Dispariții în Ucraina: Mărturii dintr-un conflict devastator
Ucraina a raportat peste 61.000 de persoane dispărute de la începutul invaziei ruse în 2022. În timp ce soldații au posibilitatea de a fi eliberați prin schimburi de prizonieri, soarta civililor răpiți de autoritățile ruse rămâne adesea incertă, lăsând familiile în disperare. Reporterii au adunat mărturii despre „chelnerii” Ucrainei, bazându-se pe poveștile celor care au reușit să afle ceva despre destinele rudelor lor sau pe cele care s-au întors din „iad” la cei dragi.
Întâmplări tragice în Melitopol
În noaptea de 25 septembrie 2023, soldați ruși au pătruns în locuința lui Tetiana și Oleh Plachkov din Melitopol, confiscându-le dispozitivele și documentele. Cuplul a fost arestat și dus în cătușe. Patru luni mai târziu, Tetiana a fost găsită într-un spital din Melitopol, în coma, fără documente sau haine și fără nicio explicație din partea celor care au adus-o. Din păcate, ea a murit fără să afle soarta soțului ei, care a dispărut fără urmă.
„Este atât de greu pentru mine să mă gândesc la ce i-au făcut ei, și de ce. Mama mea avea 51 de ani. Iubea viața. Era o persoană atât de radiantă, apoi totul s-a încheiat brusc”, mărturisește Lyudmila, singura fiică a cuplului, cu ochii în lacrimi.
Frica și teroarea sub ocupație
Telefonul lui Lyudmila este plin de amintiri frumoase cu părinții ei. Într-o vizită recentă în Ucraina pentru a închide afacerea de familie și a oferi o mostră de ADN pentru identificarea tatălui ei, ea a evitat să se gândească la tragedie. În fiecare zi, în perioada ocupației, părinții ei îi trimiteau mesaje video pentru a o liniști. „Bună dimineața, fiică! Voiam doar să verificăm”, spunea Tetiana într-un video, în timp ce îi arăta soțul care o saluta cu un zâmbet.
Când tancurile rusești au intrat în orașul lor la începutul anului 2022, Plachkovii au decis să rămână, în ciuda atacurilor din întreaga țară. În primele săptămâni ale invaziei, Lyudmila s-a alăturat protestelor, fluturând steaguri albastre și galbene ale Ucrainei.
Frica ca metodă de control
Regimul lui Putin folosește frica pentru a-și menține puterea: disidenții sunt reprimați, iar criticii sunt încarcerați. Această tactică a fost aplicată și în regiunile sudice și estice ale Ucrainei, unde soldații patrulau pe străzi, considerându-i pe cei loiali Kievului drept trădători.
Eticheta de „chelner”
După câteva luni de teroare, Lyudmila a fugit din țară ca refugiat, dar mama ei a ales să rămână în oraș, având încredere în armata ucraineană. În 2024, numele Tetianei a apărut pe un forum prorus, unde a fost etichetată „chelneriță”, o denumire peiorativă pentru cei care așteptau eliberarea. „Cu siguranță a donat bani și a ajutat (Ucraina) cum a putut”, afirmă fiica ei, subliniind devotamentul mamei sale față de țară.
Dispariția și lupta pentru adevăr
În contextul conflictului din Ucraina, un număr semnificativ de oameni continuă să moară pe câmpul de luptă, iar mulți alții își riscă viețile în diverse moduri pentru a sprijini Ucraina. Un exemplu este Tetiana, care, conștientă de riscurile implicate, a decis să ajute, considerându-se o luptătoare.
Regiunile ocupate de forțele ruse au impus o situație dramatică pentru locuitorii lor, care erau forțați să accepte pașapoarte rusești, în timp ce cetățeni ruși erau aduși în funcții importante. În acest climat tensionat, Tetiana și soțul ei, Oleh, planificau să părăsească Melitopolul, având în vedere că armata ucraineană nu reușea să progreseze până în noiembrie. Totuși, în luna septembrie, cei doi au fost arestați.
Căutarea adevărului
Lyudmila, fiica celor doi, a fost devastată de dispariția părinților ei. În încercarea de a descoperi ce s-a întâmplat cu ei, a contactat fiecare instituție oficială disponibilă, în timp ce bunica sa căuta informații prin stațiile de poliție și închisori. În februarie 2024, Lyudmila a primit un telefon alarmant care o informa că Tetiana era grav bolnavă și putea fi vizitată la spital, dar doar după ce a fost interogată de FSB. Această veste a venit cu o altă revelație: mama ei era investigată pentru spionaj.
Lyudmila a aflat că Tetiana fusese internată în spital în stare de inconștiență, având răni severe, ceea ce sugera că fusese reținută fără posibilitate de mișcare pentru o perioadă îndelungată. Aceasta a început să adune un dosar amplu de documente legate de dispariția părinților, dar a constatat că multe informații nu aveau sens. Deși dosarul menționa că Tetiana ar fi transmis informații despre personalul militar rus către serviciile de informații ucrainene, acesta a fost deschis doar după ce ea a fost adusă la spital.
Condreațiile și incertitudinile
Documentele disponibile indicau că „persoane necunoscute în uniformă militară” au răpit-o pe Tetiana și pe Oleh, ducându-i într-o „direcție necunoscută” în septembrie 2023. Locația lor rămâne necunoscută, iar FSB-ul, responsabil de cazurile de spionaj, a percheziționat locuința celor doi. Lyudmila își exprimă temerea că sănătatea mamei sale s-a deteriorat din cauza condițiilor inumane de detenție, susținând că a fost supusă torturii pentru a obține informații.
Un raport de autopsie a arătat că Tetiana a murit din cauza pneumoniei, după o perioadă pe ventilator, însă motivele care au dus la intubarea inițială nu sunt documentate. De asemenea, soțul ei, Oleh, rămâne un mister; nu există dovezi că ar fi fost reținut sau un dosar penal deschis împotriva lui, conform unei scrisori de la Ministerul de Interne al Rusiei.
Căutarea continuă
În Kiev, o linie telefonică operată de Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) primește apeluri de la cei care caută informații despre rudele pierdute în conflict. Operatorii colectează detalii emoționante și le introduc într-o bază de date destinată urmăririi acestor cazuri. Lyudmila a înregistrat numele și informațiile părinților ei, dar până în prezent nu a primit răspunsuri.
„Există întotdeauna limite la ceea ce putem face, iar familiile trebuie să fie pregătite pentru realitate. Este o situație plină de durere și incertitudine”, concluzionează aceasta.
Frustrare și lipsă de acces pentru familiile celor dispăruți
Purtătorul de cuvânt al CICR, Patrick Griffiths, subliniază că dreptul internațional umanitar impune tuturor statelor obligația de a raporta fiecare deținut în timpul unui conflict armat și de a asigura accesul la informații. Cu toate acestea, Rusia ignoră aceste reglementări. Echipa națională de căutare din Ucraina se confruntă cu acces limitat, iar Biroul pentru Persoanele Dispărute dispune de doar trei ofițeri de poliție care utilizează un software de recunoaștere facială pentru a căuta informații pe site-uri și în mass-media. De multe ori, bloggerii ruși publică videoclipuri cu deținuți sau decedați, dar căutările pentru tatăl lui Lyudmila nu au avut rezultate.
Comisarul Artur Hnatovych afirmă că tatăl lui Lyudmila fie este ținut ostatic și nu poate contacta familia, fie corpurile sunt returnate într-o stare atât de deteriorată încât recunoașterea vizuală devine imposibilă. Din acest motiv, Lyudmila a decis să ofere o mostră de ADN pentru a ajuta la identificarea tatălui său.
Revenirea din infern
În ciuda situației dificile, Lyudmila păstrează o speranță, având în vedere că, uneori, persoanele dispărute reapar. În 2023, Leonid Popov a fost reținut în Melitopol, similar cu părinții lui Lyudmila, după ce a fotografiat echipamente militare rusești. A fost urmărit pe stradă de soldați și apoi a dispărut. Trei luni mai târziu, tatăl său a primit un apel telefonic: Leonid a fost lăsat la un spital din oraș, epuizat și grav deshidratat. Fotografii din acea zi, împărtășite de mama sa, Anna, arată starea sa alarmantă: coastele sale erau vizibile.
Anna își amintește că Leonid i-a povestit despre condițiile inumane în care a fost ținut, spunând: „Mamă, pe scurt, am fost în iad.” De-a lungul lunilor, el a fost mutat și interogat în diverse locații. „Le ofereau farfurii de plastic cu hrișcă și un pahar cu apă pentru aproximativ 20 de persoane. Când se plângeau de foame, erau amenințați că vor fi împușcați,” adaugă Anna.
Părinții lui Leonid au început să facă planuri pentru a-l scoate în siguranță din Melitopol. Totuși, imediat după externare, el a fost reținut din nou și declarat dispărut. A trecut un an până când părinții săi au aflat că se află în detenție preventivă la Donetsk, un alt oraș ocupat, acuzat de spionaj. Deși erau fericiți să afle că este în viață, acum sunt îngrijorați pentru sănătatea lui, având în vedere că Leonid suferă de schizofrenie paranoidă.
„Ei nu înțeleg că pentru o persoană cu un astfel de diagnostic, a fi în închisoare fără medicamente poate fi fatal,” explică Anna. A început să contacteze oficialitățile ruse pentru a cere ca Leonid să fie inclus pe lista schimburilor de prizonieri din motive umanitare.
Un coșmar neprevăzut
„Nimeni nu ar fi putut anticipa acest coșmar,” afirmă Lyudmila. „Chiar și acum, când discut despre asta, nu pot să cred că este real.” Ea nu a ales o fotografie pentru mormântul mamei sale, așteptând să-și găsească tatăl înainte de a începe procesul de doliu. Cu toate acestea, a epuizat toate opțiunile disponibile pentru a-l căuta.
În acest context, Donald Trump este din nou la Casa Albă, iar discuțiile despre negocieri pentru a pune capăt războiului revin în atenție. Deși nu se preconizează că va fi un proces rapid sau ușor, ar putea forța Ucraina să cedeze teritorii ocupate, inclusiv Melitopol.
Reflecții asupra situației din Ucraina
Lyudmila își exprimă speranțele și temerile cu privire la soarta civililor din regiunile afectate de conflict. „Poate că îi vor elibera pe civili dacă cred că au câștigat?” încearcă ea să privească partea pozitivă a lucrurilor. Totuși, există și posibilitatea ca situația să devină și mai complicată: „s-ar putea să ajungem într-un impas.”
Indiferent de desfășurarea evenimentelor, pentru Lyudmila este extrem de dificil să accepte că acest teritoriu nu mai aparține Ucrainei. Aceasta este zona pe care părinții ei au apărat-o cu dârzenie, un loc plin de amintiri fericite, iar în inima ei, continuă să spere că Oleh, un alt membru al familiei, ar putea fi în viață, posibil ținut într-o pivniță rece sau într-o celulă de închisoare, așteptând să fie găsit.
„Nu am reușit să îmi salvez mama, în ciuda tuturor eforturilor mele,” mărturisește ea, cu un sentiment profund de regret. „Acum, tot ce pot face este să mă lupt pentru a-l salva pe tata.”
