Taranaki, munte sacru, recunoscut ca persoană juridică în Noua Zeelandă
Muntele Taranaki din Noua Zeelandă, considerat un strămoș de către populația indigenă, a obținut recent statutul de persoană juridică, conform unei noi legi care îi conferă toate drepturile și responsabilitățile unei ființe umane. Această recunoaștere marchează un moment important în istoria țării, Taranaki Maunga fiind cea mai recentă formă naturală care beneficiază de acest statut.
Statutul de persoană juridică
Legea adoptată recunoaște Taranaki ca o entitate vie, definită drept „un întreg viu și indivizibil”. Aceasta include nu doar muntele, ci și vârfurile și pământul înconjurător, având 2.518 metri altitudine, ceea ce îl face al doilea cel mai înalt vulcan de pe Insula de Nord a Noii Zeelande. Muntele este o destinație populară pentru turiști, oferind oportunități pentru drumeții și sporturi de iarnă.
Legea menționează, de asemenea, crearea unei entități care va reprezenta Taranaki, formată din patru membri ai triburilor maori locale și patru membri desemnați de ministrul conservării. Această entitate va acționa ca „chipul și vocea” muntelui.
Importanța culturală și istorică a muntelui
Paul Goldsmith, parlamentar responsabil cu relațiile dintre guvern și triburile maori, a subliniat că „muntele a fost dintotdeauna un strămoș venerat, o sursă de hrană fizică, culturală și spirituală, și un loc de odihnă finală”. Totuși, în secolele XVIII și XIX, coloniștii britanici au confiscat nu doar numele Taranaki, ci și muntele în sine. Exploratorul James Cook l-a numit Mount Egmont în 1770.
În 1840, Tratatul de la Waitangi a fost semnat între triburile maori și reprezentanții Coroanei Britanice, promițând protejarea drepturilor maorilor asupra pământurilor lor. Din păcate, versiunile în engleză și în maori ale tratatului erau diferite, iar încălcările de către britanici au fost imediate. În 1865, o mare parte din pământul din Taranaki a fost confiscată ca pedeapsă pentru revolta maorilor împotriva Coroanei, iar autoritatea administrativă asupra muntelui a fost dată grupurilor de vânătoare, excluzând maorii.
„Practicile tradiționale maori legate de munte au fost interzise, în timp ce turismul a fost promovat”, a afirmat Goldsmith. Cu toate acestea, în anii 1970 și 1980, o mișcare de protest a dus la o recunoaștere mai mare a limbii, culturii și drepturilor maori în legislația Noii Zeelande. Acordurile de despăgubire, inclusiv cele semnate în 2023 cu cele opt triburi din Taranaki, au inclus miliarde de dolari ca parte a compensației pentru nedreptățile istorice.
Drepturile muntelui Taranaki
Recunoașterea juridică a muntelui Taranaki reprezintă un pas semnificativ în restaurarea drepturilor maorilor și a legăturii lor cu acest loc sacru. Această măsură subliniază angajamentul Noua Zeelandă de a repara nedreptățile istorice și de a onora legătura profundă dintre poporul maori și pământul lor strămoșesc.
Recunoașterea drepturilor legale ale muntelui în Noua Zeelandă
Debbie Ngarewa-Packer, co-lider al partidului Te Pāti Māori și descendentă a triburilor Taranaki, a subliniat importanța legăturii cu natura, afirmând: „Am crescut știind că nimeni nu ne poate rupe legătura cu el.”
Legile recente au fost adoptate pentru a proteja sănătatea și bunăstarea muntelui, având scopul de a preveni vânzările forțate, de a restabili utilizările tradiționale și de a permite implementarea unor lucrări de conservare care să protejeze fauna și flora native. De asemenea, accesul public va fi păstrat.
Statutul de persoană pentru caracteristici naturale
Noua Zeelandă a fost prima țară din lume care a conferit statut de persoană unor caracteristici naturale. În 2014, pădurea Te Urewera de pe Insula de Nord a primit această recunoaștere printr-o lege care a anulat statutul de proprietate al guvernului, iar tribul Tūhoe a devenit gardian al pădurii. Legea descrie Te Urewera ca fiind „străveche și veche, o fortăreață a naturii, plină de istorie; peisajul ei este plin de mister, aventură și frumusețe”, subliniind semnificația spirituală a acestei păduri pentru comunitatea maori.
În 2017, Râul Whanganui a fost, de asemenea, recunoscut ca persoană, parte a unui acord cu triburile locale.
Sprijinul pentru noua legislație
Proiectul de lege care recunoaște statutul de persoană al muntelui a fost adoptat în unanimitate de cei 123 de parlamentari. Votul a fost celebrat cu un waiata, un cântec maori, de către publicul adunat în capitala Wellington, format din zeci de persoane venite din regiunea Taranaki.
Această întâlnire a reprezentat un moment de respiro în contextul tensiunilor rasiale din Noua Zeelandă. În noiembrie, zeci de mii de oameni au protestat în fața Parlamentului împotriva unei legi care ar redefini Tratatul de la Waitangi. Oponenții susțin că această lege, care nu se așteaptă să fie adoptată, ar reduce semnificativ drepturile legale ale maorilor și ar anula progresele realizate în ultimele cinci decenii.
