Iranul și Programul Nuclear: O Perspectivă Asupra Îmbogățirii Uraniului
Iranul și-a lansat programul nuclear în anii ’70, afirmând constant că acesta are doar scopuri civile. Îmbogățirea uraniului la un nivel de 90% este esențială pentru fabricarea bombelor nucleare, în timp ce pentru centralele nucleare destinate producției de energie electrică, nivelul de îmbogățire necesar variază între 3,5% și 5%. În acest context, Liderul Suprem Ali Khamenei continuă să sprijine dezvoltarea programului nuclear, ceea ce ridică întrebări despre intențiile reale ale Iranului.
Interviu cu Ambasadorul Iranului la București
Într-un interviu cu jurnalista Cristina Cileacu, ambasadorul Iranului la București, Seyed Hossein Sadat Meidani, a explicat motivele din spatele dorinței Iranului de a avea uraniu îmbogățit. El a subliniat că, din cauza restricțiilor impuse asupra accesului la piețele internaționale, Iranul a început să dezvolte o industrie nucleară autohtonă. Deși nu este nevoie de uraniu îmbogățit pentru a utiliza energia nucleară, acesta devine necesar atunci când importurile nu sunt o opțiune.
Necesarul de Îmbogățire a Uraniului
Ambasadorul a clarificat că deținerea uraniului îmbogățit conferă Iranului capacitatea de a construi arme nucleare, dar a subliniat că Iranul nu are neapărat nevoie de astfel de arme. El a menționat că există multe alte țări care îmbogățesc uraniu, fără a fi state nucleare. Apartenența la Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare implică angajamentul de a nu dezvolta arme nucleare, ceea ce Iranul susține că a respectat.
Rapoartele AIEA și Contextul Regional
În discuția despre îmbogățirea uraniului, ambasadorul a făcut referire la rapoartele Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), care au confirmat respectarea de către Iran a obligațiilor internaționale de neproliferare înainte de 2018. El a recunoscut că, începând cu 2021, nivelurile de îmbogățire au crescut, dar a susținut că aceste măsuri sunt o reacție la sancțiunile impuse de Statele Unite și la sabotajele israeliene împotriva programului nuclear iranian.
Diplomația și Relațiile Regionale
În ceea ce privește negocierile cu Statele Unite, ambasadorul a afirmat că diplomația rămâne o opțiune pentru Iran, dar că, în prezent, țara se află într-o situație de autoapărare din cauza agresiunii externe. El a subliniat că, până ce aceste condiții nu se vor schimba, Iranul nu va reconsidera poziția sa.
Ambasadorul a abordat și percepția vecinilor Iranului în Orientul Mijlociu, subliniind existența unei relații bune cu multe dintre țările din regiune. Totuși, el a recunoscut că încrederea este esențială și că Iranul trebuie să lucreze pentru a o menține.
Situația din Orientul Mijlociu
În regiunea Orientului Mijlociu, problema principală este regimul israelian, care nu doar că deține arme nucleare, dar este și capabil să le folosească. Facem apel pentru demilitarizarea nucleară a acestei zone, o inițiativă demarată de Iran. Sperăm că, într-o zi, nimeni din regiune să nu mai aibă acces la arme nucleare.
Îmbogățirea uraniului și încrederea în relațiile internaționale
Deși Iranul continuă să îmbogățească uraniul, este esențial să subliniem că încrederea în relațiile internaționale este o problemă complexă. Nu există o încredere absolută între state, iar acest lucru complică negocierile și acordurile internaționale.
Negocierile și Acordul Nuclear Iranian
În acest context, am purtat negocieri timp de zece ani, culminând în redactarea a 159 de pagini pentru Acordul Nuclear Iranian (JCPOA). Scopul nostru a fost consolidarea încrederii între părți. Am implementat integral măsurile convenite, dar rămânem deschiși să discutăm orice preocupare legitimă. Totuși, nu putem ignora drepturile noastre legitime.
