Decizie istorică a CEDO privind drepturile femeilor în Franța
O femeie din Franța, acuzată că a decis să divorțeze din cauza refuzului de a întreține relații sexuale cu soțul său, a obținut o victorie semnificativă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Această hotărâre a stârnit discuții intense despre drepturile femeilor în Franța.
Detaliile cazului
Femeia, în vârstă de 69 de ani, a fost cunoscută sub inițialele HW și a fost implicată într-un proces de divorț inițiat de soțul ei, care a susținut că aceasta a încetat să aibă relații sexuale. CEDO a stabilit că refuzul de a avea relații sexuale nu ar trebui să fie considerat un motiv valid pentru a declara pe cineva „în culpă” într-un proces de divorț. Instanța a subliniat că orice concept de obligații maritale trebuie să se bazeze pe consimțământul părților implicate.
Consecințele hotărârii
CEDO a concluzionat că Franța a încălcat dreptul la respectarea vieții private și de familie, așa cum este stipulat în articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului. Femeia a salutat decizia, exprimându-și speranța că aceasta va marca un moment de cotitură în lupta pentru drepturile femeilor. „Această victorie este pentru toate femeile care se confruntă cu decizii judecătorești injuste care pun la îndoială integritatea lor corporală și dreptul la viață privată”, a declarat ea.
Contextul social și legal
Hotărârea intervine într-un moment în care societatea franceză discută despre importanța consimțământului în relațiile sexuale, susținând că acesta ar trebui inclus în definiția legală a violului. Există apeluri pentru ca Franța să reformeze legislația privind violul, punând accent pe consimțământ.
Detalii suplimentare despre căsnicie
Cuplul s-a căsătorit în 1984 și au avut patru copii, inclusiv o fiică cu handicap care necesita îngrijire constantă. Relațiile dintre soți s-au deteriorat după nașterea primului copil. Femeia a început să aibă probleme de sănătate în 1992, iar în 2002, soțul ei a început să o abuzeze fizic și verbal. În 2004, ea a decis să nu mai aibă relații sexuale cu el, iar în 2012 a depus cererea de divorț.
O curte de apel din Versailles a respins plângerile femeii în 2019, susținând că soțul ei avea dreptate, iar Curtea de Casație a respins apelul fără a oferi explicații suplimentare.
Cazul Pelicot: O luptă pentru drepturile femeilor
În 2021, o femeie a apelat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care funcționează ca o instanță de ultimă instanță în cazul epuizării tuturor căilor legale interne. Cazul său, cunoscut sub numele de „Cazul Pelicot”, a adus în prim-plan conceptul de servitute sexuală și a generat o dezbatere intensă în societatea franceză.
„A fost imposibil să accept ceea ce s-a întâmplat și să las lucrurile așa”, a declarat femeia. Ea a subliniat că „decizia Curții de Apel de a mă condamna a fost nedemnă de o societate civilizată, deoarece mi-a refuzat dreptul de a nu consimți la relații sexuale, privându-mă de libertatea de a lua decizii cu privire la corpul meu. Aceasta a întărit dreptul soțului meu și al tuturor soților de a-și impune voința.”
Cazul a fost sprijinit de două organizații pentru drepturile femeilor: Fondation des Femmes și Collectif féministe contre le viol. Într-o declarație comună din 2021, aceste grupuri au afirmat: „Căsătoria nu este și nu trebuie să fie servitute sexuală”. Deși justiția penală din Franța a abolit conceptul de datorie conjugală în 1990, „judecătorii civili continuă să îl impună printr-o viziune arhaică a căsătoriei”, au adăugat reprezentanții organizațiilor.
Hotărârea CEDO survine într-un context de reflecție în Franța, generat de cazul foarte mediatizat al lui Gisele Pelicot. Soțul acesteia a fost găsit vinovat că și-a drogată soția și a invitat zeci de bărbați la domiciliul lor pentru a o viola, un incident care a șocat opinia publică și a reaprins dezbateri importante despre drepturile femeilor în Franța. Gisele Pelicot a devenit astfel un simbol al luptei pentru drepturile femeilor.
Aceste evenimente subliniază necesitatea unei reevaluări a legislației și a percepțiilor sociale legate de consimțământ și drepturile individuale în cadrul căsătoriei.
