Dispariția americanilor în Ucraina: o criză umanitară pe front
Cel puțin 20 de americani au dispărut în timpul misiunilor lor pe frontul din Ucraina, iar numărul victimelor a crescut semnificativ în ultimele șase luni. Aceste informații provin dintr-o investigație recentă, care subliniază implicarea luptătorilor străini în apărarea Ucrainei, care se confruntă cu dificultăți majore.
Corpurile a cel puțin cinci voluntari americani, care s-au alăturat armatei ucrainene, nu au putut fi recuperate de pe câmpul de luptă după ce au fost uciși în ultimele șase luni. Recent, două dintre trupuri au fost repatriate de pe teritoriul ocupat de Rusia, după negocieri îndelungate.
Impactul emoțional asupra familiilor
Rudele americanilor dispăruți au împărtășit cuvinte dureroase despre dificultatea de a-și înmormânta fiii și despre impedimentele legale care le îngreunează procesul de a-i declara oficial morți. De asemenea, acestea au fost hărțuite online de troli ruși, adăugând o altă dimensiune a suferinței lor. Intensitatea luptelor de pe liniile de front din estul Ucrainei face ca mulți soldați să rămână neînhumați, cadavrele fiind abandonate pe câmpul de luptă.
Incidentul tragic de lângă Pokrovsk
Conform declarațiilor supraviețuitorilor și rudelor, doi voluntari americani au fost uciși într-un singur incident în apropierea orașului Pokrovsk, la sfârșitul lunii septembrie. Corpul niciunuia dintre ei nu a fost recuperat. Zachary Ford, un fost soldat american în vârstă de 25 de ani din Missouri, și un alt american cunoscut sub numele de „Gunther”, fără experiență militară, au fost uciși de o dronă în timpul unei misiuni de detonare a unui pod situat lângă satul Novohrodivka.
Un alt american supraviețuitor, care a ales să fie numit „Redneck”, a descris misiunea ca având șanse reduse de reușită. Grupul de trei voluntari a fost rapid prins sub focul rusesc, aflat într-un șanț la aproximativ 500 de metri de obiectivul lor. „Dronele rusești încep să coboare pe linia copacilor, încercând să ne lovească prin acoperișul buncărului”, a povestit el în cadrul unui interviu. Un buștean din acoperiș a căzut și l-a lovit în față, în timp ce încerca să doboare dronele.
Ford le-a comunicat comandanților prin radio intenția de a abandona misiunea, dar a fost instruit să continue, fără posibilitatea de evacuare timp de încă o zi. În timpul asaltului, Redneck a tras cu mitraliera în direcția rușilor din fața sa, în timp ce ucrainenii care manevrau un lansator de grenade și un sistem de arme antitanc Javelin au fost uciși, încercând să respingă avansul blindatelor rusești. El a intrat într-un buncăr pentru a obține muniție, ratând atacul dronei care i-a rănit pe Ford și Gunther.
Tragedia pe Frontul Ucrainean: Povestea lui Ford
Într-un moment devastator pe câmpul de luptă, Ford a fost nevoit să utilizeze două garouri pentru a-și opri sângerarea, înainte de a se alătura din nou echipei sale de apărare. A fost martor la moartea unui soldat ucrainean, care a fost împușcat în fața sa, povestind ulterior despre acest incident cutremurător.
Redneck, un coleg de-al lui Ford, a relatat că, după câteva minute, l-a auzit pe acesta strigând: „Gunther este mort”. Când Redneck a coborât să verifice, un alt soldat ucrainean i-a spus: „Prieten mort”. Deși Ford a rămas calm, comandantul lor a avertizat prin comunicațiile radio că un nou atac rusesc era iminent. Redneck a explicat că Ford era conștient că nu vor supraviețui unui alt bombardament și a început să-i ceară să-l omoare, pentru a evita capturarea.
Redneck a refuzat, asigurându-l pe Ford că vor găsi o soluție pentru a supraviețui. „A devenit foarte tăcut”, a spus Redneck, adăugând că, ulterior, Ford i-a mărturisit că și-a slăbit garourile. Deși Redneck le-a reaplicat, Ford pierduse deja prea mult sânge.
Ultima dorință a lui Ford a fost să vadă lumina soarelui în timp ce se stingea. „L-am întins cu capul spre ușă, ca să se poată uita afară, să vadă soarele, și i-am ținut mâna. Ultimul lucru inteligibil pe care l-a spus a fost «să nu se spună niciodată că nenorociții m-au ucis»”, a relatat Redneck. Aceasta a fost o expresie comună printre luptătorii străini, care împărtășesc aceleași temeri și dorințe.
Amintirile lui Redneck despre Ford
Redneck a amintit de Ford, povestind despre micuța boxă albastră pe care o purta mereu cu el, din care răsunau melodiile artistului britanic Artemas, în special piesa „I like the way you kiss me”. „Întotdeauna punea muzică și dansa în jurul acelei boxe”, a spus el, subliniind bucuria pe care Ford o aducea în mijlocul haosului.
Pericolele luptătorilor străini pe front
Redneck a subliniat că supraviețuirea luptătorilor voluntari străini pe linia frontului depinde de experiența lor și de sarcinile atribuite de brigăzile respective. În timp ce unii ofițeri le ofereau sarcini echivalente, alții erau mai puțin atenți, tratându-i ca pe simple resurse. „În acest moment, nu poți spune că nu este lupta Americii”, a afirmat el, criticând perspectiva celor care consideră conflictul exclusiv o problemă ucraineană.
El a adăugat că pierderile din brigada sa se datorează unui „ofițer rău” care nu reușea să facă diferența între soldați, considerându-i doar carne de tun. Redneck, vorbind din Statele Unite, a menționat că unitatea sa a fost evacuată din zonă și că a văzut ulterior imagini filmate despre evenimentele tragice care au avut loc.
Recuperarea cadavrelor pe linia frontului
În prezent, zona în care au avut loc luptele se află sub controlul Rusiei, iar procesul de recuperare a morților este extrem de dificil și emoționant. Un exemplu relevant este cazul lui Corey Nawrocki, un fost pușcaș marin american de 41 de ani din Pennsylvania, care a murit în octombrie, în timpul confruntărilor din regiunea Bryansk, Rusia.
Trupul lui Nawrocki a fost prezentat pe platforma Telegram de către soldații ruși, însă, după negocieri complicate, a fost unul dintre cei aproape 800 de morți returnați Ucrainei pe 24 ianuarie, inclusiv al altui american dispărut. Mama sa, Sandy Nawrocki, a împărtășit emoțiile sale intense, descriind o „furtună de emoții” în care simțea atât ușurare, cât și tristețe. „Mi-am luat o greutate de pe umeri, pentru că acum nu mai trebuie să îmi fac griji cu privire la ce i-ar putea face acolo”, a spus ea.
Sandy l-a caracterizat pe fiul său, veteran cu două decenii de experiență și șase misiuni în Irak, ca fiind un „șmecheraș” care adesea o făcea să râdă. Decizia lui de a lupta în Ucraina a fost motivată de suferințele civile pe care le-a observat. „Oameni nevinovați au fost uciși, copii au fost măcelăriți”, a adăugat ea. „Cred că asta l-a deranjat cu adevărat.” Corey a murit după ce a fost împușcat în încercarea de a salva un coleg rănit.
Reacții și provocări pe rețelele sociale
Imaginile cu trupul și echipamentul său au fost distribuite pe rețelele de socializare din Rusia, iar mama sa a menționat că informațiile personale, inclusiv adresa ei, au fost publicate online. În timp ce încerca să informeze prietenii lui Corey despre moartea acestuia, a fost întâmpinată cu comentarii ostile din partea trolior pro-ruși. „Postau toate aceste comentarii urâte și fețe zâmbitoare”, a povestit ea.
Deși Sandy nu a dorit ca fiul ei să se alăture luptei din Ucraina, l-a susținut, afirmând că „acesta este un război neprovocat”. Ea a subliniat importanța conflictului, afirmând că victoria Rusiei ar avea repercusiuni asupra întregii Europe.
Procesul de repatriere al cadavrelor
Repatrierea americanilor decedați reprezintă un parcurs complex și emoțional pentru familiile afectate. Lauren Guillaume, o americancă stabilită la Kiev, lucrează cu fundația non-profit RT Weatherman Foundation, oferind asistență familiilor în găsirea celor dragi. Ea colaborează cu investigatorul ucrainean Irina Koroșaieva pentru a cerceta morgile.
Identificarea rămășițelor este realizată prin metode de identificare vizuală și teste ADN. Oficialii ucraineni au subliniat că procesul devine și mai complicat atunci când rămășițele sunt returnate din partea rusă. Artur Dobroserdov, comisarul ucrainean pentru persoanele dispărute, a explicat că, după un schimb de cadavre, pot primi un sac conținând rămășițe aparținând mai multor persoane diferite.
Dobroserdov a confirmat că peste 20 de americani sunt considerați dispăruți în acțiune și a adăugat că rămășițele nu vor putea fi repatriate decât după ce toate vor fi fost identificate. Aceasta pentru a evita ca familiile să îngroape o parte din persoana iubită, doar pentru a primi ulterior alte rămășițe.
Asistență în identificarea veteranului american Cedric Hamm
Unul dintre primele cazuri în care Guillaume a intervenit a fost cel al veteranului armatei americane, Cedric Hamm, din Texas, care a fost ucis în martie în regiunea de frontieră nordică Sumî. Familia lui Hamm a reușit să-l identifice printr-un amestec distinct de tatuaje aztece și militare americane, în cadrul unei transmisiuni video live organizate de Guillaume de la morgă. Corpul veteranului a fost repatriat la San Antonio în luna decembrie.
Recunoștința mamei
Raquel Hamm, mama veteranului, a declarat cu mândrie: „Sunt foarte mândră de fiul meu”. Ea a subliniat că Cedric a luptat în Ucraina deoarece dorea să-și folosească experiența militară pentru a ajuta. Mama sa a fost impresionată de „calmul său, chiar până la sfârșit” și a menționat că fiul ei „a salvat un alt tânăr” în timpul schimbului de focuri care i-a fost fatal.
Un sacrificiu pentru libertate
„Sincer, mă așteptam ca fiul meu să nu fie găsit niciodată”, a adăugat Hamm. „Fiul meu a plătit prețul suprem pe câmpul de luptă pentru libertatea Ucrainei și asta va rămâne pentru totdeauna cu mine. Copilul meu nu a murit în zadar”. Un coleg luptător american care a fost rănit în aceeași bătălie a descris-o pe Hamm ca fiind „foarte altruist”.
Provocările identificării străinilor decedați
Guillaume a explicat că străinii pot fi declarați morți fie prin confirmare fizică, cum ar fi testarea ADN pe rămășițele lor, fie printr-o hotărâre judecătorească, în cazul în care există dovezi semnificative ale morții. „Este nevoie de timp”, a afirmat ea. În martie, organizația sa avea înregistrate 16 cazuri, iar acum se ocupă de 88 de străini morți sau dispăruți, provenind din 18 naționalități, dintre care jumătate sunt americani. „Majoritatea sunt cazuri de dispăruți în misiune”, a adăugat ea.
Numărul real al voluntarilor americani decedați
Guillaume a menționat că numărul real de morți în rândul voluntarilor americani din Ucraina rămâne incert. Ea consideră că creșterea numărului de decese și dispariții se datorează faptului că străinii sunt trimiși în zone dificile, pe prima linie, unde abilitățile lor militare anterioare sunt esențiale. „Observăm că operatorii străini umplu golurile în operațiuni foarte dificile, cu risc ridicat și recompensă mare. Viețile și sacrificiul lor nu sunt irosite”, a concluzionat ea.
