru viitorul regiunii.
Importanța discursului despre decolonizare în contextul Rusiei
În contextul actual, discursul despre decolonizare devine din ce în ce mai relevant, mai ales în lumina poziției opoziției ruse din exil, care tinde să minimizeze importanța acestui demers. În ciuda acestui fapt, narațiunile dăunătoare privind republicile din Rusia continuă să persiste.
Punctele de vedere ale liderilor internaționali
Un exemplu pertinent este un interviu acordat de Papa Francisc la sfârșitul anului 2022, în care acesta a subliniat că cele mai grave crime de război comise de Rusia în Ucraina sunt atribuite rușilor non-etnici. El a menționat că, în general, cei mai cruzi soldați provin din Rusia, dar nu au o tradiție rusă, făcând referire la grupuri precum cecenii și buriații.
Legătura cu evenimentele din Ucraina
Masacrul de la Bucea, care a avut loc în primele etape ale invaziei ruse, a fost asociat în mod frecvent cu soldații buriați. Totuși, investigațiile sugerează că doar o parte dintre aceștia erau buriați, iar alții, inclusiv liderii, erau etnici ruși. Această situație subliniază complexitatea relațiilor interetnice din Rusia, unde minoritățile etnice servesc, din păcate, ca „fața” mașinii de război rusești.
Percepția asupra opoziției ruse
Unii analiști susțin că opoziția rusă dispune de o influență considerabilă în Occident, ceea ce le permite să modeleze percepția globală despre Rusia și minoritățile sale etnice. Katia Margolis, o artistă și scriitoare rusă exilată, a evidențiat că prizonierii politici ruși, indiferent de opiniile lor reale, capătă adesea o simpatie considerabilă, chiar fiind percepuți ca profeți în ochii altora datorită suferințelor îndurate.
Provocări în cadrul opoziției
Potrivit lui Kassîmbekova, a existat o „speranță naivă” că opoziția rusă va colabora mai strâns cu activiștii din grupurile minoritare și va adopta un discurs decolonizator. Cu toate acestea, reacțiile lor imperiale sugerează o tentativă de a menține statutul și privilegiile Rusiei, ignorând în continuare nevoile celor colonizați.
Lipsa de imaginație politică
Alexander Etkind, profesor la Universitatea Central Europeană, sugerează că o altă explicație pentru absența dorinței opoziției ruse de a se implica în mișcarea de decolonizare ar putea fi „lipsa de imaginație politică”. El a subliniat că majoritatea acestor lideri sunt din Moscova și că există o dorință persistentă de a menține o anumită măreție asociată cu imperiul rus.
Perspectivele viitoare
În concluzie, Rusia va trebui să parcurgă un proces de decolonizare similar altor imperii. Este esențial ca toți cei implicați să sprijine acest proces prin diverse mijloace, pentru a asigura un viitor mai echitabil atât pentru Rusia, cât și pentru republicile sale.
