Vila din Auschwitz: O istorie complexă
Cu o grădină bine întreținută și un interior generos, vila cu trei etaje a fost odată considerată un „paradis” de către o mamă ce-și creștea cei cinci copii în acest loc. Liniștea casei era păstrată cu grijă, având în vedere apropierea de cel mai mare și notoriu lagăr de concentrare nazist, Auschwitz. Această clădire va fi deschisă publicului pe 27 ianuarie, marcând 80 de ani de la eliberarea lagărului.
Viața familiei Höss în umbra atrocităților
În acest imobil, Rudolf Höss, cel mai longeviv comandant SS al lagărului Auschwitz, visa la modalități eficiente de a extermina milioane de evrei, romi, homosexuali și prizonieri politici, conform ordinii stabilite de regimul nazist. În spatele copacilor înalți și al unui zid de beton, soția sa, Hedwig, și cei cinci copii – Klaus, Heidetraud, Brigitte, Hans-Jürgen și Annegret – au încercat să trăiască feriți de ororile care se desfășurau la câțiva pași de casa lor.
Copiii se bucurau de o viață plină de veselie, jucându-se cu broaște țestoase, pisici, călărind cai și înotând în râul din apropiere, în timp ce, din lagărul de concentrare, ieșeau fum și țipete, marcând tragedia altor familii.
Transformarea casei și a amintirilor
După eliberarea Auschwitz-ului în ianuarie 1945, casa de pe strada Legionow nr. 88 a fost deținută de o familie poloneză. Anul trecut, a fost achiziționată de Counter Extremism Project, un ONG din New York dedicat combaterii extremismului, care activează din 2014.
În curând, această clădire, simbol al orchestruiri Holocaustului și importantă în filmul premiat cu Oscar „Zona de interes”, își va deschide porțile pentru vizitatori, într-o nouă formulă.
Un nou centru împotriva extremismului
Directorul senior al Counter Extremism Project, Hans Jakob Schindler, a declarat că scopul acestui proiect este de a crea un centru global de combatere a extremismului într-un loc care a aparținut unui extremist de notorietate. Planurile ONG-ului includ transformarea casei într-un centru dedicat și deschiderea acesteia publicului, cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a eliberării lagărului, pe 27 ianuarie.
Mark Wallace, CEO al Counter Extremism Project, a subliniat importanța acestei inițiative, afirmând: „Am fost învățați să nu uităm niciodată, dar este evident că, optzeci de ani mai târziu, doar a nu uita nu este suficient pentru a preveni ură și antisemitismul din societatea noastră.”
Amintiri dureroase și un nou început
În prezent, au rămas doar imagini cu fericirea aparentă a familiei Höss, alături de jurnale, inclusiv unul scris de menajera familiei și altul de Rudolf Höss însuși. Aceste documente sunt o fereastră către o realitate complexă, iar tranzitia casei într-un centru de educație și memorie este un pas important pentru a păstra vie amintirea ororilor din trecut.
„`html
Memoriile lui Rudolf Höss: O privire asupra unei minți malefice
Rudolf Höss a fost somat să își redacteze memoriile, oferind o perspectivă asupra funcționării unei minți care combina atât banalitatea cotidianului, cât și o cruzime alarmantă. În jurnalul său, Höss se prezenta ca un individ dedicat disciplinei și ordinii, explicând că a ales să utilizeze Zyklon B, un insecticid, pentru a elimina cât mai eficient evreii, justificându-se că aceasta ar proteja „sănătatea mintală” a gardienilor săi.
În perioada celor trei ani și jumătate petrecuți de Höss la Auschwitz, au fost construite încă patru camere de gazare, contribuind la un bilanț tragic de peste 1,1 milioane de vieți pierdute. Astfel, Auschwitz-Birkenau a devenit cel mai mortifer lagăr din rețeaua nazistă.
Impactul jurnalului asupra filmului „Zona de interes”
Jurnalul lui Höss a servit ca sursă importantă pentru filmul „Zona de interes”, lansat în 2023, care se desfășoară aproape în întregime în casa de pe strada Legionow nr. 88 și în împrejurimile sale. Filmul ilustrează conceptul de „banalitate a răului”, o noțiune introdusă de Hannah Arendt, sugerând că Höss era, de fapt, o persoană obișnuită, nu un monstru. Regizorul Jonathan Glazer a subliniat faptul că „ființele umane au comis aceste atrocități altor ființe umane”, invitând spectatorii să reflecteze asupra propriei naturi umane.
Viața de zi cu zi în umbra ororilor
Jurnalul lui Höss oferă, de asemenea, detalii despre viața de familie în apropierea lagărului, descriind măsurile luate pentru a-și proteja copiii. Feroneriile înghețate, pereții înalți și sunetul unei motociclete cu motorul turat utilizate pentru a acoperi strigătele din camera de gazare numărul 1 sunt doar câteva dintre aspectele care subliniază contrastul dintre cotidian și atrocitate.
În memoriile sale, Höss rememorează momentele în care a văzut femei și copii conduși spre camerele de gazare. O scenă dureroasă este când o mamă, cu lacrimi în ochi, îl întreabă cum poate să ucidă niște copii atât de frumoși. În ciuda acestor momente, Höss nu pare să înțeleagă gravitatea acțiunilor sale, numind exterminarea evreilor o „greșeală” și nu o crimă, susținând că a acționat în conformitate cu ordinele superioare, bazate pe o ideologie greșită.
Reflecții finale ale lui Höss
Höss a declarat că va rămâne perceput ca un „bestie însetată de sânge”, un „sadic crud” și un ucigaș în masă, recunoscând că publicul nu va putea înțelege niciodată că și el avea o inimă. După eliberarea Auschwitz-ului, Höss a încercat să fugă, dar a fost capturat, devenind astfel prima persoană de un nivel atât de înalt adusă în fața justiției pentru crimele comise.
„`
Amploarea măcelului din lagăr recunoscută de Rudolf Höss
Rudolf Höss, comandantul lagărului de concentrare Auschwitz, a fost forțat să depună mărturie la Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg, unde a fost condamnat la moarte de un tribunal din Polonia. Execuția sa a avut loc în 1947, în apropierea lagărului, între acesta și reședința sa.
Familia Höss a decis să se distanțeze de faptele lui Rudolf. Soția sa, Hedwig, împreună cu fiica lor, Brigitte, s-au mutat în Statele Unite după execuția acestuia. Într-un interviu din 2013, Brigitte a afirmat: „A fost cu mult timp în urmă. Eu nu am comis acele fapte. Nu discut niciodată despre aceasta – este un aspect care rămâne cu mine.” Ea a mai adăugat: „Trebuie să fi existat două fețe ale lui. Cea pe care o cunoșteam și o altă față.”
Transformarea casei lui Höss în muzeu
Casa situată la numărul 88, unde Rudolf Höss și familia sa au locuit, va fi deschisă publicului cu ocazia comemorării a 80 de ani de la evenimentele tragice de la Auschwitz. Lucrările de transformare a unei părți a proprietății în muzeu și a restului în spațiu de lucru vor dura mai multe luni, conform informațiilor furnizate de Counter Extremism Project.
„Toată lumea poate să se relateze la conceptul de «casa de alături». Însă, astăzi, ura se ascunde în case la fel de apropiate ca ușa vecinului nostru. Casa de la numărul 88 va continua lupta împotriva urii distructive, a extremismului și antisemitismului”, a declarat Wallace din cadrul proiectului.
Primul demers al membrilor acestui proiect a fost să atașeze o mezuză la ușa de la intrare, ca simbol al revendicării acestui spațiu și deschiderii sale către comunitate. Mezuza este un obiect de cult iudaic, plasat la intrarea într-o locuință sau cameră, având forma unei cutii cilindrice ce conține un pergament cu pasaje biblice.
