Ce este achalazia?
Achalazia reprezintă o afecțiune rară a esofagului, caracterizată printr-o relaxare insuficientă a sfincterului esofagian inferior (SEI) și prin absența peristaltismului esofagian. Acest defect funcțional provoacă dificultăți progresive la înghițire și alte simptome care pot semăna cu cele ale bolii de reflux gastroesofagian (BRGE), ceea ce face esențial diagnosticul diferențial. Această afecțiune are o prevalență de aproximativ 10 cazuri la 100.000 de persoane și o incidență anuală de 1-2 cazuri noi la 100.000 de locuitori. Deși achalazia poate apărea la orice vârstă, este cel mai frecvent întâlnită între 25 și 60 de ani, afectând bărbați și femei în mod egal.
Mecanismul patogenic al achalaziei
Mecanismul care stă la baza achalaziei implică degenerarea neuronilor inhibitori din plexul mioenteric Auerbach, ceea ce duce la incapacitatea sfincterului esofagian inferior de a se relaxa în timpul înghițirii și la lipsa undelor peristaltice coordonate. De cele mai multe ori, cauza exactă rămâne necunoscută, dar boala Chagas, provocată de parazitul Trypanosoma cruzi, este o cauză semnificativă în America Latină. Alte posibilități includ procese autoimune sau paraneoplazice legate de cancere pulmonare sau gastrointestinale.
Simptomele achalaziei
Disfagia, adică dificultatea la înghițire, este simptomul predominant, manifestându-se inițial pentru alimentele solide și ulterior pentru lichide. Regurgitațiile de alimente nedigerate sunt frecvente și pot duce la complicații respiratorii, precum tusea nocturnă sau aspirația pulmonară. În unele cazuri, pacienții pot experimenta dureri toracice atipice sau pierdere în greutate.
Diagnosticul achalaziei
Diagnosticul achalaziei se bazează pe mai multe investigații, inclusiv endoscopia digestivă superioară, care ajută la excluderea leziunilor obstructive, cum ar fi neoplasmele esofagiene. Radiografia baritată poate evidenția aspectul caracteristic de „cioc de pasăre”, iar manometria esofagiană, considerată metoda de referință, arată absența peristaltismului și un sfincter esofagian inferior cu presiune crescută, care nu se relaxează corespunzător. În unele cazuri, pH-metria poate fi necesară pentru a exclude boala de reflux.
Tratamentul achalaziei
Tratamentul achalaziei vizează relaxarea sfincterului esofagian inferior și ameliorarea simptomelor. O metodă eficientă și frecvent utilizată este dilatarea pneumatică endoscopică. Injectarea toxinei botulinice este rezervată pacienților fragili sau cu contraindicații chirurgicale. Intervențiile moderne, precum miotomia endoscopică perorală, au demonstrat rezultate excelente, iar alternativa chirurgicală clasică rămâne miotomia Heller laparoscopică, asociată cu fundoplicatura Dor. Tratamentul medicamentos cu nitrați sau blocante ale canalelor de calciu are o eficiență limitată și este rar utilizat.
Diferențele între achalazie și boala de reflux gastroesofagian
Deși simptomele achalaziei pot semăna parțial cu cele ale bolii de reflux gastroesofagian, cele două afecțiuni au mecanisme complet diferite. Boala de reflux apare printr-o relaxare excesivă a sfincterului esofagian inferior și peristaltism normal, în vreme ce achalazia se caracterizează prin incapacitatea sfincterului de a se relaxa și prin lipsa undelor peristaltice. Pirozisul este tipic pentru boala de reflux, în timp ce disfagia și regurgitația alimentelor nedigerate sunt caracteristice achalaziei. Manometria esofagiană este esențială pentru a face distincția între cele două afecțiuni.
Tratamentul diferă semnificativ: achalazia necesită intervenții menite să relaxeze mecanic sfincterul esofagian inferior, în timp ce boala de reflux gastroesofagian răspunde eficient la tratamentele medicamentoase cu inhibitori ai pompei de protoni și, în cazuri selectate, la intervenții chirurgicale, cum ar fi fundoplicatura.
Achalazia trebuie suspectată în fața unei disfagii progresive, mai ales în absența simptomelor tipice ale refluxului gastroesofagian.
Importanța diagnosticării corecte a afecțiunilor digestive
Diagnosticul corect al afecțiunilor digestive este esențial, mai ales în cazurile în care simptomele sunt însoțite de regurgitație și pierdere în greutate. O evaluare atentă și un tratament adecvat pot îmbunătăți considerabil calitatea vieții pacienților.
Diagnostic diferențial în cazurile de reflux gastroesofagian
Datorită riscurilor de confuzie cu boala de reflux gastroesofagian, este crucial să se efectueze un diagnostic diferențial riguros. Acest proces ajută la identificarea corectă a afecțiunilor și la stabilirea unei strategii de tratament eficiente.
