Omagiul Sfinților Ierarhi – 30 August
Astăzi, 30 august, Biserica aduce un omagiu celor doi sfinți ierarhi, Sfântul Varlaam și Cuviosul Ioan, precum și Sfântului Ierarh Alexandru, subliniind contribuțiile lor la dezvoltarea spirituală și culturală a comunității ortodoxe.
Sfântul Varlaam – Mitropolitul Moldovei
Sfântul Varlaam a fost mitropolit al Moldovei între anii 1632 și 1653. Născut în jurul anului 1590, cu numele de botez Vasile, provenea din familia Moțoc, o familie de răzeși. A intrat în monahism la Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte și limbile slavonă și greacă. A fost călugărit cu numele de Varlaam și a devenit egumen la Mănăstirea Secu.
În anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaș, Varlaam a fost numit mitropolit al Moldovei, înlocuindu-l pe mitropolitul Atanasie. Cu sprijinul mitropolitului Petru Movilă al Kievului, a înființat prima tipografie românească din Moldova în 1640, la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. A organizat Sinodul de la Iași din 1642, care a aprobat Mărturisirea de credință a mitropolitului Petru Movilă.
În 1639, Varlaam a fost propus ca unul dintre cei trei candidați pentru scaunul de patriarh ecumenic al Constantinopolului. A tradus, împreună cu ucenicii săi, lucrarea „Scara” a Sfântului Ioan Scărarul, una dintre primele opere patristice traduse în limba română. A trăit la Mănăstirea Secu, unde s-a stins din viață în 1657.
Cuviosul Ioan – Episcopul Romanului
Cuviosul Ioan, episcopul Romanului, s-a născut în ținutul Putnei și a intrat în monahism la Mănăstirea Râșca. A fost ales egumen la Mănăstirea „Sfântul Ierarh Nicolae” din Cetatea Neamț și apoi, între 1666-1667, la Secu. A păstorit ca episcop la Huși (1667-1674) și la Roman (1674-1685), fiind un colaborator apropiat al mitropolitului Dosoftei al Moldovei. S-a mutat la cele veșnice în 1685 și a fost înmormântat lângă biserica de la Mănăstirea Secu.
Sfântul Ierarh Alexandru – Patriarh al Constantinopolului
Sfântul Ierarh Alexandru a fost patriarh al Constantinopolului în timpul Sfântului Împărat Constantin cel Mare. A luptat împotriva ereziei ariene, susținută de preotul Arie, care afirma inferioritatea Fiului față de Tatăl. Alexandru a participat la Sinodul I ecumenic, stabilind că esența Fiului este identică cu cea a Tatălui.
După sinod, Alexandru a refuzat să-l primească pe Arie pentru a primi Sfintele Taine, rugându-se ca Dumnezeu să-l ia pe acesta din viață. Arie a murit într-o moarte de ocară în drumul său spre biserică, ceea ce a fost văzut ca o intervenție divină în apărarea Bisericii.
Concluzie
Omagiul adus astăzi acestor sfinți ierarhi subliniază importanța lor în istoria Bisericii Ortodoxe, fiecare dintre ei contribuind la consolidarea credinței și a culturii religioase în contextul istoric și spiritual al vremii lor.
