Motivul rămânerii în funcție
Ministrul Educației, Daniel David, a explicat de ce a ales să nu demisioneze, în ciuda cererilor repetate din partea sindicaliștilor și cadrelor didactice. El a recunoscut că și-ar fi dorit să își prezinte demisia înainte de 8 iulie, când a realizat că va deveni un „ministru al austerității” în loc de un „ministru al reformelor”. David a considerat că plecarea sa ar fi transmis un semnal negativ și a considerat că a rămâne în funcție a fost o formă de patriotism, având în vedere responsabilitatea sa față de țară.
Stabilitate versus imagine personală
„Problema este că uneori, un ministru trebuie să hotărască la ce se uită: la interesul personal sau la țară. Plecarea înainte de evaluările ECOFIN, S&P, Fitch și Moody’s ar fi fost un semnal foarte prost și ar fi putut duce la clasificarea țării ca junk, punând în pericol salariile, bursele, pensiile și ajutoarele sociale,” a declarat David.
Protejarea veniturilor în context de austeritate
Ministrul a subliniat că a reușit să protejeze veniturile cadrelor didactice și bursele elevilor și studenților, cel puțin până la sfârșitul anului. El a afirmat că demisia sa ar fi ușoară, dar a întrebat retoric dacă ar fi înțelept să ceară plecarea unui ministru care a reușit să salveze salariile și bursele în condiții dificile.
Dialogul cu sindicatele
David a lansat un apel către sindicatele din Educație pentru a colabora la un plan comun de reformă. A recunoscut nemulțumirile din sistem, menționând că acest lucru a dus la transformarea sa din „ministru al reformei” în „ministru al crizei”.
Dificultăți în găsirea de soluții
Ministrul a admis că întâlnirile cu elevii, studenții și sindicatele nu au generat soluții concrete, ci doar revendicări greu de aplicat în contextul financiar actual. El a subliniat că nu sunt suficiente resurse, estimând o necesitate de două miliarde de lei pentru salarii și burse în acel an, dar a reiterat că educația trebuie să rămână o prioritate națională.
Perspectivele viitoare
David speră că discuțiile cu sindicatele, programate pentru perioada următoare, vor contura o direcție comună. Deocamdată, focusul părților a fost pe măsurile de criză fiscală, în loc de reformele pe termen lung.
În concluzie, decizia lui Daniel David de a rămâne în funcție reflectă un angajament față de stabilitatea educației în România, în ciuda dificultăților financiare cu care se confruntă sistemul.