Nașterea Maicii Domnului
Nașterea Maicii Domnului este primul praznic din Anul bisericesc, care începe pe 1 septembrie. Fecioara Maria s-a născut din părinți înaintați în vârstă, Ioachim și Ana, ca rod al rugăciunii lor. Tatăl ei provenea din seminția lui David, iar mama ei din cea a lui Aaron. Deși Sfânta Scriptură nu oferă informații despre Nașterea Maicii Domnului, acest eveniment este consemnat în tradiția Bisericii, inclusiv în Protoevanghelia lui Iacov, datând din secolul al II-lea. Născută în mod firesc din Dreptii Ioachim și Ana, Maica Domnului a fost aleasă să dăruiască trup de om lui Dumnezeu-Fiul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Răspândirea sărbătorii
Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este recunoscută și de copți și sirieni, care s-au separat de Biserica Ortodoxă după al patrulea sinod ecumenic. Aceasta sugerează că începuturile sărbătorii se află între sinodul al III-lea ecumenic (431) și sinodul al IV-lea (451). Sărbătoarea a fost adoptată și în Apus în perioada papei Serghie I (687-701).
Alcătuirea condacului și canonului
Condacul și Icosul acestui praznic au fost alcătuite de Sfântul Roman Melodul în secolul al VI-lea, iar canonul care se cântă la slujba Utreniei a fost compus de Sfântul Ioan Damaschin.
Pomenirea sfinților
În ziua de 8 septembrie, se face pomenirea următorilor sfinți:
- Sfinților frați după trup Ruf și Rufian
- Sfântului Sever
- Sfântului Artemidor
- Sfântului nou Mucenic Atanasie
- Icoanei Maicii Domnului din Kursk
În ziua următoare, se pomenește și de Sfinții și Dreptii Părinți Ioachim și Ana.
Concluzie
Nașterea Maicii Domnului reprezintă un moment important în calendarul ortodox, simbolizând începutul mântuirii prin nașterea Fecioarei Maria, fiind sărbătorită nu doar în tradiția ortodoxă, ci și în alte ramuri ale creștinismului.
